Metanii cu lacrimi

Dacă v-aș spune că sunt tânăr, deși nepotul meu este pensionar, nu m-ați crede. Probabil că ați calcula că am un fiu de 85 de ani deja. Sau v-ați gândi la o pensie anticipată. Ar exista și posibilitatea să fie un nepot de frate, iar fratele cu mult mai mare decât mine. Aceasta din urmă variantă ar fi cea mai plauzibilă, deși puțini s-ar gândi la ea.

Am ales un exemplu oarecare, pentru a arăta că de foarte multe ori suntem pe piste greșite și tragem concluzii eronate. Mai grav este că de multe ori ne permitem chiar să contrazicem Biblia, nerecunoscând că sunt foarte multe detalii pe care nu le știm. Nerecunoscând că suntem pe o pistă, pe o cale greșită, care nu ne va duce niciodată la destinația dorită. În această categorie s-ar putea situa pelerinii care se întorc de la Ierusalim cu și mai multă necredință decât înainte de a pleca. Chiar de ar vorbi cu Moise însuși, tot nu ar crede. Este un scepticism incurabil, chiar foarte molipsitor. Un astfel de sceptic i-ar cere pașaportul și lui Dumnezeu.

Trăim zilele lui Noe. Oamenii ignoră mesajul Cerului, dar vor pieri[1]. Evanghelia de azi ne amintește că nu putem trăi oricum. Nu vom fi iertați orice am face și orice am crede. Acesta este mesajul sfântului Congar de Somerset, pomenit azi, alături de sfântul Pinufrie. A dori să înțelegi dreptatea adevărată este semnul înțelepciunii[2]. Nu ne vom putea scuza că nu am știut. Cei ce nu se ridică din păcate nu vor putea scăpa de pedeapsă. Nu ne putem culca pe o ureche[3].

Mulți nu înțeleg ce căutăm și ce găsim noi în Biserică. Nu cred că noi vrem doar putere ca să putem iubi[4]. Nu cred că adevărata viață a întregului univers este participarea la dumnezeire[5]. Nu văd că în ultimul secol omenirea s-a îndobitocit, a învățat mai puțină matematică, a accesat mai puțină cultură, a căutat mai puțină spiritualitate. Nu există nici știință, nici religie pentru toți și pentru nimeni, comodă, facilă.

Acest lucru l-am înțeles din viața cuviosului sârb Iustin Popovici, despre care vom vorbi duminică la cateheză. Acest sfânt s-a născut de două ori pe 25 martie. O dată pentru pământ, în 1894, și o dată pentru cer, în 1979. Exact când sfântul mergea la cer, 25 martie 1979, eu veneam pe pământ, la ora 15:40, prima duminică cu ora de vară. Dogmatica cuviosului Iustin este un îndemn la viață curată:

• Metanii cu lacrimi! Acestea te vor vindeca. Doamne, iartă și ajută! Fii simplu, umil și bun! Nu te angaja la fabrica de idoli! Nu te închina la pământ! De la Iisus încoace, nu mai este loc de deznădejde. Când nu ești cu Dumnezeu, ești o jucărie a diavolului[6]!

Cel mai necesar lucru este să mă cunosc pe mine însumi. Orice cameră fără o icoană este goală. Orice suflet care nu este o icoană este golit de orice sens. Orice inimă fără rugăciune este bolnavă.

Marius MATEI

_________________

[1] Luca 17, 26-37.

[2] Vasile cel Mare, Omilii si cuvântări, IBMBOR, București, 2009, p. 210.

[3] Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, IBMBOR, București, 1987, p. 220.

[4] Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Doxologia, Iași, 2017, p. 116.

[5] Constantin Voicu, Patrologie, vol. III, Basilica, București, 2010, p. 12.

[6] Iustin Popovici, Calea cunoașterii lui Dumnezeu, Egumenița, București, 2014, p. 230.