LOADING

Type to search

Marii duhovnici ai neamului

Un sfert de veac de la înveşnicirea Părintelui Arsenie, un sfert de veac de la căderea regimului comunist

Share

Crucea Părintelui Arsenie

Se împlinesc în această lună, mai exact pe 28 noiembrie, 25 de ani de când a mers să se odihnească în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar aşa cum Părintele obişnuia să spună, a continuat şi continuă să ne ajute, chiar mai mult decât a putut-o face atunci când era în această vremelnică lume. Mărturie în acest sens stau miile de pelerini care vin zilnic la mormântul Părintelui de la Prislop, să se roage, să se închine şi să mulţumească pentru ajutorul primit. Tot el a mai spus despre plecarea sa la Domnul: Ştiu unde mă duc, am mai fost acolo! Apoi, la aproximativ trei săptămâni, în luna decembrie, se împlinesc 25 de ani de la sângerosul moment de recâştigare, mai mult sau mai puţin, a libertăţii noastre. Şi iată cum acestea se leagă, se împletesc, zic eu deloc întâmplător, pentru că Părintele Arsenie Boca a marcat în mai multe feluri căderea comunismului
în România. Aş vrea să ne amintim câteva lucruri despre el, pentru că în acei ani grei de totalitarism nu s-a temut câtuşi de puţin de prigoana
şi presiunile pe care le puneau autorităţile comuniste prin sinistrul aparat coercitiv al Securităţii. A ispăşit numeroase pedepse şi persecuţii,
începând cu detenţia de la Canalul Morţii, la dezbrăcarea sa de haina preoţească, urmărirea, hărţuirea şi supravegherea permanentă, până la falsele acuzaţii de colaborator cu Mişcarea Legionară, sau la asocierea cu grupurile de rezistenţă din Munţii Făgăraşului. Nu s-a temut câtuşi de puţin, nu s-a clătinat, nu a deznădăjduit, nu a cârtit, ci a primit totul cu bucurie. Şi-a îmbrăţişat crucea lui potrivită de Mântuitorul, căci era legată de un neam întreg de creştini şi a fost un real exemplu pentru acesta. Ne spunea: Să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist… Părintele
Arsenie Boca a făcut numeroase minuni de vindecare, de rezolvare a problemelor de tot felul pe care le aveau credincioşii. Dragostea lui insuflată din învăţăturile Sfintei Scripturi şi ale Domnului nostru Iisus Hristos a fost neobosită, până în ultimile clipe petrecute aici. A făcut nenumărate preziceri, profeţii şi previziuni, prin viu grai, prin scrierile sale, dar şi prin pictura murală a Bisericii Drăgănescu, ca o atenţionare a noastră
despre vremurile ce vor veni şi despre cum să ne păzim de aceste ispite.

Părintele Arsenie, mâna lui Dumnezeu…

Una dintre cele mai cunoscute previziuni a fost aceea despre moartea soţilor Ceauşescu. Auzind despre harul pe care îl avea Părintele, pe la
sfârşitul anilor ’70 – începutul anilor ’80, Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au arătat extrem de interesaţi în a-l întâlni pe Arsenie Boca şi, astfel,
l-au chemat la reşedinţa prezidenţială. Ceauşescu, prin cea mai ignorantă şi atee exprimare, l-a întrebat: Spune, popo, ştii când am să mor? Răspunsul avea să fie unul ce i-a cutremurat pe ambii dictatori la momentul respectiv: Veţi fi omorâţi într-o zi de sărbătoare. De aici a pornit probabil, întreaga nebunie a lor de a se proteja de un eventual asasinat, luând măsuri foarte drastice de verificare a tuturor obiectelor şi oamenilor cu care veneau în contact direct. Şocul acestora provenea cu siguranţă din faptul că vor fi omorâţi şi nicidecum legat de momentul când avea să se întâmple nefericitul eveniment (într-o zi de sărbătoare), ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să le fie spre luare aminte întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca, dar din păcate nu s-a întâmplat aşa. Mă gândesc la faptul că în acel moment, poate. a fost o ultimă mână întinsă Ceauşeştilor de către Bunul Dumnezeu pentru a le salva sufletele. Cu toate acestea, fiind insensibili la astfel de experienţe, n-au băgat de seamă că trebuie să se teamă de Dumnezeu şi să se pocăiască. În necredinţa lor, au continuat să dărâme biserici şi monumente importante, să distrugă satele şi tradiţiile româneşti, să arunce poporul în frig, foamete şi întuneric, pe parcursul celei mai grele decade de comunism
poststalinist, cea aparţinând anilor ’80.

Martori şi mărturii

O altă legătură a sa cu sfârşitul comunismului s-a realizat prin profeţiile legate de viitorul ţării noastre, despre care nu de puţine ori a mărturisit. De-a lungul timpului au fost făcute o serie întreagă de declaraţii ale unor martori de bună-credinţă, care au venit în contact direct cu Părintele. Iată, de pildă, câteva dintre ele: Vezi că eu mor şi nu trece mult timp şi în România va fi vărsare de sânge. (Letiţia Suciu, Anca Şancu şi alţii)
Măi, hai să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă –, numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi
vor muri mulţi. (Matei Bilboacă din Săvăstreni). Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol. Nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele! Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite şi taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul! (Septimia Măniş din Codlea). Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. (Viorica Farcaş
din Voila). Profeţiile Părintelui Arsenie Boca s-au săvârşit, fără tăgadă, prin harul dat lui de către Dumnezeu, pentru neclintita sa credinţă, pe care a  avut-o permanent, încă din fragedă copilărie, dar şi datorită nemăsuratei sale iubiri pentru neamul românesc. Arsenie Boca a fost pavăza
noastră în acest greu parcurs al comunismului. A fost promis de către maica sa Domnului, încă dinainte de naştere, iar acest lucru a bineplăcut
într-atât lui Dumnezeu încât a binevoit întru dânsul a fi Om al Lui pe meleagurile acestea. Sfântul Ardealului era ca un far de lumină printre
noi, iar plecarea sa din această lume a fost nemijlocit legată de sfârşitul unei jumătăţi de veac de totalitarism, în care poporul nostru a îndurat mari nevoinţe spre spălarea păcatelor omenirii, aşa cum spunea Părintele. Totodată a marcat şi modul sângeros de trecere către altceva… Nu ştiu exact către ce, pentru că este greu de definit sistemul actual de oportunism împănat cu ilegalitate şi totalitarism de tip corporatist. De fapt, totul pare să ducă tot spre o nouă formă de comunism. Plata cu sângele miilor de tineri sacrificaţi, mucenici ai Domnului fără îndoială, care au spălat
păcatele acestui neam, a fost, se pare, fără rezultat vizibil şi imediat. A meritat acest sacrificiu al semenilor noştri, câtuşi de puţin, văzând cu câtă grabă, în necredinţa noastră, ne repezim să facem alte păcate, încă şi mai mari? Sfinte Părinte Arsenie, roagă‑te pentru noi!

 

Laurențiu Cosmoiu

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *