Fericirile tâlcuite Sfântul Nicolae Velimirovici (I)
Share
Piramida Raiului (Desăvârşirea creştinului)
sau
Tâlcuirea Fericirilor de Sfântul Nicolae Velimirovici
În cartea “Învăţătura de Credinţa Creştină Ortodoxă” găsim următoarele învăţăminte despre fericiri: “ După rânduiala Vechiului Testament, pentru a împlini legea, credinciosul trebuia să asculte de cele 10 porunci. Potrivit cuvintelor Mântuitorului ” Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să plinesc” ( Matei 5,17), cele 10 porunci trebuie păzite şi de creştini, întocmai.
În scopul desăvârşirii morale, pe lângă aceste 10 porunci Mântuitorul a mai dat creştinilor alte nouă îndemnuri, prin care se împlineşte Legea. Pe acestea, nu le-a dat în chip de opriri sau porunci, ci în chip de “fericiri”, fiindcă ele se potrivesc deplin cu smerenia şi blândeţea Mântuitorului Hristos.
Pe de altă parte, cele nouă fericiri sunt atât de potrivite cu năzuinţele sufletului creştinului încât, numai auzindu-le, suntem îndemnaţi singuri să le îndeplinim. În acest înţeles Sfântul Apostol Iacov numeşte legea Noului Testament. “ Lege desăvârşită, aceea a libertăţii” ( Iacov 1. 25).
Faptul că Mântuitorul înfăţişează laolaltă fericirea şi desăvârşirea arată că acestea sunt strâns legate. Într-adevăr, nimeni nu poate fi fericit fără a fi desăvârşit, iar cel ce cucereşte desăvârşirea morală dobândeşte prin aceasta şi fericirea veşnică.
De aceea, în fiecare fericire trebuie să deosebim mai întâi învăţătura sau îndemnul şi apoi fericirea sau făgăduinţa răsplătirii.
Pe scurt, prin fericiri se înţeleg cele nouă căi pe care creştinul trebuie să meargă pentru a ajunge la fericirea veşnică, sau cele nouă virtuţi prin care putem dobândi fericirea.” “Învăţătura de Credinţa Creştină Ortodoxă ”(Bucureşti 2015, pag. 505).
Mântuirea sufletului este urcuşul omului către Dumnezeu, calea de întoarcere la cele înalte, sfinte, luminoase, din care au decăzut protopărinţii noştri. Dumnezeu Atotţiitorul, din Marea Lui Dragoste pentru om, din Mila Lui Nemărginită, prin persoana Treimică a Lui Iisus Hristos ne descoperă această cale.
Fericirile, descoperite omului în predica de pe munte, sunt una dintre cele mai scumpe învăţături evanghelice, care ne-a fost dată nouă direct de la Învăţătorul. A cunoaşte, a înţelege şi a trăi fericirile înseamnă a merge în Sus, către Dumnezeu.
Să ajungem să mărturisim în faţa Mântuitorului nu numai păcatele săvârşite ci şi virtuţile nerealizate – iată ce înseamnă, să trăim fericirile real în viaţa noastră de zi ci zi, iată ce înseamnă să urmăm Cărarea Împărăţiei.
Ca să se întâmple acest lucru trebuie mai întâi să cercetăm cu luare aminte conţinutul fericirilor pe care Iisus Hristos, într-o formă originală, dumnezeiască, ni le-a lăsat în predica de pe munte, oferindu-ne esenţa şi lăsând câmp deschis pentru conlucrare cu noi atunci, când este vorba de conţinutul fericirilor.
Dacă vrem cu adevărat să ne îndreptăm către Împărăţia Cerurilor, urmează să descoperim conţinutul fiecărei fericiri în viaţa noastră şi să ne acordăm viaţa la acest program dumnezeiesc de desăvârşire. Sfântul sârbilor Nicolae Velimirovici (Serbskii), lucrător al viei Lui Hristos vine din Mila Domnului să ne ghideze sufletul în această lucrare pe calea mântuirii noastre. Prin tâlcuirea fericirilor pe care ne-o propune, Sfântul ne arată cum să ne cercetăm pe noi înşine ca să descoperim puterile duhovniceşti pe care urmează să le transformăm în fericiri, cum să trecem pe cărările înguste în calea mântuirii şi să nu cădem în prăpastiile pe care le-a pregătit pentru noi vrăjmaşul.
Sfântul Nicolae Velimirovici, prin exemple, ne arată modelele sfinţilor, pe care urmându-le ne putem face cu adevărat fericiţi. El ne prezintă minuţios urcuşul duhovnicesc, ne descoperă logica lucrativă a fericirilor în personalitatea creştinului dornic să ajungă la Dumnezeu.
Logica tâlcuirii fericirilor după Sfântul Nicolae Velimirivici este simplă şi înţeleasă de toţi: dacă conştientizăm cu adevărat sărăcia noastră duhovnicească şi obţinem smerenia, câştigăm puterea de a ajunge în adâncurile noastre ca să găsim acolo lacrimile curăţitoare evanghelice pentru sufletul nostru, datorită cărora ne îmblânzim şi putem percepe dreptatea Domnului, ca să facem milă şi să ne curăţim inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu. Cînd inima noastră este curată, atunci Dumnezeu ne face lucrători ai viei sale : făcători de pace, luptători pentru dreptatea şi numele Lui Hristos, iar pentru curajul, suferinţele şi răbdarea noastră, ne răsplăteşte prin cununa fericirii în viaţa veşnică împreună cu Îngerii şi Sfinţii Lui – împreună cu Dumnezeu.
Fericirile sunt darul oferit nouă de Înseşi Mântuitorul, prin care ni se deschid porţile iubirii dumnezeieşti. Lucrând Fericirile în sufletul nostru, ne facem fii plăcuţi ai Lui Dumnezeu, învăţăm Dragostea împreună cu El, ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.
El, Iisus Hristos, este calea pe care o urmăm;
El este modelul pe care îL preînchipuim;
El este poarta pe care o deschidem;
El este firul de care ne ţinem;
El este îndrumătorul care ne conduce;
El este cerul care ne aşteaptă;
El, Iisus Hristos, este Cel, care ne primeşte în braţele Lui Părinteşti.
Să ascultăm cu luare aminte cântarea fericirilor la începutul fiecărei Liturghii, să pătrundem adânc esenţa şi conţinutul acestora, să facem fericirile lucrative în viaţa noastră ca ele să devină trepte ale urcuşului duhovnicesc în calea mântuirii noastre.
Traducere din limba rusă
de Tatiana DOIBANI