Aghiazma de sub biserică

Numele meu este Dorin Tămaş şi sunt preot în eparhia Maramureşului şi Sătmarului, în satul Posta fiind totodată colaborator al revistei Lumea credinţei şi iubitor al tuturor evenimentelor şi faptelor minunate relatate în fiecare număr.

Pentru că trăim vremurile de pe urmă şi e necesar ca minunile să nu fie ascunse ori tăinuite voi relata în cele ce urmează un eveniment deosebit, o minune aş putea spune petrecută în parohia pe care o păstoresc de peste doi ani şi jumătate.

Satul nostru are 70 de familii care sunt toate ortodoxe. Aici avem o biserică de lemn monument istoric cu hramul Sf. Prooroc Ilie, ce datează din 1675. În anul 1999 s-a pus piatra de temelie a biserici noi vizavi de biserica veche de către ÎPS. Justinian al Maramureşului şi Sătmarului cu acelaşi hram Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul. Biserica nouă în stadiul în care se găseşte s-a ridicat prin străduinţa vrednicilor credincioşi din satul nostru şi al foştilor preoţi de dinainte. În anul 2007 când am venit aici am continuat lucrările şi s-au început lucrările de pictură a Sfântului Altar în tehnica frescă.

În spatele bisericii există sub Sfântul Altar un beci, mai exact un loc de refugiu în caz de pericole naturale unde am depozitat sacii cu pasta de var(acest loc de refugiu e prevăzut în toate proiecte de construcţie ale bisericilor) şi cheia de la acest loc o aveam doar eu şi pictorul. Intram acolo foarte des fără să observ ceva deosebit. Ne pregăteam de târnosirea bisericii noi care pe lângă hramul Sf. Ilie Tesviteanul (20 iulie) la iniţiativa şi insistenţa mea mai primisem şi un al doilea hram pe Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina(9 noiembrie), mare făcător de minuni, hram acordat de ÎPS. Justinian în iarna anului 2007, sfânt la care mărturisesc că am o deosebită evlavie.

Liturghia arhierească şi târnosirea bisericii avea loc în 20 iulie 2008 într-o zi de duminică, fiind hramul mare al bisericii. Slujba de târnosire şi liturghia a fost săvârşită de PS. Iustin Sigheteanul, episcop-vicar al Maramureşului şi Sătmarului. Sâmbăta în 19 iulie 2008 , în ajunul hramul a târnosirii bisericii s-au demolat schelele din Sf. Altar de pe care s-a pictat şi s-au depozitat în beciul din spatele bisericii, când unul din oamenii din sat a venit cu pantalonii uzi din biserică, spunându-mi că în beci este apă multă. La început nu am crezut, am ieşit şi cu adevărat era apă şi în ziua sfinţiri bisericii, apa ieşise din beci pe sub uşă în spatele curţii bisericii formându-şi un culoar pe care la ocolirea biserici, atât arhiereu cât şi preoţii şi poporul era nevoie să-l ocolim.

După sfinţirea biserici, duhovnicul familiei mele mi-a atras atenţia cu referire la apa ce ieşea din beciul de sub biserică, conştientizându-mă că poate fi un lucru minunat, dat fiind că noi avem ocrotitori ai bisericii doi Sfinţi care cu adevărat au avut probleme cu apa: Sf. Ilie-un prooroc şi Sf. Nectarie -un ierarh(într-unul din icoase acatistului Sfântului se spune: „Bucură-te cel ce ai dăruit izvor unei fântâni secate”). Documentându-mă de la cei mai bătrâni din sat care au aproape 90 de ani mi s-a spus că între casa parohiale şi între ctitorul bisericii noi Tibil Florinel, nu a fost , nu a existat, şi nici azi nu este fântână, săpându-se în această zonă unde e şi biserica pe o distanţă de aproape 800 de m. fântâni şi de aproape 48 de m. şi nu s-a aflat apă.

Cu binecuvântarea ÎPS. Justinian căruia i-am destăinuit totul, fiind tainicul meu sfătuitor am săpat cu oamenii în beciul de sub Sf. Altar al bisericii unde l-a adâncimea de 1,70m. au apărut de sub Sf. Altar trei izvoare de apă. După terminare s-au aşezat în groapă trei oale de beton, s-a curăţat fundul fântânii şi s-a aşezat un strat subţire de nisip, apoi s-a pus un capac de asupra şi am făcut zilnic slujbe dimineaţa şi seara, Acatistul Izvorului Tămăduirii şi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. După câteva zile de Sfinte Liturghi şi alte slujbe am coborât cu paraclisierul şi cântăreţul bisericii la fântână, care era plină cu apă limpede şi rece. În urma analizelor s-a arătat bună i-a apoi am sfinţit-o. Şi anul acesta am sfinţit agheazma mare în fântâna de sub biserică şi apa nu se împuţinează având apă sfinţită pe tot parcursul anului.

Duhovnicul meu care a cerut din această apă fără să-mi spună la ce are nevoie a dat-o şi unor bolnavi spunându-mi după ceva timp că apa ar avea calităţi tămăduitoare. După săparea fântânii şi sfinţirea apei din fântână am cerut eu şi oamenii din sat încă un hram de această dată a Maicii Domnului – care este izvor de curăţire şi de sănătate- iar ÎPS. Justinian a acordat Acoperământul Maicii Domnului, al treilea hram al bisericii noastre. Deci biserica cu hramurile Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, Sf. Ierarh Nectarie al Eghinei şi Acoperământul Maicii Domnului sunt ocrotitorii ei, ai noştrii şi ai satului. Deşi suntem 70 de familii cele trei hramuri se ţin cu bucurie mare şi credem că Dumnezeu ne va ajuta să finalizăm prin ajutorul oamenilor cu suflet mare pictura interioară a bisericii.

pr. paroh,

Dorin Rareş Tămaş