Ultima redută
13 august 2015
Share
Rand pe rand au înflorit şi s-au trecut florile verii scuturându-şi seminţele în leagănul primitor al pământului pentru ca o nouă generaţie să răsară atunci când va ieşi din mijlocul cerului poruncă nouă: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul cu frumuseţea voastră !
Numai florile de toamnă – străjeri gingaşi aşezaţi în calea vânturilor potrivnice închipuiesc din tulpinile subţiri o ultimă redută în lupta cu frigul sfârşitului de noiembrie ca să se alăture apoi suratelor ce dorm sub covorul gros de frunze uscate.
Bucurându-se de căldura tot mai puţină a soarelui adună străluciri de raze în petalele delicate ,prinos de lumină şi culoare, pentru a împodobi Sfânta Sfintelor în care va intra cea mai frumoasă dintre florile Domnului ca să aducă oamenilor iertarea din veac promisă.
Crizanteme albe,rumene sau violet,tufănele sfioase şi crăiţe catifelate ,dalii învolte privind maiestuos pe deasupra tuturor se răsfaţă încrezătoare în elixirul cu care subjugă inima stingheră.
“Mai lasă-ne puţin !”şoptesc înfiorate în vântul rece care a desfrunzit pădurile ,a alungat păsărelele şi vrea acum să le răpească ultimele clipe de fericire. Vor să mai adaste un timp să se strângă în buchet pentru coroana Fecioarei care vine.
Ea va naşte pe Fiul Celui Preaînalt şi ne va arăta “calea fără stricăciune” pe care trebuie s-o urmăm ca să naştem la rândul nostru fii ai Luminii.
Pururea Fecioară Maria a fost crescută de bunii săi părinţi , Dreptul Ioachim şi Sfânta Ana pentru a fi închinată Domnului.
Nimic necurat n-a pătruns în odaia ei, nimic din cele pe care omul cu voie sau fără voie le poartă cu sine nu i-a atins curăţia , privirea şi mintea ei de copil a fost ferită de orice întinare pentru că părinţii ei au ştiut că Domnului se cuvine să-i aducem pârgă de nevinovăţie şi de iubire curată.
Şi acolo în Templul din Ierusalim Fecioara n-a tânjit după mila părintească nici n-a privit înapoi la casa în care crescuse până la vârsta de trei ani – a zburat ca o porumbiţă spre slujirea Domnului Dumnezeului său.
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău ,că a poftit Împăratul frumuseţea ta ,că El este Dunmezeul tău !
Pentru că avea curăţie îngerească ,prin harul Sfântului Duh a fost lăsată în Sfânta Sfintelor să se roage şi îngerii o vizitau şi o sculau la timp pentru rugăciune. Martorul celor ce se petreceau acolo, marele preot Zaharia,tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan vedea cum Fecioara era hrănită de îngeri şi tot ei îi tâlcuiau Scripturile. Ea era cea care avea să hotărască asupra destinului omenirii la plinirea vremii.
Dar noi cum ne creştem copiii ? Ce ne dorim pentru ei ? Cum facem voia Domnului prin ei ?
Sunt întrebări la care fiecare părinte este chemat să răspundă însă nu oricum ci,stând înaintea Domnului ca în ziua înfricoşatei judecăţi.Copiii pe care-i avem sunt în casa noastră dar sufletele lor trebuie să fie în Sfânta Sfintelor ca să fie poftiţi la nunta Mirelui. Lumea s-a schimbat, nu mai este ca acum două mii de ani ,ne-am schimbat şi noi odată cu schimbările civilizaţiei dar indiferent de câte vor veni şi vor trece în lume , statornic este doar cuvântul Mântuitorului şi îndemnul Psalmistului : Aduceţi Domnului fii Lui Dumnezeu ,aduceţi Domnului mieii oilor,aduceţi Domnului slavă şi cinste !
De bună seamă că nu la oile necuvântătoare s-a referit Proorocul şi nici la mieii lor care erau aduşi ca jertfă pentru păcatele poporului.Altă jertfă doreşte acum Domnul de la poporul Său care a primit botezul credinţei.Suntem fiinţe nobile create după chipul şi asemănarea Celui care a sădit înlăuntrul nostru atât puterea cât şi voinţa de a ne desăvârşi. Avem capacitatea de a discerne binele de rău şi posibilitatea de a alege binele care este şi singura cale de a trăi ca fiinţe libere.
Dacă le creăm copiilor noştri premizele unei vieţi trăită întru Hristos le dăruim mai mult decât dacă le-am pune înainte cea mai râvnită comoară.
Căutaţi Împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea vi se vor adăuga vouă !
Şi tot Hristos ne spune : Căci ,iată,Împărăţia Lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru!
Se cunoaşte vreun alt adevăr mai limpede rostit şi mai adânc verificat şi experimentat ? Mântuitorul ne spune că în noi se află Dumnezeu şi cunoaştem asta din Revelaţie dar ceea ce nu conştientizăm este locul de taină în care El vrea să locuiască împreună cu noi – inima înfrântă şi smerită.
Se cuvine să-i învăţăm pe copiii noştri să-şi orienteze viaţa spre câştigarea Vieţii celei adevărate la umbra Crucii şi să nu caute satisfacţii în fapte care-i depărtează de Dumnezeu .
Copiii sunt cea mai importantă bogăţie a unui popor. De vigoarea acestui segment al societăţii depinde în mare măsură viitorul unei naţii. De aceea şi educaţia pe care o primeşte copilul trebuie să răspundă nu numai nevoilor lui şi pretenţiilor pe care părinţii le au în funcţie de ceea ce au investit în el ci,unor coordonate care să definească direcţiile de evoluţie şi dezvoltare pozitivă ale persoanei.
Dar dacă privim în jur vedem că foarte puţin din ceea ce este plăcut Lui Dumnezeu şi chiar oamenilor se regăseşte în educaţia individuală sau cea care se desfăşoară în centrele specializate.
Să luăm doar un exemplu de comportament al adulţilor în ceea ce priveşte copilul.
S-a întins ca o pandemie obiceiul de a folosi copiii în activităţi care nu sunt nici pe departe specifice naturii sau trebuinţelor vârstei,cu atât mai puţin dorinţei de a cunoaşte.
În lumea aşa-zis civilizată copii de 2/7 ani sunt obligaţi (ăsta-i termenul potrivit) să participe la concursuri de frumuseţe.
Având în vedere anvergura la care se desfăşoară aceste concursuri sunt antrenate mijloace umane şi materiale impresionante pe care numai businessul le justifică : locaţii diferite de la un week-end la altul, garderobă specifică temei propuse, antrenamente, deplasări, stilişti, staff, galerie,etc. şi la mijloc copilul plângăcios, plictisit, obosit, speriat, derutat, neliniştit de ceea ce i se întâmplă.
Vedem cum fetiţe care încă nu şi-au dezvoltat deprinderile de autonomie şi de igienă personală sunt instruite ore în şir ca să înveţe cum să-şi mişte trupuşorul pe scenă ,cum să clipească,să facă bezele,să zâmbească pentru a intra în graţiile unui juriu care notează orice mişcare şi orice detaliu vestimentar ce va atârna greu în dobândirea unui titlu de mini-frumuseţe.
Fără să vrei te cuprinde un sentiment de revoltă faţă de cei care pentru bani calcă în picioare viaţa copiilor distrugând ultima redută pe care omenirea o mai opune păcatului prin inocenţa copiilor săi pentru a căror nevinovăţie este absolvită de multe şi meritate nenorociri . Apoi gândul se îndreaptă către părinţi ,mame în special căci ele se pare că sunt motorul întregii drame .
Fetiţa se revoltă :” nu vreau să mă coafeze!” ţipă disperată căci deşi pe scaunul stilistului « baba suferă la frumuseţe » ei nu-i trebuie nici coc nici bucle ,cu atât mai puţin spray cu sclipici şi bronz de piele sau gene false – vrea doar să fie lăsată în pace. Dar pacea i-a furat-o chiar cea care ar trebui să vegheze la sufletul şi mintea copilului ei.
Dezbrăcată şi îmbrăcată de nenumărate ori, probându-şi toaletele şi gestica pe care o va folosi la următoarea reprezentaţie ,expusă privirilor care-i devorează cele mai ascunse particularităţi ,ţinută ore în şir în aşteptare ,transportată sute de kilometri ca un pursânge pe hipodrom ,biata concurentă încearcă să iasă din situaţia în care a fost pusă fără voie şi reacţionează violent:loveşte,strică ,vorbeşte urât .
Dar comportamentul nepotrivit şi supărător tot ei i se impută. Şi cine s-o audă ? Cea care ar trebui s-o facă şi-a astupat urechile dinspre copilul ei care strigă după ajutor şi le-a deschis spre “laudele de puţină vreme”când acesta va primi pentru efortul şi chinul său o efemeră dovadă a frumuseţii .O frumuseţe fabricată după interesele producătorilor de cosmetice şi produse vestimentare ,cu dinţi falşi care să le acopere guriţa ştirbă ,cu machiaje care le transformă în păpuşi ambulante – viitoare posibile miss păşind împleticit pe un covor al viselor pierdute.
Puţinele momente în care sunt ei,înşişi sunt marcate de spectrul aceluiaşi perpetuum mobile care le destabilizează echilibrul fizic,psihic şi mental.
Căci tentativa de a-i forţa pe copii “să dea tot ce au mai bun”la o vârstă în care ei nu sunt conştienţi de valoarea lor umană îi îndreaptă cu agresivitate spre un finiş imprevizibil chiar şi pentru cele care-şi consumă prin copiii lor propriile frustrări şi idealuri neîmplinite.
“Când fetiţa ta a câştigat un titlu – spunea cu emfază o doamnă – automat îţi creşte prestigiul de mamă!”
În ochii lumii,bineânţeles şi pentru puţină vreme.
Vai de bieţii copii nevinovaţi şi vai de părinţii care se lasă manipulaţi de iluzia unui viitor promiţător pentru odraslele lor,viitor care produce doar vedetism artificial şi cochetărie,le oferă o înţelegere greşită a vieţii şi incapacitatea de a distinge adevărul de minciună.
Copilul e un om viu .El nu este câtuşi de puţin un ornament în viaţa noastră ci,e o viaţă individuală complexă şi bogată – spune un pedagog .
Cum poţi atenta la mersul firesc al copilăriei în acest mod perfid şi inuman terfelindu-i curăţia,furându-i spontaneitatea ,falsificându-i drăgălăşenia înlocuindu-le cu feţe şi figuri studiate şi în acelaşi timp să-i fluturi pe dinainte Carta drepturilor copilului ?
Hello , “apărătorilor”,ce faceţi? V-aţi împotmolit în propriile ziceri?
Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil îţi vine parcă să zici că orice mamă e o născătoare de Dumnezeu.
Ar trebui să fie dar , din păcate, nu este.
