Georgia, secolul VI. Nouă copii păgâni – Guaram, Adarnase, Bakar, Vace, Bardzimi, Daci, Djuanşeri, Ramazi şi Parsman – se botează noaptea la râul Mtkvari, din Câmpia Kola, de către preotul satului. Apa deosebit de rece se face caldă, iar îngerii îi îmbracă în haine albe. Furioși, părinții păgâni ai copiilor recent botezați, sapă o groapă mare, îi aruncă pe copii acolo și omoară cu pietre. Aveau toți între 7 și 9 ani. Dar tot creștinii erau cei acuzați că sunt intoleranți…
Nu departe de Tbilisi, spre Nord, a trăit cuviosul Ioan Zedazneli. Născut în Siria, a fugit de laudele oamenilor. Sfânta Fecioară l-a direcționat spre Georgia. Prima minune pe pământul Iviriei a fost că vorbea limba georgiană, deși nu o învățase. Avea harisma vorbirii în limbi. Toată regiunea Kartli a primit lumina credinței. Râul Aragvi și-a oprit cursul, la rugăciunea cuviosului, până au trecut toți ucenicii. Cuviosul a mers pe muntele Zadeni, deși se spunea că idolii se vor răzbuna pe el. Smerenia lui a biruit cetele de demoni. Nu departe de acest loc se păstra o icoană a Sfintei Fecioare, pictată de un lemn din ieslea Nașterii Domnului de la Betleem. Tot lângă actuala capitală Tbilisi, se nevoia în post și rugăciune Fericitul David Garengeli, în peștera Kartala. Georgia fost binecuvântată cu mulți sfinți: Nina, Suzana, Abo, Aviv, Grigorie Hangeli, Gobron (împreună cu 133 de mucenici, „credincioși până la moarte”, martirizați în 17 noiembrie 920), Salva, Ketevan (regină martirizată în 1624), Ilarion și cei șase mii de mucenici (1615, martirizați de către perși). Secolul XX a dat și în RSS Gruzină sfinți ai închisorilor: Ambrozie Helaia, Nazarie Iosif de Kutaisi, Simon Mcedlidze, Gherman Geageanidze, Ierotei Nicoladze și Visarion Cuhianidze.
Să ne rugăm ca Domnul să ne întărească cu harul Său, zicea sfântul georgian Aviv. Este o cerere legitimă. Cine ne va arăta nouă lucrurile cele bune***? Cum vom deprinde binele? Cum vom atrage harul? Cum vom menține harul? Iată preocupările de bază ale sfinților! Istoria Georgiei este un capitol viu din Viețile sfinților, chiar din Faptele apostolilor. Gândiți-vă cât de mulți oameni nu știu nimic despre Evanghelie****! Este halucinat cât de mulți tineri cred că Hristos este mit, iar Crucea doar o metaforă*****! Convertirile au existat, în toate secolele, în toate regiunile. Pericolul este altul: Să nu credem că putem avea viața veșnică fără fapte de pocăință! Hristos nu poate acceptat doar formal, la suprafață. Să nu ne bazăm pe har, dacă nu avem credință și fapte. Să nu ne pierdem într-o cazuistică complicată, cum procedau fariseii.
Fapte văzute și cuvinte auzite, aceasta este mărturia despre sfinții georgieni, cei întocmai cu apostolii. Sfântul Aviv ne reamintește că preocuparea despre ce înseamnă să fii creștin este un subiect central, nicidecum unul periferic. Azi, parcă li se dă păcătoșilor o falsă speranță. Milioane de suflete sunt înșelate în mod cât se poate de tragic. Vestea Bună nu poate fi tratată cu superficialitate, nu poate fi înlocuită cu veștile rele (zilnice). Păcătoșii sunt chemați la mântuire, dar părăsind păcatul, nu rămânând în el. Tocmai această ipocrizie o condamnă Hristos (este singura atitudine respinsă, cea a celor care se consideră neprihăniți, deși nu e cazul). Fariseii au uitat lecția fundamentală: ei înșiși sunt păcătoși și au nevoie de salvare (nu doar alții).
Hristos îi încurajează pe cei care Îl caută. Așa cum L-au căutat cei nouă copii martirizați în Georgia. Hristos îi întărește pe cei nu abandonează Arca, pe cei ce nu își pierd entuziasmul. pe cei ce au motivația corectă, pe cei ce au atitudinea corectă, pe cei ce păstrează inocența. Pe cei ce s-au încredințat Lui.
Azi, tinerii din Batumi, Rustavi sau Suhumi pot să își practice credința, după ce bunicii lor au avut mult de suferit în timpul sovieticilor. Georgia are o frontieră maritimă de 310 km la Marea Neagră și un vârf în Caucaz de peste 5000 de m (Kazbek). Poetul Șota Rustaveli este extrem de popularizat: Nimeni nu poate fi forțat să devină ceea ce nu este.
