LOADING

Type to search

Toadere, Toadere!

Editoriale

Toadere, Toadere!

Share

Prima săptămână din Postul Mare 

 

Femeile au spălat şi au suit în pod oalele “de dulce” şi le-au dat jos pe cele “de post”. Zile de rugăciune şi de tânguire  pentru sufletul aflat în vecinătatea iadului . Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă ! Moment de pomenire a morţilor şi de amintire a muceniciei sfinţilor care au marcat prin credincioşia lor istoria mântuirii noastre.Aducere aminte de Hristos şi de jertfa Lui de-a pururi înoită . Mântuitorul a postit,  deşi nu avea ce păcate să-şi spele, El  fiind fără de păcat. Nici să-şi înfrâneze pornirile trupului nu era nevoie,  fiindcă Trupul Lui S-a frânt pentru noi ca să  «dărâme peretele vrajbei ». Nici gândul sau mintea n-au trebuit să-I fie curăţate prin post,  căci El a gândit pururea la Tatăl ca să facă voia Lui şi să fie pildă tuturor de smerită ascultare. 

 

Creştinii din primele veacuri posteau în mijlocul păgânătăţii  

 

Ei se fereau de tot ce întinează trupul şi sufletul. Ei s-au aşezat în Sinaxar unul câte unul sau în cete de mărturisitori şi mucenici,  pentru că au sfărâmat închinarea la idoli şi au stat neînfricaţi în faţa morţii .Sfântul Teodor n-a suferit să vadă cum sunt înşelaţi oamenii nici după moartea sa şi a intervenit în mod miraculos îndemnându-l pe episcop să-i avertizeze pe creştini ca să nu se atingă de lucrurile spurcate de jertfele idoleşti. De atunci şi până azi facem pomenire sfântului şi-i mulţumim pentru grija lui frăţească pe care ne-a arătat-o împlinind porunca  Mântuitorului : « Milă voiesc iar nu jertfă ! »     

                                        

Marea majoritate a crestinilor consideră că se pot lipsi de post  

 

De ce? Pentru că nu-l pot ţine şi oricum ‘n-are Dumnezeu nevoie de postul meu !’ Avem imprimat în minte conceptul că postul nu-i obligatoriu şi dacă totuşi îl acceptăm mai mult sau mai puţin măcar să fie ‘ bogat ‘.Şi ne umplem cămara cu surogate de cărnuri, lactate etc. fabricate special de cunoscători ai slăbiciunilor omeneşti menite să potolească pofta ‘nevoitorilor ‘. Am uitat obiceiurile bune ale părinţilor noştri, care deşi munceau din greu pământul folosind  mijloace rudimentare, totuşi posteau cu mic cu mare şi erau sănătoşi. Noi ne plângem că n-avem din ce să gătim mâncăruri de post ori că n-avem timp deşi avem atâtea  facilităţi şi găsim în orice anotimp fructe şi legume proaspete.  În urmă cu cincizeci de ani femeile spălau manual,coceau pâine pentru o familie numeroasă , făceau săpun , brânzeturi şi multe  alte lucruri pe care le foloseau in gospodărie pentru că tot ce mâncau era produs de mâna lor şi toată  îmbrămintea era cusută, ţesută , împletită de ele . Cu toate acestea aveau timp şi pentru biserică, îşi îngrijeau locuinţa, îşi educau copiii, aveau  grijă de bătrâni , cercetau pe cei bolnavi, îi ajutau pe vecini la construirea casei ori la diferite evenimente sociale şi câte şi mai câte !  Rânduri de gospodine au aplicat reţetele de post şi dacă citim  acum despre ingredientele folosite vom avea surpriza să aflăm că ele conţin toate elementele necesare organismului pentru a funcţiona şi a se regenera.  Foloseau ceea ce găsim şi noi astăzi în piaţă dar o făceau cu bucurie  aducând slavă Lui Dumnezeu pentru că le rodise ţarina şi aveau astfel cu ce să-şi hrănească familia. Ştiau că este un timp anume pentru a săvârşi toate câte se cuveneau împlinite  şi nu uitau vorbele Mântuitorului care a spus că « nu numai cu pâine se va hrăni omul ci cu tot Cuvântul Lui Dumnezeu ».Porumbul, dovleacul, sfecla, rădăcinoasele de tot felul, grâul, ridichea neagră, merele de pământ (napii), ciupercile uscate şi murate, cartofii,varza, murăturile, fasolea, lintea, mălaiul, sâmburii şi seminţele , mierea de pepeni şi de struguri, fructele uscate, usturoiul verde murat erau adunate tot anul şi puse bine pentru a fi consumate în post . 

 

Dacă ne lăsăm conduşi de gusturi niciodată nu vom fi mulţumiţi şi foamea va bate curând la uşa noastră 

 

Postul creştinului obişnuit diferă mult de postul cuvioşilor sau al isihaştilor. Nouă celor care trăim în lume ni se cere alt fel de post care să ne ajute să credem flămândului, să-l vedem pe cel gol sau desculţ, să auzim vaietele celor bolnavi, să privim prin gratiile celulelor de închisoare,să părăsim obiceiurile rele, etc.Postul înfrânării de poftele ce strică sufletul ne conduce spre mărturisire şi iertare de care avem toţi nevoie căci de ar trăi omul numai o zi  – spune Apostolul – şi tot ar avea păcat.   

 

Ce mâncau robii creştini care slujeau pe la curţile dregătorilor păgâni ?Dar cei care trăiau în catacombe sau în crăpăturile munţilor ? Cum îşi alăptau pruncii mamele creştine care erau nevoite să se ferească de propria familie ? 

 

Creştinii din timpul Sfântului Teodor nu s-au îndoit de cele spuse lor despre cum trebuie să postească. Au fiert grâu şi l-au mâncat poate doar o dată pe zi, dar nu s-au mâhnit pentru puţinătatea bucatelor.Erau fericiţi să flămânzească pentru dreptate şi să-şi agonisească fapte de cinste ca să fie bineplăcuţi Lui Dumnezeu. 

 

Noi avem nevoie acum de ‘îndulcitori ‘ pentru post cu care  ne păcălim singuri  

 

Postul duce rugăciunile noastre la Dumnezeu . El este « vistierul bunătăţilor », ne îndeplineşte cererile şi face ca pacea şi buna înţelegere să intre în casa noastră , ne păzeşte de întâmplările cele rele, ne dăruieşte copii buni ,ajutor în toate activităţile şi în tot ceasul , ne înconjoară cu sfinţii Săi Îngeri .Dacă nu vrem să ne concentrăm asupra noastră poate ne gândim la Maica Preacurată care se roagă Fiului ei pentru  noi la Pogorământul şi la toată Învăţătura Lui, la binefacerile pe care veşnic le revarsă asupra noastră , la  Patima şi la Crucea Sa pe care ne-a dăruit-o ca să ne fie armă biruitoare.Căci El nu ne-a părăsit chiar dacă noi L-am uitat şi am dispreţuit pâinea Lui. 

 

‘Toadere, Toadere !‘- Nu te supăra pe cei care te îndeamnă să posteşti că Însuşi Dumnezeu a postit pentru tine !

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *