Cei căzuţi între tâlhari

Binele nu trebuie doar gândit, ci şi făcut: „Mergi şi fă şi tu asemenea”. Nu doar teoretiza, categorisi şi împărţi: cel sărman are nevoie de ajutorul tău. Noi suntem cei căzuţi între tâlhari: Hristos – Samarineanul milostiv ne duce la Casa de oaspeţi, unde ne vindecă. Ni se cere o viaţă în neagonisire şi caritate.

„Nu vă cer să înviaţi morţi, ci să aveţi dragoste milostivă” (Sf. Ioan Gură de Aur). Din Evanghelia Vechiului Testament: „Poporul e aproape de Mine doar cu buzele, cu inima e departe!” (Isaia 29, 13). Să credem că noi existăm pentru Dumnezeu. Nu suntem avocaţi, ci mărturisitori. Plusul meu va fi mereu minusul altuia. Vom împărţi totul, ca să avem totul. Filantropia este un venit, nu o cheltuială. Cum zice pr. Stăniloae: „Te iubesc atât de mult, încât voi face orice ca tu să te mântuieşti”.

Secularizarea rămâne insensibilă la suferinţa omului. Biserica nu înseamnă doar lumânări şi clopote, ci milostenie şi dragoste. Această iubire plină de har ne uneşte: „un Domn, o credinţă, un Botez” (Efeseni 4, 1-7). Suntem un singur trup în Hristos. Suntem botezaţi într-un Duh, ca să fim acelaşi trup. Cu siguranţă, Hristos nu S-a împărţit: un trup, un Duh, o nădejde, un singur Tată. Vorba părintelui Cleopa: „Biserica nu se rupe, chiar dacă ereticii se despart„. Unitatea Bisericii este desăvârşită de Duhul Sfânt. Unitatea e o binecuvântare: să nu trăim în duh de ceartă.

Eva e făcută din coasta lui Adam: Dumnezeu vrea să îi cheme neîncetat unul spre celălalt. În creştinism, nu vorbim despre lucruri „bătute în cuie„, ci de iertarea conferită de Cel pironit. Doar păcatul zdrenţuieşte frumuseţea, batjocorind-o. Cei căzuţi între tâlhari sunt aproape vii, aproape morţi. Dar să nu îi ucidem invocând consimţământul prezumat pentru transplant. Dumnezeu face minuni şi interzice scoaterea de la aparate. Doctorul Samarinean ne vindecă sufletele şi ne va învia şi trupurile.

Marius MATEI