Cea mai mare porunca

Ne-am decis sa iubim

Ne facem timp sa ne odihnim in Dumnezeu; iubim. Sarbatorim fiecare Duminica, pentru ca Fiul Omului S-a indurat de noi si ne-a scos din seol. Aceasta odihna inseamna pocainta autentica, eliberare de venin, de indiferenta, izbavire din ghearele mortii. Respectam cea mai mare porunca fara sa fim constransi, ci doar ca o explozie a imnului biruintei: „Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le!” Rostim acest acatist zi de zi, ceas de ceas, ca pe o rugaciune a inimii imblanzite. Nu putem iubi decat in lumina Invierii: „Inviaza Dumnezeu, risipindu-se vrajmasii Lui si fugind de la fata Lui toti cei ce Il urasc pe Dansul”.

Nu este suficient sa tratam lucrurile exclusiv psihic, este nevoie de o straduinta duhovniceasca elementara. Un psiholog crestin poate ajuta un pacient sa scape de anxietate, dar nu ii poate oferi Leacul; il poate pregati, dar pana la un punct; il poate lumina din harul baptismal lucrator in el; il poate iubi (agapic). Un psihoterapeut spiritual poate fi un apostol laic, o calauza formidabila prin labirintul de uscaturi. Orice echilibrare porneste doar din iubire, din daruire, din jertfa. Iubirea pe care Iisus Domnul ne-o da este diferita de cea lumeasca. La fel cum este si pacea Lui. Iubirea nu este un pseudo-sentiment, ci este pulsatia autentica a vietii, motorul regenator al creatiei. Speranta este in stransa legatura cu iubirea si fidelitatea. Ne simtim iubiti, avem nadejde si credinta si vrem sa exteriorizam aceste virtuti, fara mandrie.

Iubirea singura invinge egoismul. Iubindu-L pe Dumnezeu, ii iubesc pe toti oamenii si scap de avaritie.

II

Iubirea darama idolii din capistea patimilor, ranindu-l pe mighiduta atat de tare, incat abia se mai poate tari. Dovada este icoana Invierii: raul / moartea este zdrobit/a. Ura dispare, de ce sa o reinsamantam noi, o data plivita de Iisus?! Iubirea este un praznic fara sfarsit. Nu se termina prin moartea, ci abia atunci urmeaza meniul principal. Iubirea este cea mai importanta pregatire pentru spovedanie. Postim din iubire, ne rugam pentru altii, ii ajutam pe toti, doar din dezinteresul iubirii. Recomand cu caldura cateva titluri: Duhovnicia Patericului, Si cartile au fost deschise. Parintele Arsenie Boca, Patericul Sfantului Munte, Un semn de la Părintele Arsenie Boca! , Cum să ne trăim clipa? . Lectura ziditoare pentru suflete atipite.

Iubirea ne recomanda ca discipoli

Iubirea inseamna implicare. Iubirea este creatoare, mantuitoare si sfintitoare. Dumnezeu s-a făcut om să împlinească ceea ce oamenii nu puteau să facă: să se smerească şi să slujească celor aflaţi în nevoie. Cuviosul Paisie Aghioritul are dreptate: “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”. Dacă mă aflu în extaz şi nesocotesc nevoia unui bolnav, dau poate dovadă de mare pietate, dar nu-s creştin. Si inca o recomandare:  EVANGHELIA PARASITA. Despre intaietate, ierarhii, competitie, interese vs. slujirea smerita si supusa. Iubirea este singura care schimba mentalitati si obiceiuri. Iubirea duhovnicilor este pilduitoare:  http://filmeortodoxe.blogspot.ro/.

Festivalul de film continua: PANTOFII MEI (pilda video), PILDE – film ortodox rusesc, Preotul (subtitrat), Sfantul Luca din Rusia, Riscurile dragostei, Presa: Viata nu e paine si circ, e paine si vin. Multumirea: Paraclisul Maicii Domnului.

III

Nu putem trai fara Tine, Doamne! Venim sa Te slujim! Suntem infometati dupa Tine! Stim ca Tu nu astepti parerea noastra doar, ci mai ales astepti credinta noastra! Unde nu este credinta, nu se poate produce minunea iubirii.

Preotul inrudit cu Dumnezeu

Parintele STANILOAE ne readuce mesajul biblic, concludent:„Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară şi de sine însuşi. În acest fel, ea ţine sufletul deschis către Dumnezeu ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare şi al înclinaţiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura. Orice persoană este în mod natural un focar al iubirii. Începând de la ultimul focar al iubirii – care este Dumnezeu Tatăl – continuând prin iubirea Fiului – care este viţa din care provin şi în care sunt mlădiţele – între toate e unitatea iubirii, care dă vinul bucuriei. Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuţi, a nenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însuşirile lui Dumnezeu. Cel ce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuţi, imprimă prin aceasta înseşi trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoana sa, însuşirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Şi aceasta e o adevărată participare la Dumnezeu şi o reflectare a lui Dumnezeu prin fiinţa noastră personală. Precum există o beţie de Dumnezeu, care nu vede lumea sau urâţenia ei, aşa este şi o beţie de lume, care nu vede în urâţenia ei nici sfinţenia lui Dumnezeu. Îndumnezeirea este desăvârşirea şi deplina pătrundere a omului de Dumnezeu, dat fiind că în alt chip el nu poate ajunge la desăvârşire şideplina spiritualizare.”

Testamentul parintelui Staniloae: „Cum am scos Balcanii de sub jugul otoman, cum i-am oprit să treacă spre Europa, cum i-am slăbit pe tătari să stăpânească Rusia, tot asa, aceleaşi jertfe trebuie să le facem şi în viitor. Eu cred că noi începem un nou drum în istorie, un drum care îl repară pe cel pe care am apucat în 1848. Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa.”

IV

Cati ne mai dorim sa fim cu Dumnezeu si cati ne multumim cu gunoiul lumii?! Citim I Corinteni 4, 13: Raul manipuleaza, inseala, amageste, ucide. Cea mai mare porunca inseamna sa evitam raul, sa scutim lumea de raul nostru. Noi suntem numiti gunoi de catre pagani. Inseamna ca ei sunt foarte indepartati de adevar. Si ca noi inca nu suntem sarea lumii. Crestinii / apostolii sunt „lepadatura” tuturor, rejectia. Mesajul iubirii a fost respins de o lume aflata in agonie. Lumea a rastignit iubirea, nebanuind invierea. Noi nu mai avem ambitii personale. Nu ne mai lasam deranjati de orgolii. Ne straduim sa ne ridicam din ignoranta, sa inviem din propria moarte. Iar harul ne invesniceste.

Orice dezechilibru porneste din suflet

Domnul Iisus Hristos e realist: porunca iubirii vizeaza cotidianul nostru. Invatatorul mesianic nu ne convinge prin teatralitate, ci prin jertfa izvorata din iubire, prin smerenie si compasiune. El nu face apologia resemnarii, ci ne iarta debitele; asta iubire! Iubirea inseamna parasirea imposturii si evitarea pedepsei. Invatam mult de la altii: Dmitri AVDEEV, „Cand sufletul este bolnav”.

Nu din capriciu, ci din iubire accepta Domnul Iisus sa fie rastignit. Il slujim cu devotament, mai degraba decat sa Il renegam prin eventuala neindeplinire a celei mai importante porunci. Dar intre noi inca exista prea multa GELOZIE, prea multa vanitate si prea putina smerenie. Ne unim rugaciunile la fiecare Liturghie: Sa ne iubim unii pe altii, ca sa Il marturisim intr-un singur gand.