LOADING

Type to search

Aiud – cetatea muceniciei româneşti

Ortodoxie si traire

Aiud – cetatea muceniciei româneşti

Share

În 2014 s-au împlinit 50 de ani de la graţierea deţinuţilor politici din România epocii comuniste. Nu se putea context mai potrivit pentru sfinţirea bisericii noii mânăstiri de la Râpa Robilor şi a inaugurării Centrului de Studii Martirologice care va funcţiona pe lângă ea. Deşi luna mai a fost anul acesta una capricioasă, în ziua evenimentului soarele s-a arătat generos, închipuind parcă triumful luminii de Sus asupra beznelor Istoriei…

Aiudul memorial, pas cu pas

În 1992, fără nici un sprijin oficial (ce n-a venit nici mai târziu), prin strădania câtorva filiale ardeleneşti ale Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, după planurile arhitecţilor Anghel Marcu şi Nicolae Goga şi sub veghea neobosită a soţilor Gheorghe şi Maria Brahonschi, foşti deţinuţi politici, au început lucrările la cel mai de seamă monument ridicat până astăzi pe pământ românesc în memoria victimelor represiunii comuniste. În 1999, mausoleul a fost terminat, dar interiorul avea mai degrabă aer de cavou, iar osuarul de la baza lui era încă gol. Măreţia şi simbolistica monumentului au impresionat însă pe toată lumea: două rânduri de câte şapte cruci îngemănate reprezentându-i pe cei prigoniţi şi sacrificaţi), ce poartă laolaltă, pe braţele lor interioare, o cruce uriaşă – Crucea Neamului.

Vrednicul de pomenire vlădică de la Cluj, Înaltul Bartolomeu Valeriu Anania, la rândul său fost deţinut politic, a avut şi a concretizat cu puterea sa arhierească ideea ca mausoleul să fie prefăcut în biserică dreptmăritoare, ceea ce s-a şi întâmplat la sfinţirea lui, în anul 2000, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci. Treptat, osuarul a început să se umple şi el cu rămăşiţe ale celor ucişi, dezgropate din fostul cimitir fără cruci al închisorii (unele având aspect de sfinte moaşte, prin care n-au întârziat să se săvârşească şi minuni).

În anul 2001, pentru prima oară de la eliberarea din 1964, revine la Râpa Robilor, pus pe fapte, vrednicul de pomenire părinte Iustin Pârvu, stareţul Mânăstirii Petru-Vodă (trecut timp de 17 ani prin temniţele comuniste, inclusiv prin cea de la Aiud): “Mie şi frică să calc cu picioarele pe acest pământ, pentru că este plin de Sfinte Moaşte”. La iniţiativa şi cu sprijinul său concret, primind binecuvântarea Arhiepiscopului de atunci al Alba Iuliei, ÎPS Andrei (acum Mitropolit la Cluj), s-a înfiinţat micul schit închinat pomenirii martirilor, cu hramul Înălţării Sfintei Cruci. Mica obşte de maici, avându-l ca părinte duhovnic pe tânărul ieromonah Augustin Vărvăruc, avea să vegheze asupra monumentului-biserică, în care se va sluji regulat Sfânta Liturghie.

În vara lui 2011, noul Arhiepiscop de Alba Iulia, ÎPS Irineu, dă binecuvântare pentru noul Proiect Aiud, venit în continuitatea organică a tot ce se făcuse înainte: ridicarea unei mânăstiri cu hramul Sfinţii 40 de Mucenici şi a unui centru aferent de studii martirologice. Şi iată că în doar 3 (trei) ani noua ctitorie a prins contur, întregind ansamblul şi alcătuind o adevărată cetate memorială, care probabil că va reprezenta marea mândrie a Aiudului de mâine şi unul dintre cele mai însemnate locuri de pelerinaj din România noului veac şi mileniu!

Aiud – 14 mai 2014

Miercuri 14 mai a. c., sub egida Fundaţiei Aiud (întemeiate şi conduse de maestrul Dan Puric şi dr. Pavel Chirilă), realizatoarea proiectului, şi a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia (reprezentate la faţa locului chiar de decanul ei, pr. prof. dr. Ioan Emil Jurcan), în prezenţa ÎPS Irineu (care a oficiat în deschidere un Te Deum), a avut loc festivitatea inaugurală a ansamblului monahal şi centrului de studii martirologice de la Râpa Robilor din Aiud, în imediata vecinătate a marelui monument închinat mucenicilor Crucii din temniţele comuniste şi a clădirii vechiului schit.

Asistenţa a fost neaşteptat de numeroasă (adunată din toate colţurile ţării) şi a bucurat prezenţa multor tineri, alături de aceea a unor supravieţuitori ai prigoanelor (Marcel Petrişor – care a şi luat cuvântul –, Demostene Andronescu, Vasile-Jacques Iamandi, Nicolae Popa etc.) sau a descendenţilor direcţi ai celor trecuţi prin temniţa Aiudului (fiica poetului Radu Gyr, aflată printre invitaţii de onoare, n-a putut fi prezentă, dar a fost prezent, de pildă, fiul preotului-martir Ilie Imbrescu, însoţit de meticulosul şi prolificul cercetător CNSAS Adrian Nicolae Petcu). Printre vorbitori s-au numărat: Sorin Lavric, Dan Puric, Răzvan Codrescu. Nelipsit a fost, ca la toate manifestările de cinstire a rezistenţei anticomuniste din ultimii ani, prinţul Şerban Sturdza. Cu discreţie, a fost de faţă şi principalul sponsor al noului ansamblu de la Aiud (urmaş de foşti deţinuţi politici, dar care preferă anonimatul). Cu acest prilej s-au lansat şi câteva cărţi de referinţă (Florin Şinca, Martirii Poliţiei Române; Vlad Mitric Ciupe, Arhitecţii români şi detenţia politică: 1944-1964; Sfinţii închisorilor în “Lumea Credinţei”. Din rezistenţa României creştine împotriva ateismului comunist) şi a fost proiectat un film – “Îndrăzniţi, noi am învins comunismul!” – despre rezistenţa din închisori (realizat de monahul Moise şi operatorul Bogdan Pîrlea). Ansamblul (biserică – încă nepictată –, chilii, trapeză, arhondaric, bibliotecă, săli de lectură şi conferinţe, muzeu, osuar etc.) – cu o arhitectură atipică, dar ortodoxă în esenţa ei, bine armonizată stilistic şi simbolic cu mausoleul – e mai mult decât impresionant, având şi două niveluri sub pământ, dar până la finalizare mai va. Nu ne îndoim însă că Dumnezeu va netezi drumul, cum a făcut-o şi până acum, iar Aiudul îşi va merita, din toate punctele de vedere, statutul de Martyropolis al neamului românesc.

Răzvan CODRESCU

(articol apărut în revista Lumea Credinței nr. 131/ iunie 2014)

Previous Article
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *