Dumnezeu îi propune omului virtutea

• Părinte drag, azi este 25 martie, este ziua mea de naștere…
• Dragul meu, părintele Iustin din Serbia, care acum este canonizat, s-a născut de două ori pe 25 martie.
• Cum așa, părinte Antim?
• A murit exact pe data aceasta. S-a născut de Buna Vestire a anului 1894 și a trecut la cele veșnice tot de Buna Vestire, în 1979.
• 1979? Exact atunci m-am născut eu, tata era la meci, U cu CFR, 3-2…

Și părintele Antim începe să îmi spună despre părintele acesta sârb, Iustin, cel care a luptat pentru canonizarea Sfântului Ioan din Kronstadt, patronul meu spiritual. Mă ceartă nițel duhovnicul blând, arătându-mi cât de multă râvnă avea părintele Iustin, la fel de cult precum Iustin Martirul și Filosoful din Biserica primilor creștini.

Părintele crede că voi fi un pedagog nemincinos, numai dacă voi îndrăgi Patericul, asemenea cuviosului sârb Iustin. Sunt costernat să aud câ în 1977 părintele Iustin, care vorbea sârbește, s-a întâlnit la Muntele Athos cu părintele Cleopa al nostru, care vorbea românește și cei doi s-au înțeles în minunata limbă a Duhului, Care grăia prin ei. Harisma glosolaliei nu încetează să activeze. Părintele Iustin era mai în vârstă decât părintele Cleopa și îl convinge pe acesta din urmă să nu rămână la Athos, ci să se întoarcă în România, pentru a fi alături de creștinii persecutați de comuniști.

De ziua mea, avva Antim nu îmi urează niciodată să am noroc, ci să trăiesc simplu, umil, în bunătate, în rugăciune, să nu mă angajez în fabricile de idoli din lumea contemporană. Targetul meu să fie virtutea, nimic altceva. Câtă vreme există Providență, să nu mă îngrijorez de nimic. Pentru că Dumnezeu a creat lumea asta cu un sens: lumea este creată pentru a sluji omului, iar omul este creat pentru a sluji Creatorului.

Deci, rațiunea existenței mele, grăiește părintele, se află în Dumnezeu. Sensul ultim al meu este preamărirea Lui. Dumnezeu îmi propune, așadar, virtutea, singura care atrage harul mântuirii. Pentru că, grăiește avva, omul ceresc se formează încă de pe pământ. Omul ceresc se debarasează de prejudecățile inutile.

• Tinere, de când Dumnezeu a coborât în lume, nu mai este loc de deznădejde. Nici o putere nu ne poate despărți de iubirea Lui, fiule, zise avva puțin obosit, după ce slujise liturghia unită cu vecernia și spovedise mulți ucenici.
• Da, părinte, realizez cât de mare este miza, dar sunt prea trândav și prea mândru, prea egoist și prea lacom… Ca să nu mai de limbuție…
• Cel mai sigur lucru de pe pământul acesta este învierea lui Hristos, zise părintele, iar fața lui se lumină pe dată. Evanghelia nu este o literă moartă, este Duh și adevăr.

Apoi părintele îmi spune că am doar cinci lucruri de luat cu mine. Eu mă gândeam la lanternă, conservă, pătură…, dar avva îmi corectează gândul, accentuând că toate sunt trecătoare, habar nu am cât de trecătoare sunt toate. Și avva enumeră cele 5 priorități: spovedania, rugăciunea, postul, milostenia și iubirea. Îmi explică că acesta este testamentul Sfântului Antim Georgianul, pe care trebuie să îl aplicăm azi neapărat, cu maximă seriozitate. Prin cele cinci lucruri crește virtutea în noi, adică începem să recuperăm harul, puțin câte puțin.

• Toate acestea, fiule, au o pecete.
• Smerenia? întrerup eu puțin necuviincios…
• Da, într-adevăr, smerenia, pentru că, fără smerenie, toate sunt stricate. Fără smerenie, toate sunt risipite. Adică, smerenie este ca un lacăt, care încuie cele cinci lucruri de luat cu noi.
• De ce să le încuie?
• Ca să nu le fure diavolul! Ca să ajungem în ceata sfinților… Iubește-L pe Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Stăruie în învățătura apostolilor, nu te rușina de Evanghelie, toate să le faci pentru Hristos, ca să găsești pacea în El. Nu face nimic nici din duh de ceartă, nici din duh de slavă deșartă. Nu lăsa pe nimeni să îți sucească mințile cu baliverne.
• Da, părinte! Mă voi feri de basme și falseturi, de falși profeți și falși vindecători.
• Și nu mai scrie despre sfinții închisorilor! Sunt o generație de mari sfinți și Dumnezeu va ridica o altă generație de sfinți, care să mărturisească despre ei, zise părintele, trădându-și adevărata identitate.

Acum este unul din momentele în care cititorii pot descoperi despre care Antim – Augustin este vorba… Avva mă sfătuiește să nu defaim pe nimeni și să urmez  modelele biblice de credință: Abel, Enoh, Noe, Avraam, Sarra, Isaac, Iacov, Iosif, Moise, Ghedeon, David, Samuel, Daniel. Canonul este trei capitole zilnic, cel puțin, nu ca obligație, ci pansament pe rana suferindă. Scopul este să nu mă atașez de lume, ci să dobândesc harul. Nu am nici un merit, în nici o privință, doar sper.

Azi, părintele este trist. A auzit de la un doctor, fiu duhovnicesc, despre ultimele atentate și suferă pentru victime, ca și cum ar fi din familia lui. A intrat în chilia lui și s-a rugat toată ziua. Nu a mai primit pe nimeni până a doua zi.

Marius Matei