De la Nemşa la sublimul „Lumea Credinţei”

Un preot cald, harnic şi devotat misiunii sale. Părintele Traian, celălalt nume nu are rost… O familie frumoasă, o soţie pătrunsă de fiorul religios, o mamă soacră evlavioasă şi mare iubitoare a Părintelui Arsenie. Un sat de oameni simplii. „Mai sunt vreo 25 de familii de români pe care mă pot baza”- spune Părintele Traian. Din aceştia doar câţiva stau permanent în jurul preotului. Vreo doi-trei. Şi un corp didactic, „cel de la şcoală”, mai ales cu femei devotate misiunii educaţionale.

Joi seara au pregătit copiii să cânte colinzi. Superb. Le-am şi spus: „Aţi avut forţă şi unitate. Pentru că, aţi cântat din suflet”… Copiii… ei…viitorul bisericii noastre. Aceşti „tineri de mâine” în care Părintele Traian crede foarte mult…

   Ce să mai spun? Nu ştiu dacă cititorii site-ul nostru vor înţelege deplin, dacă „Lumea Credinţei” v-a considera că acest articol e un editorial sau mai puţin decât un editorial. Chiar înainte de a scrie, îmi aruncam ochii pe site-ul lor şi îmi spuneam în gând: „Ce titluri frumoase! Ce teologie plăcută!” Editorialiştii de acolo, bunii mei colegi, îi invidiez că au timp să gândească şi să scrie limpede. Ei, parcă merită să fie mereu acolo între editorialiştii principali. Cu idei fine, cu chestiuni care dau de gândit, cu surprize speculative… În vatra lor de acasă, se vede bine că timpul e darnic şi parcă stă pe loc, iar îngerii le aduc blândă inspiraţie.

 De mine însă ce să zic. Cred că îi dezamăgesc. Scriu doar despre cenaclu şi mai puţin despre „perihoreză” , dspre „sfinţi părinţi”sau alte lucruri interesante. Şi mă tot pun în sufletul Părintelui Marius,care încă are răbdare cu mine şi aşteaptă ca să mai „nasc”  şi eu ceva bun, ceva ilustru, ca să nu spună  într-o zi cei de la Bucureşti: „Domnule, dar cu Părintele Cătălin ce tot insistaţi? Nu vedeţi că nu prea are teorie!…”

    Hm…Eu, nu ştiu dacă ai sesizat dragul meu Părinte Marius Matei, că în ultima vreme nu te-am prea bucurat. Că nu iată nu mai  prea reuşesc să scriu lucruri interesante şi editoriale „bombă”… Că nici  noi nu ne-am vorbit deloc de ceva ani, deşi colaborăm intens… Că deşi am un număr de telefon  publicat pe site 0751423839 tot nu ne auzim. Sunt mai tot  timpul plecat, sunt tot cu misiunea mea, cu cântecele şi obsesile mele. Sunt tot „pe brânci”, „pe spătarul” unui scaun de microbuz”, cu oboseala deplasărilor cenaclului meu. Adorm „pe sărite”, visez serpentine şi oameni cântând pricesne, colinde, cântece patriotice, îmi pun capul pe centura de siguranţă şi aţipesc gândindu-mă că dorm pe o pernă pufoasă… Şi, din când în când, la câte o curbă tresar şi mă gândesc că îţi sunt dator ţie şi atâtor sute de oameni care intră pe aceste siteuri…

  Drumurile cenaclului sunt însă lungi. Foarte lungi. Plecăm ziua şi ne întoarcem sfrşiţi noaptea târziu. Încărcăm aparatură , Cd-uri, cărţi, microfoane şi descărcăm… Chiar acum când scriu  e trecut de doi noaptea… Nici nu ştiu dacă e bine că scriu sau dacă o să supăr pe cineva cu ideile mele de la această oră… Cu editorialul meu spontan şi firesc… Sunt sfârşit şi totuşi plin de vlagă. Vin de la un concert, într-un sat Nemşa, în care două sute de oameni au fost mândrii că sunt români şi creştini ortodocşi. Şi această datorită preotului satului, cenaclului şi misiunii noastre…

   Da!Misiunea noastră însă este unică. Ceva nou, ceva care mă surprinde chiar şi pe mine însumi. Ceva despre care, aproape că mi-e teamă să scriu, înseamnă evident mult sublim şi entuziasm. Ceva despre care simt că şi vouă vă este teamă să vorbiţi prea mult. sau să scrieţi prea mult…În situri, pe email, pe ceea ce de obicei vă consumă cuvintele sincere… Şi, ştiţi de ce? Pentru că aşa ceva nu există în România. Pentru că, Maica Domnului e în inima noastră. Pentru că, noi nu avem timp de speculaţii. Nici măcar de cele teologale. Şi, oare cum aţi putea reacţiona la o muncă şi la o jertfă concretă?…

   Noi, Cenaclul Lumină Lină, mergem din sat în sat, din loc în loc şi dăruim oamenilor inima noastră. Şi acum, cu atâta „teologie” în cap, încă mă mai întreb, ce este oare teologia? Nu cumva o inimă, un suflet dăruit sauo viaţă pusă în slujba aproapelui? Răspundeţi voi… În funcţie de ceea ce aveţi în fapte… 

Dacă vreţi să îmi transmiteţi şi mi ceva vă las o adresă:

dumitreancatalin@yahoo.com

P. S. Să nu uit:La Nmeşa, Cenaclul Lumină Lină a fost la cel de-al 91-lea concert… Totul într-un an şi jumătate… E mult, e puţin?

Cătălin DUMITREAN