Harul de exorcist al mamei şi Acoperământul Maicii Domnului

O mamă poate să acopere cu sufletul ei, cu nevoinţa şi credinţa ei, sufletul atacat de demoni al copilului. Dar se poate întâmpla oare un lucru ca acesta unei mame care se roagă, seara şi dimineaţa, împreună cu copilul ei?!

 

Citesc despre un yoghin care a fost exorcizat de Părintele Paisie Aghioritul.

 

Tânărul grec petrecuse multă vreme în ashramurile Indiei şi în mahalalele ei, obţinând „puteri” remarcabile: era în stare, ca în filmele cu Jean Marais, să se bată cu zece golani, care-i ţineau drumul ca să-i fure borseta, putea să cucerească orice fată pe care punea ochii, să obţină bani sau glorie, să hipnotizeze făpturi inocente, convingându-le de onorabilitatea sa şi determinându-le să-l „recomande” şi să garanteze pentru el.

Cu cât i se împlineau mai multe dorinţe lumeşti, care-i flatau orgoliul, cu atât se încărca de mai mulţi demoni şi bucuria vieţii îi dispărea. Se simţea epuizat şi deznădăjduit fără motiv. Mici tumorete îi apăruseră sub piele, articulaţiile i se inflamau. Din când în când o pareză îi dădea târcoale.

Alteori încerca simptome de atac cerebral. Şi nu avea nici treizeci de ani. Fiindcă era deosebit de inteligent, într-o zi se întrebă de unde luase energia care îi conferise atâta succes şi strălucire? Permisese vestiţilor swami să-i deblocheeze forţa Kundalini, de la baza coloanei vertebrale, cu canalele Ida, Sushumna şi Pingala, adică propria sa zestre de viaţă. Nu primise nimic de la ei, nu-i îmbunătăţiseră soarta, ci îşi hrănise propria voie, doar cu ceea ce primise de la bunul Dumnezeu ca binecuvântare şi ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viaţa.

Când a venit, pentru a câta oară? în sfântul Munte, să-i ceară ajutor Părintelui Paisie, după multe ceasuri de rugăciune şi conversaţie, acesta a trebuit să strige de trei ori:

 

-Duh necurat, ieşi din făptura aceasta!

 

Rareori un exorcizat ajunge să povestească prin ce a trecut, rareori rămâne conştient pe durata luptei între puterile cereşti şi cele ale întunericului. Miza este sufletul său, smulgerea lui din stăpânirea satanei, căruia i l-a cedat puţin câte puţin, cu fiecare dorinţă nemernică pe care şi-o împlinea. Cu atât mai de preţ este mărturisirea lui Dyonysios Farasiotis:

 

„Am simţit atunci ceva imaterial ieşind dinlăuntrul meu, deslipindu-se şi despărţindu-se de mine. Am simţit practic eliberându-mi-se mintea şi sufletul de sub intensa influenţă a unui alt spirit. În acelaşi timp am dobândit şi o intensă percepţie, conştiinţa, cunoaştere a sufletului meu fiind ceva extrem de concret şi palpabil. M-am simţit uşurat, ca şi când aş fi scăpat de o mare greutate. Abia în clipa aceea am conştientizat în ce presiune trăisem. Am simţit acel ceva, care ieşise dinlăuntrul meu, stând acum în spatele meu, în stânga: o prezenţă a cărei putere te bloca pur şi simplu. Îmi îngreuna sufletul chiar şi de la acea mică distanţă. M-am ridicat, cu intenţia de a mă îndepărta de acea prezenţă şi am căutat adăpost la picioarele Bătrânului. M-am aşezat pe podea, lângă genunchii lui.”

 

Am cunoscut un yoghin care nu s-a putut opri din plăcerea împlinirii propriei voi, din succesele lui de doi bani. Când sufletul lui nu mai avea nimic de vândut, pentru energiile dopaminice în care obişnuia să se scalde, satana i-a sugerat să jertfească sufletul copilului său, născut de o creştină.

Pentru a-l salva pe cel mic de la moarte, de ceea ce am putea numi „blestemul de tată”, femeia a făgăduit să trăiască în castitate până la sfârşitul vieţii ei. I-am aflat povestea şi chinurile prin care a trecut ea şi pruncuţul: boli inexplicabile, vizite neruşinate ale demonilor, ţipete în timpul sfintei Liturghii.

Citind acatistul „Acoperământul Maicii Domnului”, mama şi pruncul au obţinut protecţia celei mai puternice Apărătoare cereşti.

 

Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul, cu cinstitul tău Acoperământ!

Bucură-te, spaima cea grozavă a puterilor întunecate ale iadului!

Bucură-te, că înaintea ta nu pot să stea vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi!

Bucură-te, ceea ce tai eresurile şi rătăcirile cele pierzătoare!

Bucură-te, ceea ce în ceasul nedumeririlor ne pui în minte gândul cel bun!

Bucură-te, ceea ce iei în atotputernicele tale mâini pe cei părăsiţi de doctori!

Bucură-te ceea ce dai înţelegere şi lumină celor ce sunt întunecaţi la minte!

Bucură-te, ceea ce prin pace şi prin dragoste ne izbăveşti de vrăjmaşii cei de o credinţă cu noi şi din vrăjmăşia casnică!

Bucură-te, Maică, ajutătoarea noastră în ceasul sfârşitului nostru!

Bucură-te călcarea curselor şi ispitelor ce vin de la trup, de la lume şi de la diavol!

 

Citind acest acatist, din care am spicuit doar puţin, am înţeles cum o mamă cu suflet curat poate primi de la Dumnezeu un har aidoma celui al sfântului Paisie: harul de exorcist al copilului său.

 

 

Elena Frandeş