LOADING

Type to search

Editoriale

Lumea are nevoie de dragoste

Share

Tulburarea vine adesea din nimicuri. Lupta cu deșertăciunile arată cât de slabi suntem și cât de mult nădăjduim în întărirea divină. Îngrijorările ne fură liniștea, pentru că liniștea vine doar de la Dumnezeu, iar omul îngrijorat uită adesea de El, fiind preocupat doar pe problemele lui, nu se raportează la Soluție. Cine respinge unica Soluție și crede că aceasta este o tâmpenie, acela rămâne cu problema nerezolvată. Lumea are nevoie de dragoste mai mult decât de shaorma.

Când ai nevoie de dragoste, lumea nu îți dăruiește nimic, doar Cel ce Este Dragoste nu te uită. Când ești singur poți să scapi de solitudine prin dragostea divină, care te umple, te împlinește, te desăvârșește. Abia atunci nu mai ai nevoie de nimic. Când vrei să dai un telefon și nu îți răspunde nimeni, apelează la firul roșu, care te conectează cu infinitul. Dacă e linia ocupată, insistă. Dacă vrei o dragoste permanentă, ai o singură variantă. Când ești la pământ, Unul Singur te mai cunoaște.

Ura este un spin, care mereu caută să ne înțepe. Cine nu crede în dragoste, acela este într-o cumplită cădere. Cine are dragoste are libertate, nu mai este sclavul urii. Cât de repede ne salvează dragostea! Dacă ai dragoste, cel-plin-de-ură nu are de ce să te agațe. Când nu ai dragoste, ești din cale-afară de irascibil. Doar păcatul nu mă lasă să mă bucur de dragoste. Dezbinatorul este puternic doar când se folosește de ură, iar dacă noi am fi plini de dragoste, el nu ar avea nici o putere. Nici unul dintre noi nu are nici un temei real pentru lipsa dragostei, este doar lucrarea celui-plin-de-ură. Lumea întreagă zace sub puterea celui rău, zice sfântul Ioan Evanghelistul, pentru că lumii îi lipsește exact dragostea eliberatoare.

  • Omul poate supraviețui fără a vorbi, dar fără a iubi totul ar fi ruinat, zise părintele de ziua sfintei Iulia din Cartagina, care a pătimit în Corsica.

Ce am fi fără dragoste?! Fără dragoste, am fi ratați, nefericiți, morți. Dacă am fi nevoiți să alegem un singur lucru să luăm cu noi, acesta nu ar fi hamsterul. Nu putem naviga fără porturi, nu putem trăi fără dragoste. În calea ei nu există nici un obstacol de netrecut. Ne găsim liniștea în Biserică, focarul de lumină și de dragoste. Cel ce nu Îl iubește, acela nu Îl vede, nici nu Îl aude. Știm că ne iubește, dar simțim asta abia când ne luptăm cu păcatul: curățirea gândurilor, rugăciune stăruitoare și răbdarea necazurilor. Îndrăgostirea este înnoire, îndreptare, împăcare. Cine este indecis în luptă, acela nu va birui niciodată. Cine caută doar bunăstarea și evită penitența, acela își periclitează fericirea veșnică.

  • Falsa dragoste: dragostea de slavă, dragostea de argint, dragostea de plăcere…
  • În miezul fiecărui om se ascunde scânteia dragostei.
  • Viețuirea plină de dragoste: nu ofta, nu judeca, nu supăra! Poți să viețuiești în lume, cum zice cuviosul Ambrozie, numai nu în văzul lumii. Ca să dobândești dragostea veșnică, să fii fie de fier (răbdarea), fie de aur (smerenia). Scoate îngrijorările inutile și umple sufletul de rugăciune. Să fii Serafim în rugăciune, Heruvim în lucrare și Înger în purtare!
  • Roadele sunt puține, numai păcatele multe. Patimile nu se vindecă prin metode, ci prin har. Fără dragoste, lumea se descompune.
  • Cine nu dobândește dragostea, acela nu va intra în rai, va fi reținut la vămi. Dragostea este resimțită ca un cutremur: tânjim după Cel iubit. Când Te gândești la măreția Lui, te cutremuri. De la leagăn la mormânt, dragostea e cea care te călăuzește.
  • Cuviosul Serafim Zvezdinski a fost executat de comuniști în 1937, la Omsk. Înainte de martiriu, a fost vizitat în închisoare de Hristos în haine albe. Liniștea primită nu poate fi descrisă… Acest cuvios vorbește despre pietrele prețioase necesare creștinului: dragostea, smerenia, pacea, bucuria.

Părintele le vorbește ucenicilor despre strictețea de a nu îi permite celui-plin-de-ură să ne stăpânească. Eu sunt foarte bucuros, deoarece părintele tocmai m-a chemat la un eveniment duhovnicesc de la biserica unde slujește. Sunt bucuros că s-a gândit la mine, că i-am auzit glasul și că vom sluji împreună. Cuvintele părintelui sunt inspirate azi din opera sfântului Atanasie:

  • Mai are acces Hristos în viața noastră, în spațiul nostru public? Cine își neagă valorile, înseamnă că vrea să moară. Dincolo de tulburări, identitatea creștină e departe a fi pierdută: încă există dragoste, mai puțină decât ar trebui, dar există.

Părintele este un om al vremii sale. Un om duhovnicesc care este convins că timpul Bisericii este un timp al chemării, dar și un timp al propovăduirii și al înnoirii. În prezența părintelui, cunoașterea devine dragoste. Un om plin de dragoste este un sfânt, un stâlp al vremii sale. Un om plin de dragoste clarifică lucrurile de profunzime. Un om plin de dragoste are o forță duhovnicească pătrunzătoare. Un om plin de dragoste are o trăire harismatică. Ținta vieții lui este îndumnezeirea. Sfântul este cel-ce-dăruiește-dragoste.

Este momentul să renunțăm la strategiile pesimiste. Să nu ne mai imaginăm agravarea necazurilor.
Iisus nu e neconvingător în nici o împrejurare. Pentru noi, cuvintele Lui au o forță mai mare decât oricare alte cuvinte. Chiar asta a vrut să spună: mântuirea e un dar de împăcare.
Iisus nu ne spune că nu vom avea necazuri, dar ne dă puterea să le depășim. Mai mult, ne ridică din gunoi și ne așează la loc de cinste.
Dumnezeu nu L-a trimis pe Iisus la noi cu mâna goală: ne-a adus mântuirea. Iisus nu ezită să îi caute pe oameni exact acolo unde se află. Doar prin El putem ajunge în Rai.
Dumnezeu ne învață să nu facem nimic de fațadă; în schimb, procedăm invers, facem totul numai de fațadă. Neascultând de El, pierdem harul și de aici începe drama noastră. Dăm vina pe alții sau chiar pe El, refuzând să ne recunoaștem ipocrizia. Până nu vom face acest pas, totul este în zadar. Până nu ne schimbăm, vom continua să suferim, repetând la nesfârșit greșelile părinților și blocându-ne inconștienți în acest cerc vicios. Lumea caută prestigiu și plăcere, noi ar trebui să Îl căutăm pe Domnul, nu ce caută lumea. Vor râde de noi, dar nu pentru meritele noastre inexistente, ci din pricina numelui Lui, mărturisit de noi. Nu ne vom dezice niciodată de Adevăr. Iar când ni se va reproșa că nu ne integrăm în lume, să nu ne străduim la aceasta, ci mai degrabă să alergăm la Domnul, iar și iar.
Singuri ne imaginăm lucruri și ne înșelăm. O dată ce vom stopa acest proces, Dumnezeu ne va lumina cu putere.
Ateii nu cred în Dumnezeu, ca să nu Îi plătească drepturi de autor! Mesia e generos: vrea ca toți să vedem, vrea ca toți să Îl vedem. Să nu fim orbiți de slavă deșartă. Există și un alt Cuvânt decât cuvântul pe care îl vorbesc oamenii, un Cuvânt care vorbește altfel, spune altceva, Cuvântul lui Dumnezeu. E prea mare ECARTUL (distanța) între Auzire și Ascultare.
Suntem cu toţii fraţi de îngenunchere, acceptăm bucuria lui Dumnezeu dintr-o dată şi fără echivoc. Hristos Cuvântul se ţine totdeauna de cuvânt.
Hristos Cuvântul se ţine totdeauna de cuvânt.
Îndoiala produce multă otravă în suflet. Când ne îndoim de iertarea divină, de fericirea veșnică sau de frumusețea creației, vedem doar urâțenie și ne umplem sufletul cu această urâțenie.

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *