Viața nu este un eșec

Fiecare post este un prilej de reflecție: Putem să ne rugăm mai mult, putem fi mai darnici? Putem fi mai puțin egoiști? Dacă putem ajuta mai mult, de ce nu o facem, totuși?

Există un singur lucru care face imposibil de realizat un vis: frica de eșec. Dacă cele lumești nu ne vor fi străine, vom eșua. Dumnezeu a biruit, ca noi să nu mai eșuăm.

Păgânismul are două fațete și ambele trebuie respinse, nu doar prima, pentru a evita falimentul spiritual:

1. Una înfricoșătoare, crudă, violentă.

2. Alta atractivă, plină de lux, de distracție, de confort.

Dacă ne străduim să ascultăm de Evanghelie, credem, ajutăm cât putem pe alții, dar nu suntem bogați sau nu avem parte de distracții păgâne, nu înseamnă nicidecum că am eșuat, oricât de multe păreri ar susține asta. Cred că presiunea socială poate deveni cea mai puternică ispită. Și dacă Domnul zice că dușmanii noștri sunt uneori casnicii noștri, cu siguranță nu greșește, ci ne avertizează.

Oricum, nimeni nu e bogat, până nu are o inimă bogată. Cu cât este mai mare bogăţia fără Dumnezeu, cu atât este mai mare mizeria (Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, 2006, p. 32). Cu cât este mai mare ştiinţa fără Dumnezeu, cu atât este mai mare lipsa. Singur Dumnezeu face pe om bogat ori înţelept.

Păcatul înseamnă o amăgire, o pierdere, o ratare, un eşec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu şi a semenilor. Cel ce nu păcătuiește nu va eșua.

Iisus este Cel care ne convinge să lepădăm măștile duplicității. Cel care nu ne lasă să ne mulțumim cu compromisul. Este refuzul de a ne lăsa doborâți de mediocritate. Prin El, aflăm cine suntem noi.

Ar trebui să trăim ca și cum Iisus ar veni azi la Judecată. Dacă Iisus ar fi venit in America secolului XX, ar fi fost ucis pe scaunul electric. Azi, lumea pare să țină cu cei puternici și bogați, iar Iisus sigur este alături de cei slabi și neputincioși.

Acolo unde eșuăm, Iisus a reușit. Iar misiunea Sa divină a fost de a crea o cale pentru fiecare dintre noi către viața veșnică. Să nu complicăm ceea ce Domnul a făcut simplu.

Când ochii noștri se îndepărtează de Iisus, devenim orientați spre problemă, în loc să ne orientăm spre scop. Postul este ghiontul blând care ne invită să ne amintim că adevărul cel mai demn de știut este că Iisus Hristos este singura cale spre Acasă.

Oamenii ne întreabă: „Ce ziceți despre Iov?” Răspunsul nostru este: „Dar despre Iisus?” Iov oferă întrebarea. Iisus dă răspunsul. Dumnezeul întregii creații a venit în trupul omenesc și a experimentat, în mod direct, durerea de a fi disprețuit și respins. Știe toate emoțiile cu care ne luptăm.

Când Îl scoatem pe Iisus din poză rămânem fără cadru.

Orice eșec lumesc, oricât de grav ar fi, se va termina curând și suferința va înceta, scrie Bryce Courtenay. Biruința este o stare de spirit care îmbrățișează tot ceea ce facem. O dată ce Îl iubim pe Dumnezeu, devine ușor să câștigăm împreună cu El.

Nu există nimic care să ne distrugă viața. Cu siguranță, viața este un cadou destul de rezistent. Nu viața devine mai ușoară și mai iertătoare. Noi devenim mai puternici și mai iertători, dar nu exclusiv prin efortul propriu.

Oamenii puternici știu / învață să-și organizeze suferința astfel încât să suporte doar durerea cea mai necesară. Să facă penitență pentru păcate, nu pentru necazuri.