Vasian din Kapsala

Ce este iubirea de arginţi?
Înseamnă a nu crede
că Dumnezeu poartă grijă de tine.
(Avva Isaia Pustnicul)

Vasian mi-a spus că „nu strică lipsa cât strică surplusul“, când l-am întrebat de ce a îngropat cei 20.000 de euro primiţi de la Gigi Becali. Asta se întâmpla a doua zi după danie, iar el era la muncă la o chilie. (Nu se putea o ilustrare mai bună a celor spuse în Facerea 2, 19: „în sudoarea frunţii tale îţi vei mânca pâinea“!) Nu dorise acei bani aşa că i-a ascuns în pământ şi şi-a continuat viaţa de monah athonit, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Doar că de fapt lucrurile nu erau chiar atât de simple. Săptămâna trecută, când l-am căutat, nu l-am mai găsit la coliba lui din Kapsala, iar un părinte mi-a spus că i s-a dus toată liniştea lui Vasian de la acei bani, pentru că au apărut tot felul de doritori – în special albanezi – care să-mpartă arginţii cu el. Aşa că într-o zi i-a lăsat toată coliba lui „Ion Luca cel nebun“, iar el s-a dus în căutarea isihiei…
„A asudat odată Adam după o zi întreagă de muncă şi a văzut un înger alături de el ţinând un vas frumos în braţe. A întins mâna, crezând că i-a adus apă de băut, dar îngerul i-a spus că acolo trebuia să strângă toţi stropii de sudoare a celui izgonit din rai, iar când se va fi umplut, Adam putea fi iertat. Şi eu încerc să-mi umplu vasul“ – mi-a povestit Vasian când l-am întâlnit prima oară. Nu-şi dorea decât un brâu bun, lat şi făcut din piele, care să-i ţină şalele ce-l dureau de la muncă.
Iar eu nu-i doresc decât să nu-şi facă ispită cu acei bani şi să rămână acelaşi călugăr bun, mare şi smerit, pe care l-am cunoscut odinioară.

George CRASNEAN