LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Invitație la Cină

Share

Nici unul nu trebuie să se piardă (Ioan 6, 39), ci să ajungă la înviere. Voința divină este intenție și reușită de izbăvire. Asta hrănește nădejdea noastră și face credința mult mai puternică (este dobândirea – în sfârșit – a unei siguranțe). Înainte de a ști asta, totul părea vag, abstract. Acum, simțim că această lucrare este iubirea Lui în inima noastră. Putem să fim vii în veci, consumând Trupul Lui (Ioan 6, 51). Dar libertatea ne poate duce și în iad, dacă nu vom consuma Trupul Lui și vom ignora acest mesaj. Alegem să fim vii în veci, asta e alegerea normală, firească, logică. Sfânta Liturghie este legătura directă cu Hristos Înviat.

Păcatul întrerupe comuniunea cu Dumnezeu. Pentru a reface această comuniune, este necesară o jertfă de ispășire (ea comportă stropirea cu sânge – Zaharia 14, 20). Prin sângele lui Hristos avem iertarea (Efeseni 1, 7). El a vărsat tot Sângele pentru noi, până la ultima picătură. Orbecăim în miezul zilei ca și noaptea (Isaia 59, 9-11). Orbirea spirituală este împotmolire în problemele materiale. Această orbire se transformă într-un refuz al poruncilor divine. Profetul îndeamnă la îndreptare, aducătoare de lumină. În lumina Lui stă ascunsă puterea Lui (Avacum 3, 3-4). Dumnezeul iubirii ne cheamă la strălucirea luminii veșnice (oglinda lucrării Lui, chipul bunătății Lui – Înțelepciunea lui Solomon 7, 26). Sfânta Liturghie este Jertfa nesângeroasă prin care redevenim casnicii Lui.

Făclia ne ferește de capcanele din drum. De prea multe ori, nu ne mai găsim drumul în întuneric. Psalmistul este plin de speranță: Când Tu aprinzi făclia mea, vei lumina întunericul meu (17, 31). Nu este de ajuns să aprindem făclia, trebuie să îi menținem flacăra vie. Înflăcărarea este imaginea vieții veșnice: focul ce nu se mistuie. Focul este un semnal, arată drumul. Domnul devine astfel călăuză și tovarăș de drum. Este o armă tactică: ne ferește de dușmani. Sfânta Euharistie este Focul care arde spinii patimilor si reaprinde văpaia credinței. Lipsa Focului este păcat, atrage pedeapsa, boala, frigurile. Învierea biruie frica, credința în înviere fiind expresia celui mai mare curaj, al celei mai mari speranțe și al celei mai mari iubiri. Suntem apostoli ai iubirii, mesageri ai învierii. Suntem iubiți de Cel ce Este Iubirea. Suntem, chiar dacă nu avem (nici ce ne cere lumea, nici ce ne cere Iubirea). Nu avem, dar vom dobândi. Vom învinge, pentru că El a învins deja. A eliberat deja iadul de drepții ținuți abuziv (înainte de învierea Domnului), trebuie doar să ne îndreptăm. Păcatul aduce moarte, Tineri și bătrâni, femei și bărbați plătesc încă aceste consecințe nefaste. Dar situația aceasta se va încheia, istoria suferinței se va sfârși! Sfânta Liturghie este starea noastră de primire a luminii, de încărcare a bateriilor, de eliberare.
Sursa: Viata mea in Hristos

Ajută-mă, Doamne Iisuse Hristoase, nu mă lăsa să pier în infern! Vreau să învăț să Te iubesc… Nu îmi doresc nimic din lumea aceasta… Vreau doar să nu Te pierd. Nu pot ajunge singur în rai, chiar nu am cum. Doar Tu mă poți atrage… Dar cum voi intra eu, beznă fiind, în lumea luminii? Ajută-mă să Te port în minte mereu, să fiu mai vigilent, mai generos, mai blând, mai aproape de Tine. Niciodată nu voi face destul ca să Îți mulțumesc. Niciodată nu voi plânge destul pentru greșeala mea. Niciodată rugăciunea nu va fi prea multă. Vreau doar să mă reprimești, să mă ierți, să fiu în raiul Tău. Vreau doar să oglindesc lumina Ta, să răspândesc iubirea Ta, să fiu moștenitor a ceva nemeritat. Știu că în clipa morții sfinții mă pot ajuta, dar nu știu să îi cinstesc îndeajuns. Maică Grabnică Ajutătoare, Cuvioase Sava cel Sfințit, Sfinte părinte Ioane din Kronstadt și toți sfinții, ajutați-mă în ceasul morții mele…

Cine descoperă iubirea lui Hristos se duce pentru El oriunde, îndură orice. Nu mai este zgârcit și deja vede Raiul. Cel ce iubește nu mai este nesimțit, ci a învățat să ierte. Cel ce iubește renunță la rigiditate, în favoarea adăpării din Fântâna Duhului. Nu mai e plin de duhoare, pentru că a renunțat la slava deșartă. Iubirea este leacul pentru frică și întăritorul pentru credință. Este chibzuință, discernământ, frumusețe și lumină. Hristos nu are nevoie de strâmbăturile noastre, nu ne vrea schimonosiți, prefăcuți sau inerți. Cel plin de slavă deșartă adună păreri ale oamenilor, lor vrea să le fie plăcut, nu lui Dumnezeu. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu se grăbește a lua ceva, până nu se încredințează că El i-a trimis. Îndemnurile bune doar în aparență sunt înfrânte doar cu smerenia. Chiar de am muri de 2016 ori pentru Hristos, tot Sângele de pe Golgota ne-ar salva. Câtă vreme există Liturghie, există mântuire.

Vestea (cea mai) Bună fluențează mesajul îndrăgostiților de bine, adevăr și frumos. Învățătorul divin este profund inteligibil și concludent. Forța lui divină copleșește prin situarea noastră deja în înviere. Poziționarea noastră actuală poate fi decisivă pentru sufletul nemuritor, în așteptarea trupului înviat, fie în răsplată, fie în pedeapsă. Nu e de șagă. Noi funcționăm doar în parametrii harului. Doar grațierea ne deblochează, resituându-ne unde ne doream, dar aproape că nu mai credeam că vom reuși să ajungem. Ne recâștigăm poziția de fii moștenitori, deși ne vândusem acest privilegiu (îl reprimim gratis). Situarea nu este un spațiu, ci o stare de creștere din har în har. Sfânta Liturghie este accesul nostru la har.

Conversația cu divinul ne situează într-o relație de verticalitate, chiar dacă intervin unele bruiaje. Odată găsită frecvența harului, nu părăsim postul. Vorbirea cu divinul cultivă atenția noastră și elimină distragerea, distrugerea și disfuncționalitatea. Gândirea se menține astfel vie, purificată, despătimită, iluminată și desăvârșită. Vital este contactul cu replicile Interlocutorului (dezvoltarea spritului de a discerne). Profețiile nu sunt formule magice, ci psalmi ai îndurării. Lumea profetică este singura conducătoare către veșnicie. Necunoașterea nu este o scuză, ci o piedică. Dialogul se realizează euharistic, tainic, iară și iară. Cei ce nu au otită agnostică, să audă. Regulile nu ne încorsetează: împlinirea poruncilor este calea de a Îl găsi pe Poruncitor. Doar trăirea poruncii iubirii ne menține în situarea hristică. Sfânta Liturghie este expresia iubirii divine pentru noi, șansa de a ne pregăti mereu.

Abia după ce înțelegi Cuvântul poți interioriza o acțiune. Iar înțelegerea nu este din lumea aceasta, este binecuvântarea cerească în viața noastră. Ulterior acestei comprehensiuni, poți lumina pe alții, în acțiuni de imitare a Dumnezeului Iubire. Suntem situați pe Golgota, sângele curge. Dar nu e sângele nostru. E sângele lui Hristos euharistic, Care curge prin noi. Cea mai nobilă transfuzie, cu cele mai multe vindecări. Putem rămâne tâlhari sau putem deveni evangheliști. Dificultățile se reduc până la dispariție (cea mai mare promisiune). Nu avem nici un argument ca să respingem o asemenea făgăduință. Dar să nu căutăm facilități, căi ieftine și ușoare. Există un singur drum spre rai și acela nu ocolește Golgota. Pe harta veșniciei, poți evita Locul Căpățânii, dar vei ajunge sigur în Gheena, groapa de gunoaie ce arde continuu și mirosul este irespirabil. Recunoaștem glasul Învățătorului după primul fonem. Este inconfundabil. O chemare atât de caldă, de nerefuzat. Intră El ca musafir, ca să devină gazdă. Un adevăr veșnic. Cei care resping iubirea nu știu ce fac, trebuie iertați. Conversia e în avantajul nostru: dai păcatele și primești har. Binele este o deprindere, o situare, o poziționare în pole-position alături de Hristos. Harul nu trebuie stocat, ci redirecționat mereu, multiplicând iubirea. Doar încetineala în Lucrare sau nedepășirea emoțiilor negative ne-ar putea tulbura, dar Pronia nu ne lasă de izbeliște. Sfânta Liturghie este încredințarea că nu vom fi părăsiți.

Nu toate valorile pot fi transformate în marfă! Omul fără Dumnezeu, fără înviere, cultivă o atitudine răzvrătită, se revoltă împotriva familiei, a școlii, a oricărui principiu care ghidează normalitatea, firescul. Pentru ateu, personajul principal este Banul. Lipsind comuniunea interpersonală, totul devine anost, egoist, depresiv, lipsit de repere filocalice. Noi suntem recapitulați în Hristos, reașezați sub același Cap. Hristos ne cheamă la libertate, la sfințenie și viață veșnică. Oricine va chema numele Lui se va mântui. Chiar dacă unii nu cred, infidelitatea lor nu zădărnicește atotputernicia divină. Dacă Hristos a învins păcatul, omul răscumpărat e mort pentru păcat. Hristos devine om tocmai pentru a mântui omenirea! Învățătura evanghelică este calea spre mântuire. Sfânta Liturghie este dovada că nu doar cu pâine materială se hrănește omul, ci cu Însuși Cuvântul lui Dumnezeu. Invitația este deschisă…

MARIUS MATEI

Viata mea in Hristos
Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up