fbpx
LOADING

Type to search

Entuziasm renăscut

Ortodoxie si traire

Entuziasm renăscut

Share

(I)

Încep să îmi pierd elanul. Entuziasmul inițial s-a izbit de unele piedici, iar acum sunt sigur că voi reuși doar dacă mă las în voia lui Dumnezeu. Și nu cred că e deloc întâmplător că azi este ziua sfintei Ecaterina, înțeleapta care se roagă pentru mine să nu mă supăr pentru fleacuri, cum ar fi ștergerea unor postări. Sfânta este avocata mea:

  • Pledează vinovat, ca să nu fi copleșit de vină[1]! Nu uita ca în Euharistie Îi mulțumești lui Dumnezeu în numele tuturor[2]! Gândește-te că în ceruri se intonează deja imne victorioase[3]! Recunoaște-L pe Autor ca Domn și Împărat și vei fi iertat[4]!

Pierderea elanului este o mare capcană a fiecărui creștin, așa cum mă avertiza părintele Necula la Sibiu, acum doi ani. Este expresia fragilității mele[5]. Eu Îl caut pe Dumnezeu sau Dumnezeu mă caută pe mine[6]? Este cert că nu am nici un merit, decât o imensă datorie. Și totuși, când nu mai există speranță, mai există una[7]. În ce crede sfânta Ecaterina? Ea crede în recuperarea mea.

Se dau o grămadă de medicamente pentru insomnie și depresie, dar se tratează destul de superficial orice meteahnă a sufletului. Mă bucur de întoarcerea acasă a părintelui Patriciu din Belgia și de cuvântul său de învățătură, urmărit live de mii de tineri pe internet:

  • Biserica are vocația de a face prezentă în lume Împărăția lui Dumnezeu. Străduința ta să fie aceea de a deveni capabil de a primi totul de la Dumnezeu, necondiționat, ca un prunc. Nu transmite copiilor tăi un creștinism aproximativ, ci unul autentic. Ești capabil să Îl primești pe Dumnezeu în tine în chip onest? Cea mai mare problemă este raportarea la adevăr, încă din pruncie. Cu cât este mai mică minciuna, cu atât mai colosală este iluzia pe care o creează. Viața adevărată se validează în Biserică.

În acest an, ziua sfintei Ecaterina este duminica, prilej cu care părintele Benedict mărturisește în presa bisericească:

  • Uită de logica lumii! Nu poți aplica metodologia lumii în fața Celui care nu este din lume și să crezi că vei izbuti[8]!

Frustrarea (nemulțumirea) este o rană pe care Dumnezeu o poate vindeca, la insistențele sfintei Ecaterina. Acum patruzeci de ani, psihologul Herbert Freudenberger vorbea despre sindromul born-out, procesul prin care o flacără se stinge ca un chibrit. Este un stres al nesăracului, o lipsă a smereniei. Copleșit de griji, doar Dumnezeu mă mai poate salva.

 

______________________

[1] Psalmul 50, 1.

[2] Evrei 4, 14.

[3] Apocalipsa 19, 1.

[4] Înțelepciunea lui Solomon 13, 1.

[5] Constantin Necula, Duminici de fiecare zi, Agnos, Sibiu, 1016, p. 220.

[6] Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus, Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 284.

[7] Ibidem, p. 233.

[8] Benedict Vesa, Lideri la oameni și fruntași la Dumnezeu, în Ziarul Lumina, București, 23 noiembrie 2018.

(II)

Fratele cel mare al fiului risipitor FACE ISTORIA. Destinul lui, lipsit de triumfalism și de strălucire sărbătorească, reflectă construcția metodică și durabilă. El face istoria, nicidecum fratele său[1]. Are un rol vital în dinamica lumii. Deși nesenzațional, fiul nerisipitor este personajul principal al parobelei biblice. Adică să nu ne bazăm că putem face orice, că oricum vom fi iertați. Să nu premedităm păcatul, programând deja spovedania. Să nu banalizăm datoria noastră de a fi mereu în preajma și în prezența Tatălui.

Entuziasmul este totdeauna puterea care zideşte şi creează. Toate marile organizaţii sociale, arta, toate mişcările curat umaniste şi aducătoare de mântuire, toate acestea sunt create cu entuziasm. Nu trebuie să se uite niciodată faptul că nu există entuziasm fără iubire de oameni. Unui fanatic îi lipseşte întotdeauna ceva; când raţiunea, când inima[2]. Entuziastul este totdeauna un om întreg. Omul poate trăi fără orice şi fără oricine – numai nu fără Dumnezeu[3].

Aşa cum îl avem până astăzi, Crezul ortodox nu este numai o formulă teoretică – dealtfel, rigidă şi incomodă la acest nivel pentru posibilităţile obişnuite de raţionalizare a omului –, ci el are strânsă legătură cu viaţa noastră spiritual-duhovnicească, motiv pentru care îl aflăm aşezat în centrul cultului ortodox, în mijlocul Sfintei Liturghii înainte de anaforaua liturgică[4]. Acestă rânduială a fost aşezată de către Părinţii Bisericii deoarece Crezul reprezintă încrederea totală a oricărui credincios participant la viaţa Bisericii, că pe baza lui fiecare se află în legătură de duh al credinţei cu totalitatea Trupului lui Hristos, cu Tradiţia eclezială neîntreruptă.

Întru care dintre nenumăratele credințe de pe pământ binevoiește Domnul a se uni atât de adânc, atât de strâns cu omul ca în credința ortodoxă la Dumnezeiasca Liturghie, dându-se pe Sine Însuși, dând Preacuratul Său Trup și Sânge spre mâncare și băutură a vieții veșnice[5]? Pentru a ne vindeca de păcat trebuie să postim pentru a nu ajunge în situaţia protopărinţilor Adam şi Eva, care nepostind au pierdut Raiul[6]. Cine nu postește nici nu se roagă acasă. Cine nu se roagă acasă nu participă nici la rugăciunea Bisericii. Cine nu participă la rugăciunea Bisericii nu se luptă cu păcatul. Postul nu este totul, dar este calea de început, deschiderea spre rugăciune și înfrânare. Transformarea caracterului este rezultatul comuniunii cu Hristos. Dar SILIREA oamenilor ca să Îl primească nu face parte din misiunea Lui[7]. Biserica este instrumentul divin pentru vestirea adevărului. Nu există putere care să îi stea împotrivă. Pentru un creștin, denigrarea, îmbufnarea și amenințarea sunt strategii ineficiente de influențare a comportamentului[8]. Evanghelia recomandă încurajarea, susținerea, recompensa și tranzacția (dăm păcate și primim har).

Am citit ultima pagină din Scriptură. Totul se va termina cu bine.

[1] Codrin Cuțitaru, O dilemă biblică, în Dilema veche, nr. 835, 20-26 februarie 2020, p. 4.

[2] Sf. Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 2006, p. 93.

[3] Idem, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. II, Ed. Sophia, București, 2003, p. 189.

[4] https://butuc.info/crezul-ortodox-temei-si-reflex-al-sfinteniei/.

[5] Sf. Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de azi, Ed. Sophia, București, 2011, p. 55.

[6] https://ziarullumina.ro/repere-si-idei/postul-timp-al-bucuriei-duhovnicesti-152299.html.

[7] Ellen G. White, Istoria Faptelor Apostolilor, Ed. Cuvântul Evangheliei, București, 1994, p. 450. Vezi și Sf. Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Ed. Sophia, București, 2008, p. 51.

[8] Matthew McKay, Mesaje. Ghid practic pentru dezvoltarea abilităților de comunicare, Ed. All, București, 2016, p. 325.

 

Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *