LOADING

Type to search

Credința nu se găsește, ea se naște în suflet

Ortodoxie si traire

Credința nu se găsește, ea se naște în suflet

Share
Spread the love

Când simțim că nu aparținem acestei lumi, soluția nu este sa ne străduim să ne adaptăm lumii, ci sa ne străduim să aparținem lui Dumnezeu.

Când ești descurajat și vrei sa renunți, gândește-te la Hristos.

Vei fi recompensat, dar nu aici. Vei fi fericit când îți vei aminti ce contează cu adevărat. Nu te mai gândi la problemele tale, gândește-te la Hristos! Nu te mai focusa pe tine, ci pe cei din jur, care au nevoie de ajutorul tau.

Când credinta se naște în sufletul tău, lucruri minunate apar în viața ta. Folosește strategia 5 R (rugăciune de cinci ori pe zi: la trezire, la dejun, la prânz, la cina, la culcare).

Daca ai aflat că Hristos te iubește și îți lasă o moștenire la care nici nu visai, cu siguranță El merita recunostinta ta.

Multe ar fi de reproșat lui Schopenhauer din perspectiva credinței, dar dacă suntem fair-play recunoaștem că suntem de acord cu afirmația că un om inteligent nu suportă zgomotul. În rest, mult pesimism la un autor al cărui tată s-a sinucis și a cărui bunică era schizofrenică. Acest pesimism l-a contaminat iremediabil și pe Nietzche, cel mai virulent atacator al creștinismului.

Lumea este prea păcătoasă, ca să citească despre păcatele ei. Lumea ar vrea ca un măgar care se privește în oglindă să vadă un înger. Auguste Comte a încercat să reformeze lumea, dar nu a reușit nici în propria casă (soția l-a părăsit, el a avut o cădere nervoasă și a încercat să se sinucidă). Oare de ce peste o sută de atei care au atacat credința au fost extrem de nefericiți? Oare de ce atât de mulți tineri ascultă azi de ei, mai degrabă decât de Hristos? Parcă o forță malefică hipnotizează masele, fluturând un bacșiș amărât.

Necredinciosul Herbert Spencer recunoaște că ateismul este arta de a te zăpăci singur în mod metodic. Același filosof consideră că ateismul nu va triumfa decât atunci când nici un om nu va mai zice Doamne ajută! în mijlocul unui pericol. Pe de altă parte, Spencer insinuează răutăcios că toate religiile vor dispărea, așa cum a dispărut animismul tribului Makololo. Practic, aceste suflete nefericite nu suportau ideea că alte suflete ar putea fi fericite, nici aici, nici în altă viață, pe principiul Dacă pe mine mă doare capul, nu ai voie să zâmbești. Spencer predica ideea unei fântâne a suferinței, care nu va seaca niciodată. Dacă nu e iadul, ce e?!

Mai întâi trebuie salvat sufletul

Ca să distrugi civilizația creștină nu este nevoie să distrugi Cartea, ci doar să încurajezi oamenii să nu o mai citească.
Împotriva marilor erori ale altuia nu există alt remediu decât iubirea. Cel frumos să îl iubească pe cel urât, cum scrie Max Scheler.
A primit mult și nu a știut să ofere puțin.
A fost pedepsit pentru lipsa de omenie, nu pentru nerecuperarea datoriei.
Cât de nemilostiv datornic!
Cerem amnistie generală, să vină Împărăția Lui printre noi. Cerem puterea voinței Sale, mintea să se întindă întreagă spre Dumnezeu, nu spre recuperarea mărunțișorilor.
Să fim milostivi, să iertăm altora erorile, imprudențele, neputințele, abaterile. După ce ne eliberează de orice grijă și de orice datorie, ne vorbește despre viața veșnică.
Iubirea celor ce ne dușmănesc nu este nicidecum o exagerare. Din contră, este principiul de bază al Evangheliei.
Cei ce nu simt nici o legătură spirituală cu Dumnezeu nu pot trăi.
Țara trebuie salvată, dar mai întâi de toate trebuie salvat sufletul.
Viața fără învățătură religioasă este depravare.
Nimic nu întârzie mai mult realizarea Împărăției lui Dumnezeu decât faptul că vrem să o realizăm prin opusul ei, prin violență.
Există un singur lucru care face dorința mântuirii imposibil de realizat: atacul de panică cauzat de teamă.
Secretul nu este să cazi de trei ori, ci să te ridici de patru.
Nu este necesar să avem o idee clară despre cum ar trebui alții să trăiască, ci este necesar să știm cum trebuie noi să trăim, fără să fim câtuși de puțin egoiști.
Moartea va anula toate angajamentele noastre inutile și ne va elibera de materialism.
Credința este punctul de sprijin pentru întreaga existență umană. Este ceea ce ne determină să ne străduim să facem lumea mai puțin haotică. Este tăcerea noastră în fața iubirii neînțelese deplin. Este decența să cerem ca succesul să nu vină mai repede decât putem să îl îndurăm. Este afirmarea adevărului că o mașină poate face munca a o sută de oameni, dar o sută de mașini nu pot face munca unui om deosebit. Este puterea care transformă rutina în bucurie și oportunitatea în binecuvântare. Este ecoul care ne amintește că nu abandonăm când murim, ci murim atunci când abandonăm.
Ce fel de fericire putem găsi fără Hristos?! Niciuna. Credința este singurul tezaur pe care îl poți dărui cu efecte în altă viață, veșnică. Este singura comoară pe care o vom purta dincolo de mormânt: credința lucrătoare prin iubire. Cu câteva lumânări și cu multe cărți, învățăm să trăim în credință, fără invidie.
Avva Evagrie deschide o ușă încuiată făcând semnul Sfintei Cruci (pierduse cheia). Este numit ironic filosof în deșert (joc de cuvinte, deșert = pustia unde locuia). Ne învață că suntem mânioși doar atunci când nu ne rugăm! Rugăciunea este vlăstarul blândeții, o harismă deosebită. Să Îl vedem pe Dumnezeu mai des (a-L vedea =  a-L cunoaște). Punctul culminant: doar prin rugăciune și milostenie, DIAVOLUL NU TE MAI POATE SURPRINDE (scapi de mândrie). Marele final: Hristos ne cheamă la Masă, ca pe niște PRIETENI! La cât de frumos este Raiul, este de neînțeles de ce ne întristăm că vom pleca spre el…

 

Marius Matei

 

Comandă AICI.

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *