LOADING

Type to search

Rusalii: Ispita dezarmării duhovnicești

Ortodoxie si traire

Rusalii: Ispita dezarmării duhovnicești

Share
Azi am simțit bucurie şi frumusețe. Bucurie că mă revăd cu prieteni dragi. Frumusețe a adevărului din sufletele prietenilor. Azi am simțit şi un mare dor. Un dor nestăvilit de veşnicie.
Cine nu o ia pe calea bună, rămâne în urmă.
Omenirea poate pierde tot, mai puțin posibilitatea de îmbunătățire.
Zvonul că nu va veni nimeni să ne salveze este doar o minciună descurajatoare.
Binele nu poate izvorî din gesturi întunecate.
A fi fericit nu înseamnă „a trăi bine”. Temelia fericirii este eliberarea sufletului din lanțurile mândriei. Sfântul este unicul fericit, deoarece are sufletul renăscut şi integru. Aşadar, fericirea înseamnă atingerea sfințeniei. Biserica întreagă este biruitoare, nu doar o părticică. Casnicul lui Hristos nu are cum să fie nefericit. Nu există altă cale. Deoarece îl imită pe Hristos, sfântul este modelul de urmat. Fidelitatea izvorăşte doar din iubire curată.
Nu lumea asta vrem să o cucerim. Nu trebuie să ne dăm cu părerea despre detaliile lumii acesteia.
Doar Poporul Cerului va dobândi fericirea. Pământenii cruzi, nu.
Nu există o cale către dragoste. Dragostea este calea.
Nu poți avea credință dacă nu părăseşti calea cea rea. Credința înseamnă schimbarea căii.
În Rai nu există locuri limitate. Cu toții putem fi salvați. Uşa e strâmtă acolo, nu interiorul.
Singurul lucru pe care nu îl avem de la Dumnezeu este păcatul.
Am putea căuta ani de zile fără să găsim uşa, dacă Hristos nu ne-ar fi zis că El este Uşa şi cum să Îl găsim.
Raiul este singurul loc nepustiit de flacăra atomică a iadului, singura şansă la fericire.
Oamenii amână misiuni importante, forțați de împrejurări. Dumnezeu nu amână misiunea de salvare a omenirii, pentru că nu poate fi constrâns de nimic.
Nu pot zidi azi o relație cu Hristos pe baza rugăciunii de acum trei zile sau de duminica trecută. Nu pot aprinde candela cu untdelemnul ars anul trecut. Azi am nevoie de alt untdelemn pentru candela mea. Nu pot să îmi sting dorul după Hristos cu împărtăşirea de acum şase luni. Am nevoie de schimbare şi am nevoie de ea azi.
Hristos ne cheamă să identificăm şi să îmbrățişăm cauza principală, lăsând deoparte orice povară şi cauză secundară.
Cât de uşor de recunoscut este Eliberatorul! Ştim exact Cine ne scapă din ținutul groazei. Aşteptarea şi dorirea Personajului divino-uman au fost vii cu sute de ani înainte ca cineva să Îl poată vedea.
Oamenii sunt pregătiți de Cel Nou prin despovărarea de cele vechi.
Să nu ne pierdem atenția, ca să nu ratăm ținta.
Înconjurați de incertitudini, să ne amintim că Dumnezeu ştie totul mai bine decât noi. Să facem voia Lui, chiar atunci când nu o înțelegem.
Să nu ne abatem de la chemarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu face nimic cu scopul de a ne provoca rău. Biserica este comunitatea celor chemați, a celor strigați, a celor ce răspund bucuros şi vor să Îl urmeze pe Hristos.
Să port în inimă agenda Lui, nu agenda mea. Să descifrez voia Lui nu e o poruncă, ci poruncă este a dori ce voieşte El. Să mențin lucrurile simple, pentru că Dumnezeu nu este complicat. Să păstrez conexiunea, ca să mă vindec. Să continui călătoria spre mântuire, înlocuind fricile cu credința.

Este dificil să deții controlul, atunci când tot contextul se resetează și este un sentiment de siguranță să știi că Hristos nu a pierdut situația din mână nici o clipă. Războiul cu propriile patimi nu poate fi evitat, ci – cel mult – amânat, nicidecum în avantajul nostru. Conflictul cu răutatea din noi este just, deoarece este necesar, iar armele duhovnicești sunt permise, întrucât nu mai există altă speranță, decât Hristos. Nu vremurile sunt grele, păcatele sunt grele.

Necuratul vrea să ne dezarmeze spiritual.
1. Mai întâi, încearcă să ne ofenseze (să ne inducă frica).
2. Apoi, urmează scăderea încrederii în valorile pe care le respectăm (apar tristețea și singurătatea).
3. Și, pe cât posibil, necuratul vrea să genereze ură, în locul dragostei firești (cea mai urâtă boală este necredința).
4. În final, cel fără arma Crucii este distrus (cei ce mor pe Cruce cu Hristos, aceia vor învia împreună cu El).

Acțiunea de dezarmare presupune un ansamblu de măsuri privind lichidarea armamentului duhovnicesc: postul și rugăciunea. Fără muniția duhovnicească, pierdem credința, ca platoșă (scut) a dreptății. Omul care nu postește și nu se roagă hălăduie pe câmpul de bătălie și râde nebunește de cei din tranșee. Este extrem de vulnerabil, iar miza este enormă. Întotdeauna, dezarmarea se face cu forța. Pentru a nu fi dezarmați, oamenii nu trebuie să se lase CAPTURAȚI de inamic. Hristos a eliberat toți prizonierii, doar că unii preferă să se întoarcă împotriva Salvatorului și să trădeze.

Oamenii pierd iubirea din cauză că fug de orice formă de sacrificiu. Renunță la luptă, adesea înainte de start. Li se pare prea dificil, dar este doar o părere falsă, o înșelare, ca atâtea altele. Necuratul nu mai are ce să ne spună, mesajul lui este epuizat, de vreme ce iadul a fost prădat. În schimb, starea de fericire este o continuă convorbire cu Dumnezeu Cuvântul.

Fericirea lumească nu este accesibilă tuturor, din motive economice și sociale. Fericirea veșnică este pentru toți. Este ciudat cum mulți vor ceva la care nu au șanse și resping veșnicia, la care au șanse reale. Cei mai mulți se dezarmează singuri, văzând cât de puțini aleg mântuirea. Uită că formează o majoritate, Dumnezeu este de partea lor. În procesul de deprindere a virtuților, cel mai mare păcat este să nu îți pese. Oamenii au aceleași patimi ca în secolul VII, deoarece diavolii sunt aceeași și ispitesc la fel. Sunt dezarmați prin aceeași metodă: decredibilizarea. Autosuficiența duce la zgârcenie, imposibilitatea comuniunii.

De fiecare dată când citim Sfânta Scriptură, facem un pelerinaj în Țara Sfântă și ne întărim defensiva duhovnicească. De fiecare dată când oile sunt risipite, păstorul a fost – în prealabil – bătut (Marcu 14, 27). Această tactică obsedantă, repetitivă a necuratului descoperă limitele ispitei. Doar Duhul Sfânt înnoiește, înarmează sufletul și revigorează întreaga creație. Sclavul (patimilor) trebuie să își dorească mântuirea, nu să aibă proprii sclavi. Adesea, cea mai mică minciună se poate transforma în cel mai mare păcat. Doar persistența în adevăr eliberează.

Norii nu aduc numai necazuri și tulburare, ci aduc culoare în curcubeul speranței. Omul încercat se înarmează zilnic cu rugăciune. Nu poți traversa marea dacă doar privești apa, trebuie să înoți, fără frica de înec. În această luptă, nu te gândi la înfrângere. Cu Hristos, nu ai cum să pierzi.

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *