LOADING

Type to search

Editoriale

Un subiect care deranjează

Share

Hristos nu poate fi încăput în nici un templu, dar încape în pântecele Fecioarei. Hristos veșnic și atotputernic se lasă îngrijit într-o iesle modestă. Hristos nu doarme niciodată ca Dumnezeu și adoarme ca Om într-o barcă pe un lac din Galileea. Hristos vindecă orice boală și nu are nici o reținere să îi îmbrățișeze pe leproși și pe toți cei marginalizați și nebăgați în seamă. Singurul fără de păcat ia asupra Lui toate păcatele noastre. Vorbele Lui au un conținut definitiv, netrecător, decisiv: nu le promite ucenicilor niciodată prosperitatea romană, ci viața veșnică.

Singura problemă care ar trebui să ne îngrijoreze este că nu luptăm suficient cu păcatele capitale. Nici cu iubirea de bani, nici cu mânia, nici cu desfrânarea, nici cu mândria. Dimpotrivă, alergăm după averi la fel precum necreștinii, ne înfuriem pentru fleacuri, ne zidim un ego triumfalist. Știm ce avem de făcut și chiar facem din când în când, dar prea rar și prea puțin.
Doar în trei duminici Evanghelia se referă la înviere: la Paști, la învierea fiicei lui Iair și la învierea fiului văduvei din Nain. Mai este sâmbăta învierii lui Lazăr. Există însă o altă temă decât învierea care are consacrată mai multe duminici, ca nu cumva creștinii să se facă că nu au auzit de ea și preoții să predice frumos, dar mereu parcă despre altceva.
Cu siguranță, tema este neagonisirea, așa cum o numește Sfântul Ioan de Kronstadt. Deloc întâmplător Evanghelia duminicală reia ca un fir roșu această temă. Astfel, avem duminica Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, duminica Bogatului căruia i-a rodit țarina, duminica Tânărului bogat, duminica Dregătorului bogat, duminica despre Grijile vieții, duminica Înfricoșătoarei Judecăți, duminica Predicii de pe Munte.
Cu alte cuvinte, DEGEABA credem în înviere, dacă alergăm după avere la fel ca păgânii. Este maxima ipocrizie posibilă, fariseismul dus la rang de artă, prefăcătoria cea mai scârboasă în ochii lui Dumnezeu.
Majoritatea celor care nu vin la biserică, dintre cei pe care îi cunosc, nu sunt deranjați nici de botezul prin afundare, nici de lingurița euharistică, nici de nimic altceva de genul acesta. Ei singuri mărturisesc că nu vor să mai audă discursul împotriva agoniselii. Dimpotrivă, au un singur gând: să acumuleze cât mai mult. Adesea, este singurul subiect dezbătut la întâlnirile cu prietenii: care câte chirii are în plus față de celălalt.
Să nu ne prefacem că nu știm că Hristos a zis că mai ușor va trece o cămilă printr-un loc strâmt, urechile acului, un fel de culoar îngust, decât să intre un bogat în Rai. Pentru că pe această poartă îngustă nu putem intra decât goi, fără sacii cu banii pe care trebuia să îi donăm sărmanilor. Trebuia să ne identificăm cu săracii, nu să îi invidiem pe bogați.
Dumnezeu pedepsește nechibzuința și lăcomia, dar tinerilor în goană după aur nu le pasă și bârfesc orice sacerdot care îndrăznește să citeze pasaje evanghelice pe această temă. Preferă să vorbească despre păcatele îngerilor căzuți, ca să justifice oarecum propriile păcate, nedându-și seama că riscă să aibă aceeași soartă.
Un lucru e cert: lumea decăzută nu poate nicidecum oferi nici un paradis terestru. Generație după generație, omenirea repetă aceeași greșeală și nu vrea să schimbe nimic. Iar puținii care pricep sunt repede excluși, ca nu cumva să îi contamineze pe alții.
Sfântul Pavel zice limpede care este rădăcina tuturor relelor: iubirea de bani, care ne cufundă în prăpăd. De aceea, suntem îndemnați să fugim de acest demon și să căutăm mai degrabă evlavia, simplitatea, neprihănirea.
De aproape trei decenii umblu cu sfințirea caselor în preajma Bobotezei, fie ca preot, fie ca paraclisier. Înainte, când oamenii nu erau atât de bogați ca acum, unul din bloc refuza și ceilalți sărutau Crucea lui Hristos. Azi, unul primește sfințirea locuinței în tot blocul și ceilalți refuză, din zgârcenie. Deși cheltuie sume mari pe nimicuri, pentru Biserica lui Hristos nu au nimic, decât insulte și blasfemii. O britanică chiar m-a acuzat că sunt vrăjitor
Nu întâmplător Hristos se mânie o singură dată: atunci când răstoarnă taraba bișnițarilor de la templu. După două milenii de creștinism, lumea nu vrea să accepte mesajul lui Hristos și preferă scurtăturile, riscând să ajungă la altă destinație.
Tot sfântul Pavel ne învață să fim mulțumiți cu cât avem, deoarece Hristos nu ne va părăsi. De altfel, Hristos este categoric: nu putem sluji și lui Dumnezeu și banului.
Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article

3 Comments

  1. Constantun 19 ianuarie 2022

    Asa este e nevoie de stare de liniste si multumire.
    Dar, apar altii care gasesc ca e nevoie sa platim lunar cate ceva.
    Exista firme mari care ne au acaparat pe noi ca tara si care cauta sa se intinda si in alte tari. Ei dau bani putini oamenilor , monopolozeaza domenii , nu lasa pe altii sa faca aceeasi afacere, mituiesc politicienii pentru legi favorabile lor, nu dau impozit .
    Parca unii ca ăștia alearga dupa bani !
    Lor li s ar potrivi multe din cuvinte.
    In schimb oamenii care vin la biserică tot acest gen de actiuni fac.?
    Pe aceasta lume mereu trebuie platit ceva, apa curentul incalzirea mancarea hainele .
    Vin copii care vor telefon haine ca ale colegului ,,de firma,, meditatii, rechizite bani de transport, mancare , excursii , carti rechizite meditatii scumpe.
    Sotia vine si ea cu pretentii .
    Familia isi doreste si niste pelerinaje cu patriarhia, poate mers la teatru, plus ce pretinde fiecare, plus ceea ce cere Cezarul banii de curent , apa gaze intretinere, meditatii rate pe 20 de ani, cablu tv telefonie.
    Cu acestea cum facem ? Sa nu mai alergam dupa bani ! Asa e. Sa fim smeriti simpli
    Oare Enel daca ma vede smerit simplu ma scuteste de plata ? Nu prea… Tine cont cineva de ce faci ? Nu ci vrea banii pe…
    Ce ar trebui sa facem ?
    Conform celor spuse sa ne dam demisia si sa nu mai alergam arata dipa bani ! Asta trebuie .
    Dar constatam ca vin din urma acele cheltuieli…
    Ce ar trebui sa fâcem ?
    Sa nu mai dam pe la servici nu e buna alergatura asta dupa castig, mai bine simplu ! Stam acasă. Dar se cheama ca așa muncim ca sa putem manca ?
    Dar cat de simplu sa fii ca sa nu cheltuiesti nimic. Si cartile costa, curentul cu care ne uitam la Trinitas cablu.telefonul la care scriem.
    Omul are un servici , pt asta invata 12 ani si pot fi plus 6. Asta pt a avea cunoștiinte pt a stii , este in natura noastra sa aflam si sa ne angajam .
    Aceasta angajare nu e in fiecare zi ci poate fi gasita greu ! Stiti cum se gaseste ?
    Fara asta vine Cezarul si pretinde multe de la noi, mai alea acum cand suntem si colonia altora.
    Oamenii au un servici cu care platesc utilitatile si noi suntem poate ultima tara din Europa, ca nivel de trai. Daca ar auzi asta un norvegian cu 5000 euro pe luna , ce ar zice despre noi cu 300 – 400 . Ca alergam dupa bani…
    Ar fi interesant un discurs la sediul Vodafone Cora Carrefour . Sau chiar la Enel OMV . Nu ar fi rau si la sediul bancilor care indatoreaza romanii pe viata . La sediul supermarketurillor, la parlament , la sediile partidelor. Nu ar fi mai potrivit acolo ?
    Nu li s ar potrivi mai bine decat celor care vin la biserica ?

    Răspunde
  2. Constantin 19 ianuarie 2022

    Poate ar fi trebuit aratată aceasta alergare dupa bani ca o stare interioara, care nu ne lasa sa gandim ce trebuie, sa compatimim , sa intelegem pe altii, sa ne implicam. Trebuie gasita varianta prin care si aceasta disperare si obligatie de a face fata cheltuielilor pe care le pretind altii , sa se faca in liniste neuitand de ce e mai important.
    Poate ca unii nu alearga dupa bani in exces ci fac calcule cu cat au de dat , cat de neaigura e ziua de maine , cat timp trebuie platite ratele, cam 20 de ani zi de zi, daca intarzii 2 luni esti dat la recuperatorii oficiali ai bcr si altor banci. Cam acesta e contextul actual al multora. Ce sa faca sa nu mai alerge atata dupa bani ? Daca am avea asigurate unele necesitati si totusi ar mai vrea unii mult mai mult, daca pierd noptile cu 2 servicii si asta ii face sa pacatuiasca uitand de ce trebuie atunci trebuie infierata alergarea dupa bani.
    Oamenii trebuie intelesi pt ca s au bagat in situatii grele si contextul actual e greu.
    Poate ar trebui spus atat: stiu ca e greu, dar in munca voastra grea nu uitati de ce e necesar, nu va pierdeti sufletul, nu acceptati compromisuri care va strica si va fac sa pacatuiti. Chiar in timpul muncii tineti cont de ce trebuie facut nu uitati ca aici suntem in trecere.

    Răspunde
  3. Marius Matei 20 ianuarie 2022

    E vorba despre cei care au mai mult decât suficient si vor tot mai mult, fara sa ajute pe altii. Nu judecam pe nimeni. Iar solutiile sunt in Sfanta Scriptura. Echilibru in toate. Plusul meu e minusul altuia.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *