LOADING

Type to search

Să ne ținem scai de Hristos!

Ortodoxie si traire

Să ne ținem scai de Hristos!

Share
Spread the love
Cuvântul lui Dumnezeu este valabil pentru fiecare generație. Din păcate, în lume încă sunt mulți oameni care nu au auzit de Hristos, nu au cunoscut nici un creștin și nu au văzut nici o biserică.
Marea capcană pentru noi este utopia prosperității (preocuparea dominantă este nereligioasă). Cu toate acestea, nici măcar spațiul și timpul nu Îl pot ascunde pe Dumnezeu.
Dacă nu suntem bogați nu înseamnă nicidecum că am eșuat. Ideea că Dumnezeu ne-ar fi părăsit este o minciună. Credința este începutul recuperării din boală. Să ne ținem scai de Hristos!
Nu este nimic mai jalnic decât să nu avem pe nimeni care să ne povățuiască pe calea lui Dumnezeu.
Sunt multe moduri de a pierde credința, dar unul singur de a o regăsi: în Biserică.
Conștiința prezenței lui Hristos în paginile Evangheliei se prelungește în viața personală. Biserica păstrează și transmite această credință. Harul întărește credința șovăielnică și alungă frica. Hristos îl caută pe fiecare om în parte, pentru a-l câștiga pentru viața veșnică.
Omul credincios este calea prin care Hristos intră în legătură cu alți oameni. Harul nu ne părăsește cu totul când greșim. Această neabandonare face mereu posibilă convertirea. Nu trebuie decât să părăsim lucrurile care împiedică dedicarea totală către Hristos.
Discipolul nu trebuie să fie ezitant în ascultare și în slujire. Învățătorul divin ne ajută să Îl cunoaștem. Ne dăruiește ceea ce căutăm: iertarea. S-a născut între iudei, deoarece erau singurii care L-ar fi putut recunoaște, singurii care Îl mai așteptau. Împăciuitorul (Shiloh) trebuia să vină în lume, conform profețiilor, înainte de pierderea identității iudaice (70 d. Hr.). Aceleași profeții confirmă că neamurile (popoarele non-iudaice) Îl vor accepta, mai degrabă decât urmașii lui David. Profețiile arată cum Mesia va trăi și va muri pentru ceilalți.
Profețiile au multe verbe la timpul trecut, deși se referă la evenimente viitoare. Acest fapt atestă certitudinea îndeplinirii lor.
Profețiile sunt uimitoare. Curios este că majoritatea creștinilor (discipolilor) nici măcar nu le cunosc. Disprețuirea și nebăgarea în seamă a Adevărului nu face decât să confirme spusele profetului. Limpezimea textelor scripturistice confirmă mesianitatea Învățătorului. Contracultura păgână de azi nu mai sperie precum acum 50 de ani. Praf și cenușă s-a ales de toate lozincile pseudo-revoluționare. Nu pot fi impuse noi standarde, sub nici o formă. Credința este un reper mult prea profund, pentru a fi înlocuit cu cu promiscuitatea.
Dr. Martin Luther King vorbea despre un drum lung-lung-lung pe care l-am străbătut și despre un drum lung-lung-lung pe care îl mai avem de străbătut. Dar știm care e ținta, știm cine ne ajută și cine nu. Totul e clar, știm ce avem de făcut. Aflându-ne în întuneric, este firesc să apreciem Lumina, să o dorim, să o visăm, chiar să o primim. Este o logică dincolo de noi, dar care ne umple de bine, de strălucire, de armonie, de tot.
În multe metropole, bisericile sunt înghițite în mijlocul unor clădiri foarte înalte. Este doar o iluzie. Biserica nu concurează în acea ligă nicidecum, deci, nu putem compara ananas cu pantofi. Biserica este singura instituție divino-umană, locul unde ne pregătim pentru veșnicie. Mai mult, Dumnezeu are orar permanent, fără taxă de vizitare, ne așteaptă mai mult decât oricine altul. Lumea se aflîă în delirul vitezei și al tulburărilor și nu vede biserica de la colțul străzii.
Este ciudat să ne certăm asupra versetelor despre iubire! Ceva trebuie să schimbe. Probabil că eu. Este nevoie ca vechile prejudecăți să se năruie, ca să nu ne năruie. Biblia este cel mai bun manual de tactică duhovnicească, numai că nu poate fi înțeleasă decât în lumina Sfinților Părinți. Secole întregi de tradiție sacră nu pot fi omise.
Scrierile apostolilor oferă încurajare. Ei nu se gândeau că epistolele lor vor forma o colecție canonică ulterior, ci au răspuns unor necesități concrete ale comunităților nou înființate. Este o muncă de misiune, de mărturisire și de slujire. Totul se încheagă în jurul Sfintei Euharistii, altfel ar fi un nonsens. Hristos din noi biruie moartea, nu noi. Hristos din noi ne duce în rai, nu noi.
Nu putem adăuga nimic la sfințenia nemărginită a lui Dumnezeu. Dar ne putem supune voinței Lui. Să Îl iubim cu toată puterea de a iubi care se află în noi. El cere de la noi altceva decât cere lumea: gânduri curate și conștiință bună.
Adevărul de neclintit aduce bucurie și sens. Omul nu poate trece peste pierderea bucuriei și a sensului, ci trebuie să le regăsească. Această regăsire este posibilă prin evitarea minciunii, a răutății, a lăcomiei și a egoismului.
Chiar de am pierde totul în această lume, nu suntem învinși. Inima noastră se înmoaie ca o ceară în fața focului divin, nu rămâne uscată ca un lut, zice sfântul Maxim.
Vom fi judecați ce asemănări avem cu Hristos (nu după relația câștig-câștig). Hristos este hrană, luminare și bucurie. Nu avem nici un motiv să ne ascundem de El.
Biserica nu trebuie să dezbată doar teme sociale, ci să arate că omul poate dobândi harul, care biruiește moartea. Să arate că materialismul este pe moarte și că nu are nici un viitor. Să vindece de grotesc, magie și violență. Să reamintească faptul că această lume nu poate aduce nimic nou pentru un creștin. Să mențină vocația martirică, ca unire deplină cu Dumnezeu.
Marius MATEI
Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *