LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Confesiunea unui fost mason: Lojile au legiferat avortul in Franta! (II)

Share

Continuam publicarea interviului luat lui Maurice Caillet, „venerabil” dintr-o lojă franceză timp de 15 ani, in care acesta dezvăluie câteva secrete ale Masoneriei într-o carte publicată recent in Franta cu titlul: „Am fost mason” (LibrosLibres). Materialul este preluat de pe siteul catholica.ro:

„- Aţi putea spune unui necunoscător cum sunt eu care sunt principiile Masoneriei?- Masoneria, în toate ascultările sale, propune o filozofie umanistă, preocupată în primul rând faţă de om şi consacrată pentru căutarea adevărului, deşi afirmă că acesta este inaccesibil. Refuză orice dogmă şi susţine relativismul, care plasează toate religiile pe unul şi acelaşi plan, în timp ce din anul 1723, în Constituţiile lui Anderson, se pune pe ea însăşi pe un plan superior, ca şi „centru de unire”. Din asta se deduce un relativism moral: nici o normă morală nu are în sine o origine divină, deci definitivă, intangibilă. Morala ei evoluează în funcţie de consensul societăţilor.

– Cum se inserează Dumnezeu în Masonerie?- Pentru un mason, însuşi conceptul de Dumnezeu este special, ca în ascultările numite spiritualiste. În cel mai bun dintre cazuri el este marele arhitect al universului, un Dumnezeu abstract, dar numai un fel de „Creator-maestru ceasornicar”, cum îl defineşte păstorul Desaguliers, unul din fondatorii Masoneriei speculative. Acestui mare arhitect i se fac rugăciuni, dacă-mi permiteţi expresia, pentru ca să nu intervină în chestiunile oamenilor, şi nu este nici citat în Constituţiile lui Anderson.

– Şi conceptul de mântuire?- Ca atare el nu există în Masonerie, cu excepţia existenţei pe planul pământesc: este elitarismului iniţierilor succesive, chiar dacă acestea pot fi considerate că aparţin domeniului animismului, conform lui Rene Gučnon, mare iniţiat, şi lui Mircea Eliade, mare expert în religii. Este şi căutarea unui bine care nu se specifică în nici un loc… Dat fiind faptul că morala evoluează în sinceritate, care, aşa cum ştim cu toţii, nu este sinonim cu adevărul.

– Care este raportul Masoneriei cu religiile?- Este foarte ambiguu. În linie de principiu, masonii proclamă cu fermitate o toleranţă specială faţă de toate credinţele şi ideologiile, cu un gust foarte marcat faţă de sincretism, adică o coordonare mai puţin coerentă a diferitelor doctrine spirituale: este veşnica gnosis, subminare a adevăratei credinţe. Pe de altă parte, viaţa lojelor, ce a fost viaţa mea timp de 15 ani, revelează o animozitate deosebită faţă de autoritatea papală şi faţă de dogmele Bisericii Catolice.

– Cum aţi început să-l descoperiţi pe Cristos?- Eram raţionalist, mason şi ateu. Nici nu eram botezat, soţia mea, Claude, era bolnavă şi am decis să mergem la Lourdes. În timp ce ea era în piscine, frigul m-a constrâns să mă refugiez în criptă, unde am asistat cu interes la prima Liturghie din viaţa mea. Când preotul, citind evanghelia, a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide”, am avut un şoc teribil pentru că auzisem fraza aceasta în ziua iniţierii mele la gradul de ucenic şi era obişnuit s-o repet atunci când, fiind deja venerabil, îi iniţiam pe cei profani. În tăcerea care a urmat – pentru că nu era omilie – am auzit clar un glas care îmi spunea: „Bine, cere vindecarea lui Claude, dar tu ce oferi?”. Instantaneu, şi sigur că am fost interpelat de Dumnezeu însuşi, m-am gândit că numai pe mine însumi mă aveam de oferit. La sfârşitul Liturghiei, am mers în sacristie şi am cerut imediat Botezul de la preot. Acesta, uimit atunci când i-am mărturisit apartenenţa mea masonică şi practicile mele oculte, mi-a spus să merg la Arhiepiscopul de Rennes. Acela a fost începutul itinerarului meu spiritual.”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *