LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Părintele Iustin Pârvu, despre primejdia neamului

Share

Acestea sunt niște cuvinte de mare folos duhovnicesc pe care Părintele Iustin Pârvu, ni le-a lăsat ca

-Părinte, cum sunt astăzi românii ortodocși, față de cum erau odinioară?

După ce au fost puși la grea încercare de ateismul comunist, românii s-au mai stricat în ultimii ani, s-au lăsat în voia unei libertăți nebune, care-i duce la atitudini necreștinești sau chiar anticreștine. Omul românesc și-a pierdut reperele și a răsturnat scara de valori. Ba mai mult: a devenit tot mai nepăsător cu sufletul lui, cu lumea în care trăiește.

De fapt, era pe undeva de așteptat, după o jumătate de secol de comunism… Dar dacă răul de ieri era mai fățiș, răul de azi este mai perfid…

Erau mai buni creștini românii în regimul comunist?

Se știe că, atunci când e persecutat efectiv, omul e mai treaz și mai credincios, își dă mai repede seama că nădejdea o găsești numai la Dumnezeu.

De ce spuneți că românii sunt mai nepăsători azi din punct devedere religios?

-Pentru că mulți dintre cei care merg la biserică o fac numai formal, fără să-și plângă păcatele și fără să caute îndreptarea cu adevărat. De pildă, când vin la biserică de Înviere, mulți se limitează la a-și sfinți ouăle roșii și cozonacii, sau să ia lumină; apoi pleacă înainte de sfârșitul slujbei. Nu înțeleg nimic din această sărbătoare și nici sufletele lor nu se bucură într-adevăr. A rămas doar așa, ca un obicei, fără acoperire în credință și în faptele credinței, fără efecte concrete în viața și în inima lor.

E neamul nostru ortodox în primejdia de a-și pierde credința și identitatea, ba chiar, cum zic unii, de “a ieși din istorie”?

-Păi ce este un neam? Neamul este legătura celor din trecut, prezent și viitor. Fiecare națiune este așezată de către Dumnezeu și, cum spune legenda, fiecare neam și-a luat partea de pământ care i-a fost dată. Ca de obicei, românul a venit ceva mai la urmă să se plângă la Sf. Petru că a rămas fără loc de așezare; și atunci Dumnezeu i-a dat grădina Sa cea mare, că de aceea am fost și suntem o țară râvnită de toți. și ne-am obișnuit să trăim simplu, înfrățiți cu tot ce ne înconjoară, din frumusețea și din bogăția ei firească. Dar vremurile se schimbă, vin ispitele, vin provocările…

Neam de păstori și de agricultori, românul nu este făcut să învârtă șurubul în fabrică, să îndoaie me­talele în ateliere. Profilul său s-a deformat treptat, iar acum românul nici agricultor nu mai este, nici păstor, dar nici industriaș, nici negustor. E mai degrabă ca un om lepădat de soartă, ajuns mână ieftină de muncă, slugă pe la bogații lumii, adeseori înstrăinat de sine și de ai lui. Vedeți, aici e problema, aici se pierde legătura de neam. Un neam trebuie să existe într-o continuitate, într-o unitate, să fie legat de o iubire, să fie luminat de o credință. Noi stăm tot mai prost și cu tradiția, și cu unitatea, și cu iubirea, și cu credința. Ne paște uitarea, ne paște dihonia, ne paște sminteala, ne paște deznădejdea. De aceea, trebuie rugăciune multă, trebuie redescoperită cu adevărat viața întru Hristos, că în El e și Unitate, și Dragoste, și Adevăr. Altminteri – vai de neamul acesta!

Claudia Nemes

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *