Doar pentru mântuire ne luptăm

Cel scuipat la botez va încerca să se răzbune, dar nu va reuși. Șarlatania nu va lua loc iubirii. Dumnezeu este Subiectul, suportul lumii și condiția ca lumea să existe. Dumnezeu nu doar rostește adevărul, El este Adevărul. Subiectul mă învață verbele care contează: a spera și a răbda. Pretutindeni, Subiectul este taina centrală, niciodată marginală. Dacă vrem să scăpăm de cel scuipat la botez, ne urcăm pe Golgota cu Hristos[1].

Primii ucenici erau prigoniți. Neștiind ce avea să urmeze, le era de ajuns că Hristos înviase. Soluția lor era respingerea sugestiilor demonice. Singuri nu aveau cum să reușească, dar împreună cu Dumnezeu nu aveau cum să rateze[2]. Erau bucuroși că nu au ratat ce era mai important[3].

Nu există dovadă, există alegere. Multe proverbe populare s-au pierdut, dar cuvintele lui Hristos au rămas mai presus de orice. Cei ce împlinesc Decalogul nu au luptat să își facă un renume, ca să nu își piardă numele[4]. Au renunțat la idoli, ca să Îl poată iubi pe Dumnezeu din toată inima lor[5]. Lupta lor a fost cu propriile patimi. Doar pentru mântuire s-au luptat.

Lumea nu s-a sfârșit, dar continuă altfel[6]. După ce discipolii înțeleg că nu își pot găsi împlinirea în ei înșiși, ci în participarea la viața Celui nemărginit. Dumnezeu folosește timpul ca să îi atragă pe discipoli în veșnicia Lui. Acum admiră razele, dar vor privi direct la Soare. Fără credință, lumea ar fi doar un cimitir absurd. Lumea nu este un obstacol, ci o punte de traversat. Bunicul ne zicea deseori în nopțile de iarnă:

• Iubirea coboară din cer, ca un foc peste jertfe.

Unii chiar nu se trezesc niciodată. Deși, după înviere, Hristos trăiește în noi. Iar noi nu trebuie să facem ceva în plus, ci în minus: să nu ne îngrijorăm. O tabletă nouă nu ne va face mai fericiți[7]. Dacă vom salva un copil de la înec, nu va fi nici o problemă că ne-am stricat pantofii.

Nimic nu este mai încântător decât o zi de Paști. Nimic nu este mai important decât privegherea. Nimic nu este mai eficient decât apropierea de duhovnici. Nimic nu este mai îmbucurător decât zâmbetul unui copil. Nimic nu este mai plin de speranță decât gustul victoriei.

Nu mă întreb dacă sfinții fac parte din Biserica mea, ci dacă eu fac parte din Biserica lor[8].

Nu mă lupt să fac curățenie decât în mine însumi.

Marius MATEI

______________________

[1] Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, Grinta, Cluj-Napoca, 2008, p. 9.

[2] Peggy Joy Jenkins, Educarea spirituală a copiilor, Livingstone, București, 2014, p. 29.

[3] Gianfranco Ravasi, Întrebări privitoare la credință, Humanitas, București, 2011, p. 312.

[4] Teșu Solomonovici, Talmudul, cartea sfântă a evreilor, Teșu, București, 2008, p. 108.

[5] Armand Puig, Iisus, un profil biografic, Meronia, Oradea, 2017, p. 405.

[6] Nicholas Thomas Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor, Deisis, Sibiu, 2015, p. 59.

[7] Anne Rooney, În 15 minute filosof, Trei, București, p. 239.

[8] Peter E. Gillquist, Cum am devenit ortodox, Reîntregirea, Alba Iulia, 2016, p. 10.