LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Sfaturile de viata ale parintelui Arsenie

Share

Vorbele si sfaturile “Domnisorului Zian”, asa cum era “poreclit” parintele Arsenie Boca vor ramane ca o piatra de credinta in inima romanilor, din care vom avea de invatat cu totii in viata.

Pe 29 septembrie 1910, se nastea in localitatea Vata de Sus (judetul Hunedoara), intr-o familie de tarani simpli dar credinciosi, Zian, cel care va fi cunoscut in viata monahala drept parintele Arsenie.

Inconjurata de fotografiile devenite icoane ale Sfantului pe care l-au ”canonizat” deja romanii, doamna psiholog Zoe Daian, nepoata parintelui Arsenie Boca, a acordat un interviu Agerpres in care vorbeste despre anii copilariei petrecuti in preajma parintelui Arsenie, despre virtutile acestuia, dar si despre momentele de cumpana care i-au marcat existenta Sfantului Ardealului.

“Parintele Arsenie si-ar dori ca romanii sa fie uniti si sa aiba mai multa demnitate. El spunea ca oamenii nu patesc necazuri pentru ca asa le-a dat Dumnezeu, ci acestea sunt plata pacatelor lor sau ale stramosilor lor. Dumnezeu este iubire, nu ura”, ne spune doamna Daian, privind o fotografie a unchiului sau, si adaugand ca un interviu nu poate tine locul sfaturilor pe care

Parintele insusi le-a dat oamenilor care i le-au cerut, sfaturi care sunt cuprinse in cartile aparute despre viata si povetele sale, adevarate litere de invatatura despre cum ar trebui sa fie existenta fiecaruia dintre noi.

Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic roman al secolului XX. A trecut la cele vesnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia. La mormantul sau de la Manastirea Prislop se perinda zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, mii de oameni sunt prezenti la slujba de pomenire a celui care, chiar fara a-l fi cunoscut direct, le-a schimbat viata, cel mai mare numar inregistrandu-se in 2010, 30.000 de credinciosi.

Doamna Daian, ce va amintiti din copilaria petrecuta in preajma parintelui Arsenie Boca? Cum era omul Arsenie Boca?

Zoe Daian: Tata tinea foarte mult la Zian (numele de botez al Parintelui — n.r.). L-a adus la noi in casa cand era de vreo opt ani si avea probleme in familie din cauza divortului parintilor lui. Pot spune ca tata tinea la Zian mai mult decat la mine. Zian imi lua apararea mereu cand, mica fiind, faceam ”cate-o nefacuta” si mama, foarte severa cu mine, ma certa. Ma lua langa el si-i spunea mamei sa plece si sa ne lase singuri, iar mama se imblanzea imediat, desi nu-i era in fire, si scapam de nuielusa. Tin minte ca nu-i placea societatea.

AMBA0794

Parintii mei au cununat foarte multi tineri, iar cand il chemau si pe el la nunta, nu voia sa se duca. Ii spunea mamei ca ramane acasa ca sa aiba grija de mine: ”Marioara, eu nu sunt pentru viata asta. Voi mergeti linistiti, eu am grija de Zoe’, ii spunea Zian mamei mele. Avea grija de mine, m-a invatat sa beau laptele care mie mi se parea mereu amar la gust, dar cand imi dadea sa beau din cana lui era dulce. Era un baiat chipes, frumos, semana cu mama lui, multe fete au incercat sa-l rupa de pe calea lui, dar el nu a cedat niciodata.

Cand v-ati dat seama, prima data, ca Zian era ”altfel”?

Zoe Daian: Eu aveam un regim foarte sever cand invatam sa cant la pian, iar tata, care stia sa cante la pian si la vioara, imi aducea partituri dificile. Odata, ii spune lui Zian sa cante si el ceva la pian. ”Eu? Pai eu nu am pus mana pe pian in viata mea, doar o ascult pe Zoe’, i-a raspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Intr-o piata persana”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificila, el a urmarit cu degetul cateva portative si a inceput sa cante. Mama a venit in usa sufrageriei sa vada cine canta atat de bine, intrucat stia ca eu inca nu o interpretam perfect, si-a facut cruce cand l-a zarit pe Zian si am fost toti consternati de ceea ce am vazut la el. Apoi, tata i-a dat vioara si a cantat si la vioara, la fel. Ne-am dat seama ca este ceva nepamantean in el. Ma jucam cu el, ma ascundeam si-i spuneam sa ma caute sau sa fuga dupa mine. Cand avea 19 ani, intr-o zi, in gradina, a pictat un tablou, ”Iisus in Gradina Ghetsimani”. Cand eu am implinit 15 ani, am fost la el, la Sambata, si i-am zis: ”Unchiule, esti tare frumos!’. A incremenit, a venit la mine, m-a sarutat pe frunte si a spus: ”Au crescut copiii!’. Dintr-o data si-a dat seama ca aveam alta varsta. Era deosebit de frumos.

A vorbit vreodata Parintele despre harul Duhului Sfant care lucra in el?

Zoe Daian: Multa lume a crezut ca este un impostor. Statea multime de lume la coada sa-i spovedeasca, dar nu-i lua pe toti, ci ii alegea la spovedanie si le spunea: ”Mai, Ioane, tu nu ai spus tot. Nu ai spus asta, asta’. Stia totul. Pe Parintele Arsenie l-au vazut multimile, in timpul rugaciunilor, cum se ridica de la pamant si nu mai atingea podeaua cu picioarele. De minunea care este in el nu a vorbit niciodata, dar mi-a povestit toata viata mea si a fiicei mele, care urma sa fie. Ii ziceam de multe ori: ‘Tu esti un Dumnezeu!’. El zicea. ”Da’ de unde!” Schimba vorba ca sa nu cada in pacatul trufiei. Modestia lui era extraordinar de mare. Cand am fost o data la Prislop, de Ziua Crucii, mama unui parinte episcop dorea sa ma cunoasca si mi-a povestit despre intalnirea sa cu parintele Arsenie: ”Tot auzeam din satul meu ca acest calugar vede in tine tot, mergea la el toata lumea. Am ajuns la Prislop. Voiam doar sa-l vad si sa pun mana pe el. Erau mii de oameni, dar la mine s-a uitat si mi-a zis asa: Ce ai tu in pantec acum, nu va fi al tau, ci al Prislopului”. Nimeni nu stia ca era insarcinata in afara de ea, care aflase de doar doua zile. Iar acel copil a ajuns episcop. Prin anii ’80, Parintele Arsenie a fost dus si la Ceausescu, care l-a intrebat: ‘Hai, popo, am auzit ca tu prezici soarta unui om. De mine ce stii?’. Si Arsenie i-a spus: ‘Intr-o zi de mare sarbatoare veti fi omorati amandoi’. Ceausestii nu au crezut si i-a spus maiorului sa-l ia si sa nu-l mai vada.

Cum a fost despartirea de Parintele Arsenie cand a plecat la Sambata?

Zoe Daian: Eu am plans foarte mult pentru ca el nu mai vine acasa. Eram mica si nu mai avea cine sa ma ocroteasca. Intr-o zi, tata ne-a trimis pe mine si pe mama la Sambata. I-a facut mama prajiturile preferate, i-a pus o tabla de slanina, sunca, paine de casa. Am coborat in gara Voila si mai aveam 15 km. pana la manastire. El nu stia ca venim, bagajul greu, caldura mare de iulie, nicio umbra de copac. Mama nu mai putea sa mearga si a zis de doua ori ‘Fire-ai al dracului, Zian. M-ai facut sa vin pana aici, ca nu ti-ai gasit o manastire mai aproape de casa’. Mai aveam de mers. La un moment dat, brusc, el ne-a iesit in cale si zice: ‘Marioara, Marioara, de doua ori m-ai dracuit pe drum’. Mama a incremenit. El s-a apropiat de mine si mi-a zis: ”Tu ai crescut. Acum asta e casa mea. De-acum, voi veniti la mine. Eu voi veni acolo mai rar”. M-a ocrotit foarte mult, mai ales dupa ce tata a fost arestat. Tata facut scoala la Viena si era director de scoala in sat, era exigent, iar un invatator moldovean l-a reclamat pe tata la Securitate ca familia directorului merge prea des la biserica si da un exemplu prost oamenilor. A fost arestat, dus la canal, dar Arsenie nu s-a intalnit acolo cu el. L-am adus pe tata in sicriu, la 50 de ani.

Ati vorbit cu parintele despre perioada in care a fost la Sfantul Munte Athos?

Zoe Daian: Remarcandu-se ca student, toti cei de la Facultatea de Teologie din Sibiu au spus ca trebuie neaparat sa mearga la Athos. El a acceptat si a spus ca vrea sa caute acolo cel mai sever calugar care sa-l ia si sa-l formeze. Acolo ajuns, a intrebat care este cel mai aspru si a ajuns la el. Prima data, calugarul i-a spus: ”Te duci, maturi si faci curat”; era o zona destul de periculoasa, abrupta. A mers, a facut curat, era perfectionist, dar parintele a verificat si i-a spus ca nu e multumit. ”Nu esti bun nici de maturat’, i-a spus acel calugar. A suferit cumplit, pentru ca nu i-a spus ce nu a facut bine, dar a luat asupra lui dojana. Acel preot i-a devenit duhovnic, iar la plecare i-a spus: ”Arsenie Boca nu am crezut ca esti un spirit atat de mare!’. I-a placut ascultarea lui. A venit foarte fericit si multumit sufleteste de acolo.

Ce stiti ca-l supara cel mai tare? S-a plans vreodata in viata de ceva?

Zoe Daian: Avorturile voite il suparau. Spunea intotdeauna: ‘Sa nu ziceti ca mi-a dat Dumnezeu o boala. Dumnezeu este iubire. Pacatele voastre sau cele din urma va dau boli si suferinte. Dumnezeu nu face rau si nu da suparare!’. Ii considera criminali (…)De plans, nu s-a plans nici macar atunci cand i s-a interzis sa oficieze Sfanta Liturghie, pe care o iubea foarte mult, cand l-au scos din manastire.

Calugarii poarta vesminte negre dar Parintele Arsenie avea si un vesmant monahal alb. De ce?

Zoe Daian: Asa-i placea lui, fara o semnificatie aparte. Ii placea albul.

A povestit despre perioada in care a fost urmarit si avea problemele mari cu Securitatea?

Zoe Daian: Stia ce vine, ce urma. Cand au venit dupa el sa-l ridice, intr-o dimineata la ora 6, le-a spus: ‘V-am asteptat!’. L-au bagat in masina dar masina nu a pornit. Atunci el le-a spus sa-l lase sa se roage, a revenit apoi si masina a pornit. Cand au ajuns la Brasov, nu au vrut sa-l lase in sutana si maiorul a trimis doi subalterni sa-l dezbrace si sa-i dea hainele de puscarie, dar nu s-au putut apropia de el. I-au spus maiorului ca Arsenie nu vrea sa se dezbrace, iar ei nu se pot apropia de el. Maiorul a injurat si s-a dus personal sa-l dezbrace pe ‘popa’ de hainele preotesti, dar acelasi semn l-a primit si el si atunci a decis sa-l lase in straiele preotesti. Oamenii l-au recunoscut si l-au rugat sa tina predici in ora de plimbare in curte. Conducerea i-a pus in vedere sa inceteze cu predicile, dar el a continuat si la un moment dat l-a vazut chiar si pe maior pitit, ca-l asculta.

Sursa: agerpres.ro

P.S.

Când va veni vremea rugăciunii, să nu începi să te rogi dintr-o dată, imediat ce te-ai rupt de treburile obişnuite, ci mai întâi pregăteşte-te pentru aceasta: „stai puţin în tăcere, până ce se vor linişti simţurile tale”, precum te învaţă cartea de rugăciuni, şi adu-ţi aminte de ce te apuci şi ce vrei să săvârşeşti, cine eşti tu, cel care urmează să te rogi, şi cine este Cel înaintea Căruia îţi vei rosti rugăciunile tale, şi ce anume eşti dator să rosteşti şi cum.

Dar n-ați înțeles că de-atâta vreme tot despre copilul vostru vă vorbesc? N-ați înțeles că mântuirea copilului vostru depinde de sfințirea voastră? Nu de teoria, ci de practica mântuirii?

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *