LOADING

Type to search

Editoriale

Trepte spre înviere (II)

Share

Putem duce bucuria credinței în casele altora. Putem munci pentru Regele universului. Putem începe fericirea fără sfârșit acum. Putem mulțumi, putem ierta, putem fi generoși, putem spera în înviere acum. Mare este Dumnezeul creștinilor!

Dincolo de Golgota nu este gheena, ci Paradisul. Dincolo de supărare nu este hadesul, ci Edenul. Dincolo de suferință nu este moartea, ci învierea. Dincolo de tot nu este nimicul, ci Dumnezeu. Pentru a ajunge Dincolo teferi, singura soluție este să trecem prin Liturghie, să ne lăsăm locuiți de Hristos și deposedați de diavol. Există fericire, doar să o căutăm unde trebuie. Există speranță, dar să nu o aruncăm la tomberon, că nu se reciclează. Există veșnicie, dar nu o putem obține decât prin Hristos.

Scopul vieții este să ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu și să ne îndepărtăm total de păcat. Este o opțiune zilnică, conștientă, liber asumată. Să ne rugăm mai mult și să ne tulburăm mai puțin. Să ne punem încrederea mai mult în Dumnezeu și mai puțin în noi (Gordon Fee, Exegeza Noului Testament, Ed. Casa cărții, Oradea, 2022, p. 32. Vezi și Cristopfer Wright, Etica Vechiului Testament pentru comunitatea creștină, Ed. Casa cărții, Oradea, 2019, p. 216). Dumnezeu este splendoare, armonie, frumusețe. După întuneric, apare întotdeauna lumina. După haos, armonia. După moarte, învierea. După necaz, bucuria (Maria Valtorta, Evanghelia așa cum mi-a fost revelată, vol. II, Ed. Centro Editoriale Valtortiano, Milano, 2011, p. 465).

Existența lui Dumnezeu nu este ceva imaginar. Dimpotrivă, este cel mai mare și mai eliberator adevăr. Dumnezeu a așezat lumea astfel încât niciun om nu poate realiza binele fără a contribui la binele altora. Dumnezeu nu ne cere să avem succes; El ne cere să fim fideli. Orice faptă de ajutorare a nevoiașilor este un act de sfințenie.

Dumnezeu este totul pentru noi. Nici mai mult, nici mai puțin. El este suflarea noastră de fiecare clipă. El este viața noastră. El este fericirea noastră. Accidentele vor înceta, moartea va amuți. Dar Regele universului va domni în veac.

Liturghia ne dă o bucurie mai mare decât orice altceva. Toate necazurile pălesc în fața acestui șuvoi de har. Cum să lipsim de la asemenea festin? Cum să fim nepregătiți pentru așa har? Cum să facem altceva în locul esențialului? Mulțumim, Doamne al Domnilor, Rege al universului, că ne hrănești din roadele pământului, că ne dai odihnă, că împarți veșnicia cu noi! Fericirea este scăderea egoismului, necăutarea aprecierii, a prestigiului, creșterea lui Hristos în noi. Fără să demonstrăm ceva cuiva, doar iubind.

Toți șerpii sunt periculoși. Toți demonii distrug. Nu există demoni simpatici. În religia din Babilon, demonul Lamaștu aduce suferințe oamenilor. În creștinism, demonii sunt învinși. Chinurile sunt provocate de propriile patimi (nevindecate) ale oamenilor. Soluția: să nu facem nimic la care am vrea ca Domnul mai bine să nu privească (Ioan Bădiliță, Dumnezeu este dorul dintre două liturghii, Ed. Doxologia, Iași, 2024, p. 72).

Pentru cei ce luptau în legiunea romană răsplata era mare, dar trebuiau să reziste douăzeci de ani de lupte. În plan duhovnicesc, asemănarea e izbitoare: o recompensă uriașă pentru cei ce rezistă ispitelor.

Să salvăm tot ce se poate salva. Să dăruim tot ce se poate dărui. Putem să o luăm de la capăt în relația cu Dumnezeu, să nu mai repetăm minciunile, neglijările sau ostilitățile nesăbuite. Recunoaștem că noi suntem de vină și ne cerem iertare. Suferința cauzată de depărtarea de Dumnezeu trebuie să înceteze. Evanghelia este perspectiva lui Dumnezeu cu privire la omenire și este demnă de crezare. Este liniștirea într-un labirint plin de zgomot.

Hristos a murit pentru a ne salva din veacul acesta (John Stott, Galateni, comentariu expozitiv, Ed. Casa cărții, Oradea, 2022, p. 17), nu pentru ca noi să cucerim veacul, nu pentru ca noi să salvăm veacul, nu pentru ca noi să aducem succes și prosperitate în acest veac. Modelul Lui este unul plin de cumpătare, nicidecum de îmbuibare. El ne învață cum să evadăm, nu cum să ne îmbunătățim condițiile de detenție. Este – după două milenii – un mesaj la fel de uimitor și de dătător de speranță.
Din mărtiriile din ultimele două decenii, un lucru este cert: este izbitor contrastul dintre fericirea celor care caută să descopere frumusețea credinței și groaza celor care se joacă cu focul și invocă numele necuratului. Nu e de joacă cu așa ceva. Nu suntem curioși cum e iadul, ca să nu rămânem blocați acolo. Ne lepădăm zilnic de satana și nu vrem nici o secundă să fim în echipa lui perdantă. Dacă ne dăm seama la timp, mai putem fi salvați.
Dacă nu am trece prin iarnă, nu ne-am bucura de primăvară. Nu am fi învățat lecția bucuriei. Dacă nu am trece prin post, am banaliza Paștile. Dacă nu am crede, am fi rămas sclavi în infern. Dar dacă Hristos ne oferă totul, nu avem nici un motiv să Îl refuzăm. Moartea îi înspăimântă doar pe cei ce au mintea legată doar de această lume. Greutățile vieții scot la iveală adevăratul Prieten. Smerenie: să avem puterea să renunțăm la ceea ce ni se pare că ni se cuvine.
La Rusalii, puterile lui Dumnezeu au fost declanșate și nu au fost retrase. Harul sfințeniei transformă creația în Biserică. Este cea mai importantă reînnoire a Legământului dintre noi și Aliatul nostru: declarăm război răului din noi, ne lepădăm de Lucifer și ne adăpistim în iubirea veșnică. Harul este imbatabil, nici o altă forță nu i se poate opune.

Mulți pelerini din diaspora iudaică rămâneau la Ierusalim 50 de zile, de la Paști la Rusalii, nu mai făceau un drum din Cartagina, Roma, Efes sau Atena (Craig Keener, Comentariu cultural-istoric al Noului Testament, Ed. Casa cărții, Oradea, 2023, p. 387). În acest interval auziseră despre Profetul atipic din Nazaret. Nu știau la ce să se aștepte. La Paști, au văzut cutremurul, întunericul ziua, ruperea catapetesmei templului și învierea multor frați din cimitirul local. Auziseră despre învierea lui Hristos. Puțini știau și despre Înălțarea la Cer. Dar e cert că așteptau ceva nemaivăzut, ceea ce s-a și întâmplat: venirea Duhului Sfânt, în chip de limbi ca de foc. Sincronizarea a fost perfectă. Dumnezeu ne dă harul, ca să avem putere în lupta cu păcatul.
Dacă Duhul Sfânt îi inspiră pe apostoli să vorbească în limbi pe care nu le cunosc, îi poate inspira și să transmită cuvântul divin. Ce înseamnă asta? Că a început epoca mesianică (John Walton, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, Ed. Casa cărții, Oradea, 2021, p. 819). Dintotdeauna, lumea a fost suspicioasă în privința șarlatanilor, doar că de multe ori au acuzat creștini onești, pioși, inocenți. Tocmai de aceea ni se cere să nu judecăm, ca să nu greșim. Degeaba găsim un potențial vinovat, oricum ni se recomandă să nu ne răzbunăm. Mai bine să iertăm, să trecem peste conflicte. Minunile se intensifică, doar să fim atenți să le observăm, să nu circulăm doar pe banda de viteză.
Hristos oferă lumina Sa lumii întregi, ca oamenii să nu se mai împiedice din cauza întunericului. Nu putem fi bandajați corect în beznă. Nu putem spera fără promisiunea unei răscumpărări din statutul de ostatici. Hristos a mers spre Golgota de bună voie. Nu a mers ca un neajutorat. Știa că este biruitor. Hristos nu este un zeu. El nu aspiră să devină Dumnezeu. El este Dumnezeu. Cea mai mare descoperire nu e roata, nici focul, nici electricitatea, ci mormântul gol al lui Hristos.
Socrate l-a chemat la ucenicie pe Xenofon. Hristos ne cheamă pe noi. Acest apostolat este cea mai nobilă misiune posibilă. Nu numai că vom fi la Nuntă, dar vom fi chiar prietenii Mirelui. Deși – până la nunta galileană din Khirbet Kana – Hristos nu făcuse nici un semn divin public, Fecioara Maria știa că El este singurul care poate găsi o soluție. La fel, deși nu toți sesizează minunile din viețile lor, Hristos este răspunsul la marile întrebări. În convorbirea cu rabinul Nikodim Ben-Gurion, Hristos ne explică ce este renașterea: luarea vieții de la capăt. Oricum, Hristos e mai preocupat de oameni (de exemplu, în Samaria), decât de cutume. Dar marea dilemă rămâne aceeași: sacrificăm mântuirea de dragul succesului?
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *