Iisus – The movie

Pe 12 februarie 1932 se năștea regizorul italian Franco Zeffirelli, cel care realiza în 1977 Gesù di Nazareth. Nu e singura lui comoară, a mai săpat și la Fratello sole, sorella luna (1972), Amore senza fine (1981), Il Giovane Toscanini (1988) sau Un tè con Mussolini (1999).  Mulți consideră, pe bună dreptate, că Iisus din Nazaret, regizat de către Zeffirelli, este (cel puțin, deocamdată) cel mai bun film despre Iisus. Mel Gibson nu a reușit să îl depășească în 2004 cu Patimile. Este dificil să faciun film atât de pretențios, fără erezii soap, fără gafe de documentare, fără violență excesivă. Sigur, inclusiv acest produs cinematografic poate fi criticat. Nu e perfect, nu există cea mai perfectă creatură (ariană). E un fin pedagog acest film, a convertit multe inimi, Pavel apostolul (care folosea toate metodele pentru succesul evanghelizării) ar fi bucuros să-l vizioneze. Și totuși, nu are valoare de Scriptură, nu face parte din Revelație. Nu poți zice Așa era în film, așa trebuie să fie, câtă vreme unele detalii nu bat cu sursa. Să zicem că merge, fără să înlocuiască (niciodată) Cartea. Ca efect artistic, nota 10. Dar filmul nu rămâne la nivel de ficțiune. Regizorul, creștin practicant, a vrut să mute sentimentul profund de iubire din ochii albaștri ai lui Robert Powell, actorul care l-a interpretat pe Iisus, în inimile telespectatorilor (inițial, a fost conceput drept miniserial TV).

În acest context, nu e de mirare faptul (celebru în epocă), că regizorul l-a îndemnat pe actorul rolului principal să nu mai trăiască în concubinaj (zis și făcut).

Viața lui Iisus nu este doar un best-seller sau un Oscar. Viața lui Iisus este o explozie de iubire în inima fiecăruia, zi de zi, este fericire aici și în veșnicie pentru unul fiecare dintre noi, cum psalmodiază ierarhul clujean Vasile al bucuriei. Viața lui Iisus este neîncetată rugăciune (ce alungă amărăciunea): Hristos a înviat din morți! Viața lui Iisus este o operație de scos puroiul din noi. Este anti-tetanosul salvator (veninul este o promoție păgână). Este aprinderea candelelor, nu schimbul valutar. Viața lui Iisus în noi este sărbătoare (prăznuim omorârea morții). Este curajul celor doi prunci uciși alături de martirul Vlasie (vindecătorul bolilor de gât). Este freamătul credinței vii, mărturisite de un Vsevolod în Pskov-ul rusesc, de o stareță (Gobnait) în Irlanda, de un sârb din Kratovo,  Gheorghe, ars de viu în Sofia (secol XVI), de o împărăteasă nevitregă (Teodora) sau de un ucenic al sfântului Serghie de Radonej (Dmitri de Vologda). Viața lui Iisus este simplitate, sinceritate, pocăință, altruism.

Ateii nu contestă pe Iisus istoric. Ei sunt urmașii lui Arie: nu cred că Iisus e Fiul lui Dumnezeu. De la albumul muzical al lui Arie, până la cărțile și filmele de azi, mulți eretici au încălcat porunca a treia flagrant, prin aberații incredibile, luând în deșert numele Celui ce Este. Viața lui Iisus în noi: mormântul este gol, nu mai avem motive de plâns. Cancerul și moartea prematură (atât de frecventă, mai nou) are leac: învierea. Viața lui Iisus dă o șansă fiecărei vieți la măreție. Nu e o poveste, e Povestea ce alungă răul (definitiv). Ciuma zilelor noastre (cancerul) a intrat în cetate. Sugarii plâng, văduvii poartă doliu… Steagul alb al învierii însă flutură biruitor deasupra bisericii. Clopotul este trâmbița arhanghelului ce anunță învierea. 

Asta e viața lui Iisus, nu un produs care vinde publicitate.

Acest Iisus este Mesia, Cel profețit de proorocii Vechiului Testament, singurul care întrupează toate aceste profeții. Este Rabi, Învățătorul. Este Calea, Adevărul și Viața. Nu este doar o peliculă, un erou, un filosof. Este Lumină din lumina Tatălui. Iisus este dragostea izbăvitoare. Dumnezeu pe pământ și om în cer, cum zice Ioan Hrisostom. Este eternitatea care punctează istoria (Petre Țuțea), descoperirea vieții în iubire, de la obârșia ei divină (pr. Galeriu), singura sursă de fericire adevărată (Valeriu Gafencu), echilibrul care amână sfârșitul lumii (V. Marinescu), este la timona vieții, iar noi nu avem nevoie de alt radar (Gavriil Stiharul).

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu suntem mai buni decât fariseii, din păcate, ci, zice Lev Tolstoi, dacă Iisus și-ar face apariția chiar acum, I s-ar cere un autograf și nimic mai mult.

Grigorie Palamas este mai optimist: Iisus înnoiește lumea continuu. Starea de dialog permanent este rugăciunea unui Serafim de Sarov: Iisus a înviat, bucuria mea!

Iisus nu este un film, la care sa te uiti confortabil din fotoliu, eventual sa huidui sau sa muti la publicitate. Iisus nu este decat propriul nostru film, in care jucam, fie de partea apostolilor, fie de partea lui Pilat. Stiati ca 30 de arginti este o suma derizorie, cam 30 de euro?!

Ce putem face?

I. Sa nu lasam raul sa invinga in noi! Nu trebuie sa cerem voie de la nimeni pentru a raspandi slava lui Dumnezeu prin fapte bune (Sf. Ioan de Kronstadt). Suntem datori sa facem asta. Daca stam pe ganduri, aghiuta ne insufla nerozii.

II. Nu exista nimic mai pretios decat iubirea! Atunci de ce exista atat de putina iubire in viata noastra?! Iata unde gresim: iubindu-ne prea mult trupul, preferam trupescul, materialul. Numai printr-o traire duhovniceasca se mortifica lucrarea carnii.

III. Ce ne impiedica sa implinim poruncile, daca nu obsesia materiala? Iubitorii de arginti nu pot fi iubitori de Dumnezeu. Sa iubim din toata inima pe Dumnezeu! Sa ne ingrijim de mantuirea sufletului. Sa nu luam in seama creatura coruptibila, ci sa ne indreptam necontenit ochii catre Creator. Daca ne lipim de lucruri DERIZORII, suntem gata sa ne lipsim de cele vesnice?!

IV. Iubirea rabda lipsurile (nu ia in seama neajunsurile). In timpul rugaciunii, trebuie sa patrundem cu evlavie fiecare idee (ne apropiem de Duhul Adevarului). Indoiala (desconsiderarea) este o otrava ce vine de la aghiuta; trebuie starpita! Noi suntem niste „prunci”, care nu stim sa spunem decat ceea ce ne-au invatat Parintii.

V. Ce fericire, sa te rogi pentru altii!!! Ce mare bucurie! Cu ce vigoare trebuie sa te rogi! Cu cata osardie! Nu te lasa amagit de cele corupte, de cele repede-trecatoare! Nu Il iubi superficial pe Dumnezeu! Infraneaza-te de la frivolitati! Nimic nu te poate rupe de iubirea lui Dumnezeu!

VI. Totul e al Lui; nimic nu e al nostru. Lui Ii multumim cu evlavie pentru toate. Adeseori, uitam cu Cine „stam de vorba” in rugaciune… Trebuie sa ne marturisim mai des pacatele (pentru a le stavili). In aceasta „parabola”, Personajul Principal ramane IISUS HRISTOS…

Marius Matei