LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Să nu socotim niciodată că am făcut „totul”

Share

Arca nu pleacă fără noi spre Port. Fiecare om integru este un mebru important al echipajului Navei. În fiecare om integru nu se află nimic prefăcut, nimic înșelător. În fiecare om integru, ceea ce se află în inimă, se găsește și pe buze. Nava nu pleacă niciodată fără noi spre destinație.

Bătălia decisivă s-a dat deja, iar noi nu am fost părăsiți pe câmpul de luptă.

În 1772, un explorator olandez descoperea în Oceanul Pacific Insula Rapa Nui (Marea Vâslă, deși căuta o altă insulă, Davis), pe care a rebotezat-o Insula Paștelui (deoarece descoperirea s-a produs într-o zi de Paște). Această insulă a devenit un simbol al luptei pentru salvarea planetei. Băștinașii au fost foarte afectați de bolile aduse de europeni în secolul al XIX-lea. În plus, coloniștii nu au venit ca niște eliberatori, băștinașii devenind sclavi. Apariția de noi specii animale pe insulă (șobolanii și oile), aduse de coloniști, a distrus flora locală. În vechime, insula mai avea un nume: Mata-ki-Te-rangi (Ochiul care privește spre cer). Este cea mai izolată insulă locuită. Exploratorii o numeau Insula de la capătul lumii. Nu există pe insulă nici un curs de apă permanent. Pentru a se purifica, băștinașii înotau până la o insulă vecină, într-o zonă plină de rechini, apoi se întorceau pe aceeași cale.

Cel mai mare pericol erau negustorii peruvieni de sclavi, care încercau să răpească bărbați și femei, pentru a-i vinde. În 1862, de pildă, au fost răpite 1500 de persoane, jumătate din populația insulei. Ulterior, peruvienii au fost obligați să repatrieze o parte din pascuani, numai că au debarcat intenționat pe insulă și mulți purtători de variolă, fapt ce a dus la o epidemie devastatoare. Erau atât de mulți morți și atât de puțini supraviețuitori, încât nu avea cine să îngroape morții. Ca și cum nu era destul, vânătorii de balene au adus tuberculoza, care a decimat pe cei ce scăpaseră de variolă. Misionarii creștini au salvat mulți băștinași, dar era deja târziu. În 1877, mai existau 111 pascuani, dintre care doar 36 au avut urmași. Un an mai târziu, insula este anexată de Chile. Nu mai era cine să apere insula, muriseră aproape toți. Abia în 1966, pascuanilor li s-a acordat cetățenia chiliană. Împreună cu Insula Robinson Crusoe, Insula Paștelui face parte din regiunea chiliană Valparaiso.

Crezul ortodox este un ușa care se deschide spre o lume nouă. Este o insulă a credinței în oceanul ateismului. Este o reamintire a faptului că nu suntem decât în tranzit pe aici. Că integritatea este valoarea permanenta dintr-o lume instabilă. Este o hartă care ne ajuta sa evadam din infern. Munții sunt sfinții, câmpia este rugaciunea, apele sunt Tainele și cetatea este Biserica.

Dincolo de cuvinte, învierea și dragostea rămân certitudiniCum să facem viața noastră euharistică, plină de dragoste și ancorată în înviere? Răspunsul este la îndemână: luând în serios îndemnul Domnului Hristos de a ne ruga cu o credință de foc! Prin înviere, suntem eliberați de mentalitatea de sclavi. Când Hristos spune pe Cruce Săvârșitu-s-a, asta nu înseamnă Totul s-a sfârșit, ci Abia acum începe totul.

Nu mă întreb dacă sfinții fac parte din Biserica mea, ci dacă eu fac parte din Biserica lor.

Dumnezeu nu îți va da vreo sarcină cu care să nu te descurci, deci, nu fii stresat!

Martirii conștientizau impermanența (nimic lumesc nu durează). Bucuria lor se năștea din cunoașterea lui Dumnezeu. Față de Dumnezeu, toate celelalte sunt pagubă. Se lipseau de toate, ca să dobândească pe Hristos. Știau clar că există o singură nefericire: aceea de a nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Hristos înviase și nimic altceva nu mai conta! Nimeni nu i-a putut despărți de iubirea lui Hristos (nici necazurile, nici persecuțiile).

Nu ştim DATA Nunții Mirelui la care suntem chemați, dar ne pregătim ca şi cum ar fi azi. Diavolul vrea să fure Mireasa (creştinii din Biserică), dar nu poate cu forța. Iar acceptul nu îl primeşte în veci.

Să nu socotim niciodată că am făcut „totul”.

Sensul vieții se împlinește prin iubire și veșnicie. Finalitatea este întâlnirea cu Iubirea în Persoană. Nu este doar o iubire parțială, ci una desăvârșită.

Noi nu suntem ai noștri, ci ai Celui pe Care Îl iubim. Nu e suficient ca frumusețea să fie scoasă la iveală. Doar în legătură cu Hristos Cuvântul, frumusețea are un rost deplin. Omul nu este chemat să reflecte doar frumusețea lumii, ci – mai ales – frumusețea Creatorului.

Noi suntem mărturisitori vii ai frumuseții divine, iradiind în lume bunătatea Lui. Dincolo de fragmentările realității, armonia ne devine tot mai clară în Hristos. Armonia este creșterea în bunătate, iar sensul este bogăția de bunătate divină.

Hristos biruie în noi. Zdrobește moartea noastră. Câtă vreme El anulează puterea morții, suntem lipsiți de motive de întristare. Să iertăm toate pentru înviere.

Unde este iubire, acolo este și sens. Toate preocupările și interogațiile noastre vizează – de fapt – nevoia acută de sens. Fiecare dintre cele ce există reflectă ceva din înțelepciunea divină.

 

Marius Matei

 

Tags:

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *