Minuni petrecute la Adormirea Maicii Domnului

Predica la Adormirea Maicii Domnului a Arhimandritului Andrei Coroian

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

Preaiubiți şi preacinstiţi părinţi, iubiţi credincioşi!

Iată, a sosit şi această binecuvântată zi, de mare praznic şi de mare sărbătoare, a Adormirii Maicii Domnului !

Este cea mai mare sărbătoare şi praznic a creştinătăţii din mijlocul verii şi mii şi milioane de oameni se indreată, în această zi, spre sfintele noastre biserici şi spre sfintele noastre mănăstiri.

Şi aşa cum, la Învierea Domnului este o sărbătoare în care oamenii se iartă toţi, unii pe alţii, se îmbrăţişează şi se salută unii pe ceilalţi, cu salutul « Hristos a Înviat ! », răspunzând « Adevărat a înviat ! », aşa şi acest praznic al Maicii Domnului parcă ne face pe noi, creştinii, pe noi toţi, fii ai lacrimilor Sale, să uităm de toate cele lumeşti, să uităm de necazurile noastre, de bolile noastre, de ispitele noastre şi parcă toţi într-un gând, insuflețiți, înfrăţiţi, să mergem la sfintele biserici şi la sfintele mănăstiri şi să-i cântăm şi să ne rugăm Maicii Domnului .Simţim că această pornire este începutul vindecării noastre sufleteşti şi trupeşti.

Vedeţi, aceste slujbe care se cântă la strană sunt atât de frumoase, care sunt compuse de sfinţii imnografi şi care au atâta adâncime de teologie.

Se spune într-o cântare la strană:

                                                          »Ceea ce eşti întru naştere, Fecioară

                                                           Şi-n moarte,Vie,

                                                           Mântuieşti pururea, Născătoare de Dumnezeu,

                                                           Pe cei ce cinstesc pomenirea Ta. »

Aşa am cântat şi la cântarea Axionului,la Sfânta Liturghie.

Şi ,aceste cântări au multă profunzime dar ele necestită, cumva, o pregătire teologică şi o înţelegere teologică şi prin care sufletul se înaltă la Lumina Dumnezeirii. Şi-n această Lumină a Dumnezeirii înţelegem marea taină a persoanei Maicii Domnului.

Dar există şi cântări simple, în popor. Am ascultat acum aceste trei pricesne şi mi-am spus în suflet, în timp ce ascultam cântarea: »Iată, ce frumos, poporul simplu o laudă pe Maica Domnului şi se adresează Ei, şi particular, personal, fiecare şi toţi împreună.

  « Nu lasă, Măicuţă, să pierim pe cale,

     Că noi suntem fii lacrimilor Tale! »

  “Maica Cerului,

    Nădejdea poporului!”

“Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!”

Este o cântare pe care o cântă biserica şi la mănăstiri o cântă zeci şi sute de oameni. Și-mi amintesc, cu înfiorare, cum, în urmă cu zeci de ani şi mulţi ani la rând, acolo, la Mănăstirea Nicula, când încep să cânte peste 200.000 – 300.000 de oameni, noaptea, între ora 3 şi 5, când este acea procesiune cu Sfânta Icoană în jurul bisericii şi ziua, la Liturghie, când încep să cânte, parcă te trec fiori !

300.000 de suflete care, într-un glas, laudă pe Maica Domnului şi strigă :

« Am venit, Măicuţă,

  Să ne mai vedem,

  Să ne spunem dorul,

  Pe care –l avem »

Tu să ne vezi pe noi, noi să Te vedem pe Tine !

 Şi, această familiaritate sfântă cu Maica Domnului dă o pace şi o bucurie în suflet, de nedescris.

 Şi aceste cântări, atât de frumoase, iată, ele au însufleţit poporul nostru românesc şi sufletul nostru românesc, creştinesc, că să aibă o mare iubire şi o mare cinstire faţă de Maica Domnului.

  Şi aşa cum spunea Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al sec. XX, nici un popor din lume nu are acest diminutiv faţă de Maica Domnului, de a-i spune « Măicuţă », »Măicuţă dragă » .

  Este foarte cald, foarte apropiat, foarte la suflet. Grecii, ca un popor cult ce sunt, cel dintâi popor cult din lume şi din Europa, îi spun « Panaghia », adică «  Preasfânta »  .

Este un termen superior, foarte înalt dar foarte dogmatic, în acelaşi timp. Şi pentru omul de rând, mai greu de înţeles.

  Dar poporul nostru îi spune « Măicuţă », aşa cum îi spui şi mamei, îi spui şi «mamă», că este mama care te-a născut dar îi spui şi « Măicuţă », pentru că este cea care se grijeşte şi spiritual de tine. Şi de educaţia ta. Şi de toate.

   Şi de aceia avem această relaţie sufletească de a spune călugăriţelor « Măicuţă », dar şi femeilor mai bătrâne le spunem « Măicuţă » şi simţim o mare iubire şi o mare pace şi o mare linişte şi o mare căldură sufletească, în această relaţie.

    Măicuţa Domnului, Ea este, de aceea, foarte apropiată de sufletul poporului nostru şi nu întâmplător, să ştiţi, după Grădina Maicii Domnului, care este Sfântul Munte Athos, pe care Ea l-a ales în sec. I, când amers la Sfântul şi dreptul Lazăr, în Cipru şi împreună cu Sf. Ioan Evanghelistul şi împreună cu Sfintele surori Marta şi Maria, au debarcat în portul care se cheamă astăzi al Mănăstirii Iviron. Şi atuncea, Maica Domnului a avut o revelaţie şi, în Duhul Sfânt, L-a văzut pe Fiul Ei şi I-a spus :

  – «Acest munte va fi al meu în veci ! Şi-n el va fi ceea ce se numeşte Avaton, adică loc neumblat  ,loc nepătruns, adică vor sta doar suflete de călugări, de bărbaţi, care-L caută pe Dumnezeu şi-L slăvesc zi şi noapte pe Dumnezeu. »

Şi aşa l-a protejat Maica Domnului şi l-a făcut cel mai sfânt loc din lume, în care sunt zeci de mii, poate milioane de sfinți, în 2000 de ani şi în care practic este Brîul ei, peste 250 de icoane făcătoare de minuni şi toate relicvele cele mai sfinte din lume acolo sunt, pentru că se trăieşte viaţa cea mai sfântă din lume,

  Dar nici o altă ţară în lume, ortodoxă sau catolică nu mai are această sfântă denumire pe care o are Sfântul  Munte Athos de «Grădina Maicii Domnului», aşa cum are România, poporul român de « Grădina Maicii Domnului ».

     Şi vedeţi, aceasta datorită faptului că nici un popor din lume nu are aceste cântări simple atât de frumoase şi pe care noi le numim pricesne şi care sunt cunoscute şi cântate, repetate, trăite, mai ales aici în Ardeal, în Transilvania. Cântari pe care le cântăm tot împreună.

   A cântat corul şi o priceasnă astăzi, care este o poezie a Sf. Ioan Iacob Hozevitul. Care arată o relatie personală cu Maica Domnului.

Sf. Ioan i  s-a adresat personal Maicii Domnului  şi zicea :

« Preasfânta Maică şi Fecioară ,

nădejdea sufletului meu,

Tu eşti a mea mijlocitoare,

 la milostivul Dumnezeu.

 De n-ar avea la Ceruri lumea,rudenia de pe pamânt,

Atunci ar fi pustie viaţa,

 asemenea unui mormânt. »

Sf. Ioan se gândea şi la sufletul lui şi la toată lumea, ca un sfânt învăţat ce era.

Ei,dragii mei,aş putea, de la acest cuvânt,de la această strofă,să-mi încep cuvântul meu de astăzi.

        «De n-ar avea la Ceruri lumea,rudenia de pe pamânt,

Atunci ar fi pustie viaţa, asemenea unui mormânt. »

     Maica Domnului este cea mai dragă sufletului nostru, cea mai unită cu sufletul nostru, cu fiecare în parte, dar şi cu toţi împreună, dar, în acelaşi timp, este persoana cea mai singură din univers.

   Este cea mai iubită, cea mai cinstită, pururea fericită, cântată de toţi îngerii din cer şi cântată de toate neamurile de pe pământ.

    Dar este totuşi cea mai singură. Ea, aici pe pământ, a avut o viaţă tainică, izolată pentru că se ruga  neîncetat. Şi dacă se roagă neîncetat, nu vorbeşte decât foarte  puţin şi tot timpul se roagă în sufletul lui, vorbeşte cu Dumnezeu şi mai ales nu vorbeşte cu oamenii.

    Ea a trecut, aşa cum spune un sfânt părinte, ca o floare fără umbră, pe pământ.

  Vedeţi, din Sfânta  Scriptură s-a  reţinut un singur cuvânt care este esențial, cât toate predicile din lume:

     „Faceţi tot ce vă va spune Fiul meu!”

Atât a spus, la Ioan cap II, la nunta din Cana Galileii.

Dar in  rest n-a mai spus nici un cuvânt.

    Ei, această stare a Ei  este şi în Cer, acolo în Cer unde Domnul Hristos stă unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, ca Împărat, pe tron, dacă priviți, care sunteţi bărbați sau care aţi văzut vreodată pe sfântul disc, la proscomidie, sunt aşezate toate persoanele şi cetele cerești de sfinți și de îngeri,  aşa cum sunt în cer. Și stă Domnul Hristos în mijloc, deasupra, apoi în stânga Lui stau 9 cete, ceata arhanghelilor, toți îngerii din lume, cu arhanghelii, toți îngerii din cer, ceata  prorocilor în frunte cu Sf. Ioan Botezătorul, cu Moise şi cu toţi ceilalţi proroci, ceata apostolilor, în frunte cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel şi cu toti ceilalţi sfinţi apostoli, o ceată, ceata Sfinților Ierarhi, în frunte cu Sf. Vasile, Grigore şi Ioan și Nicolae şi cu toţi sfinții  ierarhi, ceata  sfinților  mucenici, cu Sf. Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie, Mina, Teodor din Tiron, Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Ștefan, întâiul mucenic, și așa mai departe. Fiecare sunt o ceată, deci trăiesc o ceată.

Maica Domnului este de-a dreapta Mântuitorului Iisus Hristos, dar ea stă singură, într-o zonă în cer, în imediata proximitatea a dumnezeirii, dar total singură.

 De ce este singură?

Pentru că Ea, în singurătatea Ei şi acolo în cer, uneori se bucură şi de comuniunea tuturor.

Dar ea nu se bucură de aceasta comuniune, căci, nici în cer, Ea nu pierde vremea cu aceste comuniuni fără de care nu putem trăi, fără să te întâlneşti cu celălalt, să-l întrebi ce mai face, cum o mai duce.

Pentru un desăvârşit duhovniceşte, cum e Maica Domnului, aceste cuvinte, aşa cum spun sfinţii părinţi care au urmat Ei, pustnici, sfinţii trăitori, sunt pierdere de vreme.

  Ea n-are timp să zică :”Ce mai faci, Sfinte Ioane, Sfinte Gheorghe?”

  Ea trebuie să stea acolo în  singurătatea Ei şi este în neîncetată rugăciune, căzută în genunchi, în coate şi genunchi, înaintea Preasfintei Treimi şi a Fiului Ei, Împăratul Cerului şi al pământului și, în acelaşi timp, cu partea inimii, priveşte la pământul îndurerat, la lumea îndurerată, la toţi oamenii îndurerați şi cu probleme, de pe pământ.

   Aşa este Ea într-o stare.

Să nu credeţi că dacă Ea îl iubeşte pe Dumnezeu (și atunci când eşti într-o iubire și într-o fericire absolută, când iubeşti o persoană) uiţi de restul lumii.

  Iubirea adevărată, duhovnicească, cuprinde pe Dumnezeu cel necuprins, dar în acelaşi timp cuprinde şi toată lumea. Aceasta e iubirea adevărată, nu are nici un egoism în ea.

Aşa cum,vedeţi, mama iubeşte pe tatăl şi după ce se naşte un copil, dar parcă  iubeşte pe copil mai mult şi în copil vede chipul tatălui şi invers. În tatăl vede chipul copilului, şi așa mai departe, creşte dragostea ei. Nu înseamnă că este o dragoste egoistă. Tatăl, dacă are o fetiţă, nu-și mai iubeşte soţia.

   Aşa cum, iubirea în familie, cu cât sunt  mai multe persoane, cu atât mai mult creşte, cu cât sunt mai mulţi copii, dragostea în familie e mai mare, aşa este iubirea Maicii Domnului.

  Cu cât iubește  mai mult pe Dumnezeu, cu atât  îi iubeşte mai mult pe oameni şi este gata să sară în ajutorul lor.

      Ei, Maica  Domnului, să ştiţi, cel mai important lucru de la Adormirea Ei încoace, este

      că nu ne-a parăsit !

Zice cântarea :

 «  Întru naştere, fecioria ai păzit,

    întru adormire, lumea nu ai părăsit,

    de Dumnezeu  Născătoare,

    Mutatu-te-ai la viaţă

    Fiind maica vietii ,

    Și cu rugăciunile Tale,

    Izbăveşti din moarte, sufletele noastre ! »

Din moarte sufletească şi trupească. Ea nu ne-a părăsit.

Şi Ea este cu noi prin toate sfintele ei icoane din lume, care sunt mii şi mii şi care fac nenumărate minuni, în vecii vecilor !

  Și apoi, prin Brâul Ei, care este cea mai mare parte la Mănăstirea  Vatoped, în Sfântul Munte Athos, iar o altă parte la o mănăstire în Grecia, aproape de Tesalonic, Sfânta Mănăstire Katoxenia, unde sunt şi foarte  multe sfinte moaşte.

  Deci ea nu ne-a părăsit.

  De ce nu ne-a părăsit? Pentru că Maica Domnului ne iubeşte !

  Şi Ea a rămas cu noi și Îi  place să rămână cu noi.

  Și o să vă arăt că Ea nu ne părăsește şi Ea intervine în viaţa noastră personală, cât şi în viaţa noastră ca şi comunitate.

  Dar, în acelaşi timp şi noi, ca fii ai Ei, căutăm să o cinstim şi să o petrecem pe acest ultim drum.

  Astăzi Maica Domnului a adormit.

 Când moare cineva drag, este o durere. Dar când moare cineva frumos, parcă şi tu te umpli de frumuseţe.

  Când cel care moare e bucuros şi liniştit şi luminos şi fericit, parcă această bucurie, lumină şi fericire se transmite şi celor care rămân.

  Ei, Maica Domnului acest sfârşit l-a avut !

  Sfârșit fericit îl au toţi sfinţii. Ce fericită este viaţa drepţilor şi moartea drepților, că sunt în Mâna lui Dumnezeu.

  Dar Maica Domnului este cu mult mai presus decât sfinţii. Şi de aceia, şi adormirea Ei e fericită.

  Ei, noi astăzi am venit aici, privind sfântul epitaf, vedeţi, pe care Ea este întinsă, adormită, aşa cum Domnul stă, în vinera mare, la punerea în mormânt, când cântăm prohodul, am venit să o petrecem pe ultimul drum şi să medităm la principalele momente de la vremea adormirii Ei, cântăm prohodul.

Azi am venit s-o petrecem pe ultimul drum şi să medităm la principalele momente de la vremea adormirii  ei.

  Viaţa Ei o ştiţi.

Viaţă fără prihană,copilă sfântă, de la 5 ani (3?) crescută în Sfânta Sfintelor de Arhanghelul Gavriil, hrănită, învăţată să se roage. La 15 ani iese şi primeşte pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele Ei la Bună Vestire şi pierde grija  păcatului, spune Sfânta Carte, atât de sfântă devine, mai sfântă ca orice biserică şi ca orice este în cer și pe pământ.

  Devine însăşi palatul lui Dumnezeu. Şi apoi suferă cu Domnul Hristos şi aşa mai departe.

Dar suferă mai mult după ce El pleacă la cer. Şi acuma a venit ziua adormirii ei.

   Va rog să reţineţi: Sunt 7 momente importante la Adormirea Maicii Domnului. Am putea spune, 7 minuni, 7 evenimente sau evenimente importante.

Maica Domnului de multe ori mergea şi se ruga pe muntele Eleon, de unde, Domnul Iisus Hristos se înălţase la cer. Acolo, pe piatra aceia unde Domnul Hristos se înălţase la cer, plângea cu lacrimi multe, de dor, după fiul Ei.

 Şi la un moment dat, acuma era destul de în vârstă, o îngrijea Sf. Apostol şi Evanghelist Luca şi se gândea că tare bine i-ar fi dacă Dumnezeu Tatăl şi Fiul Ei i-ar îngădui să plece din lumea aceasta şi să meargă la Fiul Ei cel iubit. Şi s-a rugat într-o seară, foarte fierbinte.

 În momentul când s-a rugat, pe muntele Măslinilor, a venit în faţa Ei, Sf.Arhanghel Gavril, cu o floare de măslin, din cer adusă. Şi i-a adus această “Bună Vestire”, aşa cum i-a adus şi de Buna Vestire, un crin. Şi i-a spus:

-«  Fiul Tău cel iubit şi Dumnezeul Tău m-au trimis să-ţi dau de veste că Te ia la El. A sosit vremea ca să te duci la El. Şi ca atare,  iată,îţi spun, după zeci de ani , eu, care ţi-am spus prima dată « Bucură-Te, cea plină de dar !», îţi spun: »Bucură-te, că vei pleca la Fiul Tău ! ».

   Şi Ea, Maica Domnului, s-a bucurat cu bucurie foarte mare.

   După această arătare a Arhanghelului, deci primul mare eveniment, Ea a venit cu sufletul plin de bucurie, dar, în rugăciune. Şi a observat o prima mare minune:

  În timp ce cobora Muntele Măslinilor şi trecea prin Grădina Ghețimani, prin acea vale, măslinii şi toţi copacii se aplecau către Ea. Toţi, într-o stare de rugăciune. Şi a văzut această mare minune care o face Dumnezeu şi Fiul Ei.

  Şi s-a dus pe muntele Sion, care este în faţa Muntelui Măslinilor, distanţa este cam 1-2 km de la locul unde mergea şi stătea să se roage.

 Şi le-a spus ucenicilor, Sf. Evanghelist Ioan, apoi sfintelor femei şi tuturor. Şi toţi au dat de veste în Ierusalim şi în împrejurimi că Maica Preacurata Fecioară se mută la Cer.

 Ei au început să plângă, dar Ea le-a spus «  Nu plângeţi! Ci bucuraţi-vă împreună cu mine că este cea mai mare zi a bucuriei mele! »

  Şi apoi, s-a întâmplat un al treilea eveniment :

 Maicii Domnului i se făcuse dor de Sfinţii Apostoli. Şi se gândea de i-ar mai vedea odată, înainte de a se muta la Cer.

 Dar ei erau plecaţi să predice, unul în India, altul în Etiopia, altul în Armenia, plecaţi în toată lumea, cunoscuţi atunci.

   Şi, dintr-o dată, s-a auzit un vânt puternic, un vuiet foarte puternic şi apostolii s-au trezit luaţi de vânt, fiecare din ţările unde erau şi s-au trezit la Ierusalim, înaintea casei Sf. Ioan Evanghelistul, înaintea casei de pe Sion, unde locuia Maica Domnului. Şi s-au întâlnit unii cu alţii şi spuneau :

-« Ce- i cu noi aicea, ce s-a întâmplat? O putere nevăzută ne-a adus aici! »

Şi atunci, a ieşit Sf. Ioan Evanghelistul şi i- îmbrăţişat şi i-a mângâiat şi le-a spus :

-« Maica Preacurată, Împărăteasa, se mută la Cer!  A vestit-o Fiul ei. Şi de aceia aţi venit voi! »

  Şi atunci, ei s-au bucurat mult şi Maica Domnului s-a bucurat şi mai mult şi zicea :

-« Iată ce mi-a făcut Fiul Meu şi Dumnezeul Meu! Mi-a bucurat sufletul că v-a adus pe voi în Duhul Sfânt!»

  Şi acesta este a treia mare minune, al treilea eveniment.

 Şi apoi, Maica Domnului s-a pregătit singură ca să-şi dea sufletul şi să plece din lumea aceasta.

 S-a curăţit, s-a spălat, s-a întins pe pat, pe năsălie, pe care avea să fie dusă după aceia la mormânt şi prohodită. Şi a tămâiat toată casa, a pus pe piept ramură de măslin înflorit adusă din cer, care răspândea mireasmă şi a făcut o rugăciune către Fiul ei.

 A zis:

-« Fiule şi Dumnezeul Meu! Eu, roaba Ta, toată viaţa ţi-am slujit din pruncia mea şi nu am avut altă dragoste şi alt gând decât numai pe Tine!

  Şi niciodată nu am gândit rău în viaţa mea, ci numai bine, faţă de tine, Dumnezeul Meu şi Fiul Meu cel iubit şi faţă de orice făptură de pe pământ.

 Şi pentru aceia, te rog, pentru că în viaţa mea nu am gândit rău, nu am văzut gând rău şi nimic rău şi urât, ci numai ce-i frumos şi bine am trăit şi am dăruit tuturor, să nu vadă sufletul meu, când va ieşi din lumea aceasta, întunecatele duhuri care stau la vămile văzduhului! »

   Pentru că ştiţi că stau la vămile văzduhului toate duhurile necurate, 24 de vămi, se spune, care întâmpină toate sufletele. Şi puţine suflete sunt care pot scapa să nu vadă înfricoşătorii demoni şi urâții demoni, care aduc spaima peste orice suflet omenesc.

  Dar Ea a vrut să tacă, pentru că era fără de păcat şi nu a vrut să vadă nici urâciunea şi groaza, spaima, monstruozitatea demonilor.

 Şi atuncea s-a întâmplat a 4-a mare minune a Maicii, de la Adormirea ei.

Dintr-o dată, s-au auzit cântări cereşti. Şi o oaste de Îngeri din Cer pe care au văzut-o Sfinţii Apostoli, au intrat în odaia în care Maica Domnului stătea întinsă pe pat, aşteptând să-şi dea sufletul în mâna Fiului ei. Şi a văzut că vine ceata Prorocilor şi toţi Sfinţii, ceata Drepţilor şi, la sfârşit, vine însuşi Fiul Ei.

 Şi i-a spus Fiul Ei:

-« Maica mea, iubita mea, porumbiţa mea, cea mai de aproape a mea, cea mai iubită a mea! “

  Aşa cum spune Sf. Nicodim Arghioritul că dacă Dumnezeu ar pierde toată lumea creată, toţi îngerii, dacă ar cădea cele 9 cete, nu i-ar părea rău lui Dumnezeu, dacă o are pe Maica Sa.

  Dacă ar pierde toţi oamenii de pe pământ şi toate făpturile, stelele, planetele, nu i-ar părea rău dacă ar avea-o pe Maica Sa.

  Pentru că  spune Fericitul  Augustin  că, dacă Dumnezeu ar vrea să facă o altă lume, mai frumoasă, ar putea face. Şi tot ce a creat Dumnezeu, mai poate face. Dar o persoană mai frumoasă, mai bună şi mai sfântă ca Maica Domnului, ca Preasfânta Fecioară Maria, nu mai poate face. Este sublimitatea creaţiei lui Dumnezeu. Şi de aceia Dumnezeu o iubeşte atât de mult, că Ea s-a ridicat la nivelul Lui. Şi-L iubeşte, aşa cum iubeşte Dumnezeu. Şi de aceia i-a arătat atâta dragoste şi apropiere şi i-a spus :

-« Nu, Eu însumi Te voi duce la Cer! »

  Şi dacă  observaţi în această sfântă icoană, care redă cel mai bine acel moment :

În urmă cu 60 şi ceva de ani, când Maica Domnului avea 15 ani, Fecioară Preacurată,

L-a născut din Duhul Sfânt şi L-a purtat pe Domnul Hristos în braţe.

Vedeţi Îl duce prunc în braţe.

  Acum, când Ea pleacă din lumea aceasta, vine El, Fiul lui Dumnezeu cel înviat din morţi şi înălţat la Cer şi ia sufletul Preacuratei Maicii Sale în braţe, ca un copil.

  Vedeţi cât de frumos stă Sufletul Preacurat al Maicii Domnului şi Domnul Hristos, Împăratul Adevărului, care este îmbrăcat în aur, care simbolizează adevărul, îl ia şi-l duce la Cer.

  Şi însuşi Domnul a luat Sufletul Maicii  Sale în braţe, înconjurat de toate Puterile Cereşti şi toţi Sfinţii, un alai de care demonii au fugit la miliarde de km, pentru că nu puteau suporta lumina, aşa s-a dus la Cer.

  Ca Maica Domnului să nu vadă nimic urât şi monstruos din ceea ce pot aduce demonii în lumea aceasta. Aşa a dus-o la Cer.

  Acesta a fost al 4-lea mare eveniment .

  Apoi, a început slujba prohodului Maicii Domnului. Ea a lăsat ca testament să fie îngropată lângă sfinţii ei părinţi, în grădina Ghețimani, la 150 m de locul unde Domnul Hristos s-a rugat şi a trăit acea singurătate, de a plâns şi a transpirat cu sudori de sânge.

 Şi acolo, au dus-o s-o îngroape, într-un mormânt, săpat în piatră.

Cei care au dat binecuvântarea pentru slujba Adormirii Maicii Domnului este Sfântul Ierarh Ierotei cel Minunat, episcopul Atenei. Lui i-au dat întâietatea Sfinţii Apostoli ca să dea binecuvântarea pentru slujba Adormirii Ei. Şi au ţinut cuvinte de laudă şi de cântare Sf. Apostoli, Sf. Apostol Petru, Sf. Apostol Pavel,  dar în special aceşti doi mari învăţaţi ,ucenici ai Sf. Apostol Pavel, Ierotei cel Minunat şi Dionisie Areopagitul, care era cel mai important filozof din Grecia şi din întreaga lume, care a fost convertit la creştinism de către Sf. Apostol Pavel şi care mărturiseşte, undeva într-o scrisoare, pe care i-o scrie Sfântului Apostol Pavel.

Înainte cu 2 ani de zile ca Maica Domnului să se înalțe la Cer, el a vrut s-o vadă pe Maica Domnului şi împreună cu Sf. Timotei, celălalt ucenic al Sf. Apostol Pavel, au venit la Ierusalim.

  Şi au văzut-o.

 Şi scrie în această scrisoare :

-»Îţi mărturisesc, iubitul meu dascăl, că am văzut-o pe Cea care a născut Cuvântul, cu trup, pe Fiul lui Dumnezeu. Şi îţi mărturisesc că, dacă nu aş fi fost întărit în dogmele credinţei, m-aş închina Ei, ca unui Dumnezeu! ».

Aşa har avea Maica Domnului.

Şi aşa prezenţă, de lumină, de frumuseţe, de putere absolută, încât mărturiseşte acest Sfânt :

-»M-aş închina Ei, ca unui Dumnezeu! ».

 Ei, au dus-o cu cântări la slujba înmormântării.

A cincea mare minune care se petrece la adormirea Ei, este apariţia unui cor de Îngeri care însoţea cortegiul de înmormântare. Erau apostolii în jurul sicriului, Sfinţii Ierarhi, sfinţii preoţi. Dar deasupra cânta un cor de îngeri. Şi toţi îl auzeau. Şi atunci, s-a petrecut o mare minune.

 Un evreu, foarte râvnitor, care îi hulea pe Domnul Hristos şi pe Maica Domnului, a vrut să profaneze sicriul cu trupul Maicii Domnului.

  Şi atuncea, a venit un nor de lumină şi nu au mai fost văzuţi nici Apostolii, nici Maica Domnului.

  Şi evreii n-au mai putut face nimic, au orbit aproape toţi.

  Dar unul dintre ei, mai zelos, mai râvnitor, a mers în continuare, şi aşa, nevăzător. La un moment dat a mers prin mulţime  şi s-a apropiat, a pus mâna pe sicriul Maicii Domnului. Şi când a pus mâna pe sicriu, a vrut să-l răstoarne.

În momentul când a vrut să-l răstoarne, să-l profaneze, pentru că ei nu puteau suporta, crezând că Domnul Hristos a fost un vrăjitor, un înşelător, se spunea că maica lui, va daţi seama, ce-a putut fi…

  Nu puteau să rabde atâta cinste de la oameni şi de la Dumnezeu în invidia lor.

 Şi, în momentul în care a vrut să răstoarne sicriul, o sabie nevăzută a Sf. Arhanghel Mihail, i-a tăiat mâinile acestui evreu. Şi mâinile i-au rămas lipite de sicriu.

 Atunci, el a strigat de durere. Sf Apostol Petru i-a zis :

-»Căieşte-te înaintea lui Dumnezeu, a Domnului Hristos şi a Maicii Lui şi crede în Domnul Hristos şi roagă-te la Maica Lui să te ierte şi să mijloceacă!»

  Şi atunci, el, în durerea lui, a crezut, a mărturisit pe Domnul Hristos că este Dumnezeu şi s-a rugat către Maica Sfântă ca să-l ierte. Şi Maica Domnului l-a iertat. L-a iertat, vedeţi, încă de atunci! Vedeţi, mijlocirea Ei la Domnul Hristos. Şi faţă de un rău făcător al Ei!

  Şi imediat, Maica Domnului i-a dat acest har, că i-a pus mâinile la loc şi s-a vindecat şi el a rămas credincios, următor al Domnului Iisus Hristos.

Este, cum v-am spus, al 6-lea şi al 7-lea mare eveniment.

  Şi a fost pusă în mormântul de piatră. Şi mormântul a fost închis. Dar după ce Sfinţii Apostoli au pecetluit mormântul şi acolo, au făcut o masă, în Grădina Ghețimani şi se rugau şi nu se puteau dezlipi cu sufletul şi cu trupul de mormântul Maicii Domnului, pentru că spuneau ei aşa: (Sf.Apostol Pavel spune într-o cuvântare)

-« Cât erai Tu între noi, Maică Preacurată, parcă Îl vedeam pe Fiul Tău! Şi Tu erai mângâietoarea şi povăţuitoarea noastră. Şi orice nedumerire aveam noi şi orice neputinţă sau împuţinare de suflet, prin tine, ca oameni, prindeam curaj. Tu, întotdeauna ne îmbărbătai şi toată puterea Fiului Tău o vedeam lucrând prin tine. Şi de aceia, acuma, ne este atât de greu ca să  ne despărţim de tine .”

  Sf. Apostol Petru privea cu uimire. Dacă vedeţi icoana întreagă bizantină, cu Apostolii în jurul sicriului, toţi privesc cu uimire. Şi priveşte şi Sf Apostol Pavel cu uimire şi Sf Ap.Ioan şi se gândesc cum trupul acesta preacurat, mai curat decât raza soarelui, să putrezească… Să-l pui în mormânt şi să putrezească. Nu le venea să creadă.

   Şi vă spun o mare minune şi o mare întâmplare:

Apostolii au stat încă trei zile în jurul mormântului. N-au plecat de acolo. Au vrut ei să stea acolo şi să se roage. Şi în acest timp, unul din apostoli, nu a ajuns la înmormântare. Era întotdeauna mai întârziat. Acesta este Sf. Apostol Toma. El, ştiţi că nici la Învierea Domnului, nu a fost grabnic. Tot aşa a venit, numai după o săptămână. Şi numai după o săptămână s-a încredinţat de Învierea Domnului. Ei, şi acuma a venit din India. El, cum predicase în Pakistan, a fost adus pe norii Cerului dar după 3 zile. Şi când a venit, a plâns foarte mult şi s-a întristat că nu s-a învrednicit să o mai vadă, încă odată, pe Maica Domnului. Şi atuncea, i-a rugat pe apostoli:

-« Nu pot răbda să nu o mai văd încă odată, măcar şi aşa, adormită. Vă rog să deschideţi mormântul. »

  Şi, în momentul în care au deschis mormântul, aceasta este a 7-a şi cea mai mare minune, mormântul era gol !

  Maica Domnului se mutase cu trupul la Cer !!

  Aşa cum Fiul Ei înviase din morţi a 3-a zi,a 3-a zi a învit-o şi pe Maica Lui !!

Şi Maica Lui, Maica Sfântă, este prima persoană din lume, din univers, care, după Domnul Iisus Hristos se mută cu trupul la Cer!

Înviază cu trupul şi se mută cu trupul la Cer!

Şi atuncea, Sf. Apostol Toma, care a văzut mormântul gol, a strigat în hohote şi în lacrimi de întristare :

-“Maica mea, Maica mea, nu m-am învrednicit să văd faţa Ta!”

Şi atuncea, Maica Domnului a făcut o mare minune! Aceasta este una dintre Minunile Maicii Domnului, după ce s-a mutat la Cer.

Sunt în sinaxarele noastre, în cărţile de cult. Peste 31 de arătări care le-a făcut Maica Domnului şi despre care, poate voi vorbi deseară.

  31 de arătări  ale  bisericii universale, din primul mileniu. În totalitate sînt peste 130, dacă luăm încă vreo 35 în biserica rusă şi apoi în biserica greacă, de când s-au despărţit bisericile, de când nu a mai fost Imperiul Bizantin, sunt peste 130 de arătări.

  Ei, prima arătare care a făcut-o Maica Domnului, după ce s-a înălţat la Cer,este Sfântului Apostol Toma. Ea S-a arătat Sf. Apostol Toma, în văzduh. Şi acolo, când a văzut-o Sf. Apostol Toma, în văzduh, şi-a întins mâinile şi a strigat cu lacrimi. Şi Maica Domnului, ca să-l mângâie, să-l bucure, i-a aruncat omoforul Ei,Brâul Ei !

  Acest Brîu, pe care Ea îl purta, ţesut din păr de cămilă.

  Nu am avea nici azi, nici în Sf .Munte Athos, la Mănăstirea Katoxenia, dacă Maica Domnului, Maica Sfântă, înălţată cu trupul la Cer, nu l-ar fi aruncat din văzduh ca să-l mângâie, iubindu-l pe întristatul Apostol Toma. El, foarte întristat, a primit cu mare bucurie Brâul Maicii Domnului.

  Şi atunci, apostolii au trăit şi ei o mare bucurie şi s-a mai petrecut o mare minune, a doua arătare din istorie. Apostolii au făcut Liturghie a treia zi şi în momentul când ei ridicau pâinea, adică sfântul agneţ  şi-l închinau Domnului, s-a întâmplat că ei să vadă o minune.

Atunci, în vremurile acelea, de multe ori li s-a arătat Domnul Hristos în văzduh. Li s-a arătat Domnul în semn că El este cu ei, până la sfârşitul veacurilor.

  Dar când au ridicat acuma pâinea, au văzut-o şi pe Maica Domnului în văzduh.

 Şi Ea le-a zis :

-« Pacea Fiului Meu să fie cu voi ! Iată, sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor! Şi Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor!! »

  Şi atunci,apostolii au strigat toţi în cor :

-« Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi !! »sau  » Miluește-ne pe noi! »

De atunci, deci, de la adormirea Ei, deci din primul secol creştin, primii 50 de ani ai secolului creştin, de atunci, există această rugăciune şi cântare în biserică!!

  «   Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi !! «

 Ei,acestea sunt primele două arătări. Dacă va rândui Dumnezeu diseară, vreau să vă vorbesc despre arătări ale Maicii Domnului în istorie. Măcar câteva mai importante.

Un alt sfânt căruia i s-a arată Maica Domnului este nimeni altul decât sfântul nostru cel drag, sfântul nostru cel iubit, sfântul ocrotitor al catedralei noastre şi al întregului oraş, Sf.  Ierarh Nicolae.

Lui i s-a arătat în anul 325 la Sinodul I ecumenic .

Dar  am vrut, înainte de a sfârşi, să vă încredinţez că Maica Domnului este cu noi !!

Şi este până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le-a spus sfinţilor apostoli. Atât cu oamenii, personal, care au probleme şi nevoi, cât şi cu grupuri de persoane sau localităţi sau ţări, care Îi cer ajutorul.

  Şi mi-amintesc o întâmplare din istoria poporului rus. Dacă citiţi istoria poporului rus o să vedeţi acest lucru.

  În istoria acestui mare popor, sunt trei evenimente principale,fundamentale, în care, Maica Domnului a intervenit decisiv, în istoria acestui popor. Şi i-a salvat prin cea mai renumită icoană de acolo, care, se presupune că este pictată de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca, numită « Maica Domnului de la Vladimir «  sau « Vladimirskaia ».

  Ei, această icoană a făcut Maica Domnului  prin ea, trei minuni care a salvat poporul rus, în trei situaţii delicate şi dificile din istoria lui.

  Prima a fost în anul 1357 când două luni de zile au stat armata rusă şi hoardele tătare pe malurile râului Ugra, aştepând să se lupte. Şi nu îndrăzneau să atace niciunii. Şi atunci, Maica Domnului i s-a descoperit Sfântului Serghie de Radonej, cel mai mare sfânt rus  şi i-a spus :

-« Spune-i ţarului şi armatei să ia icoana mea de la Vladimir şi să meargă cu Ea şi s-o arate tătarilor. Şi să cânte toată armata şi tot poporul « Apărătoare Doamnă ».

  Şi au mers toţi, după două luni de tatonări şi lupte, a cântat tot poporul « Apărătoare Doamnă», în frunte cu ţarul şi toată armata. În acel moment, fără nici un picur de vărsare de sânge, tătarii au dispărut şi niciodată nu au mai călcat în Rusia. A fost eliberarea poporului rus de sub jugul tătar.

  Al doilea mare eveniment a fost în anul 1810, când Napoleon, care ştiţi cu toţii ce dorinţă şi ce capacitate de împărat şi de cuceritor a avut, a fost la un pas să cucerească Moskova, oraşul care nu a fost cucerit niciodată şi care este a III-a « Romă » , ultimul oraş creştin care va păstra ortodoxia până la sfârşitul lumii.

 Şi atunci, când erau într-o mare criză şi o mare problemă de a fi cuceriţi, ruşii şi-au amintit de Icoana Maicii Domnului de la Vladimir, care i-a scăpat de sub tătari.

 În momentul în care au luat icoana şi au adus-o la oştire, ştiţi cu toţii că Napoleon cu greu a putut scapa, îmbrăcat în hainele unui soldat şi armata ţaristă a zdrobit armatele cuceritorului Napoleon.

  Şi ultima mare victorie a fost în anul 1944 , când armata nazistă a ajuns la 70 km de Moskova.

  Şi era comunismul de 30 de ani în Rusia şi  nu se mai închinau la icoane, bisericile erau închise, această icoană, care, după aceia, a fost dusă la Vatican şi Papa Ioan Paul al II -lea a ținut-o în capela lui personală zeci de ani şi în 1998 a redăruit-o Patriarhirei Moskovei.

Această icoană, când duşmanii erau la 70 km de Moskova, şi era la un pas de a o cuceri, şi, vă daţi seama, dacă se cucerea Moskova s-ar fi răspândit hitlerismul şi nazismul pe tot pământul, patriarhul  i-a amintit lui Stalin de Icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Au pus-o într-un helicopter şi au înconjurat cu ea Moskova, de 3 ori cu helicopterul.

 Atunci a lucrat Maica Domnului că a dat un ger în care a îngheţat combustibilul în tancurile germane şi practic ei, neobişnuiţi  cu acele friguri de -50/-60 grade, au îngheţat cu totul şi au dat înapoi, fără nici o contribuţie a armatei ruse .

Vedeţi? O lucrare a Maicii Domnului!

 Vedeţi ce putere şi ce lucrare are Maica Domnului în istoria unui popor!

Dar la fel, să ştiţi, ea lucrează şi în vieţile personale.

Şi m-am gândit, la sfârşit, să vă citesc ce m-a impresionat în anul 2011, eram  stareţ la Nicula.

 Doi bătrâni, de undeva din jurul  Mediaşului, care amândoi au avut cancer şi amândoi s-au vindecat acolo la Nicula.

   Dramatică era situaţia în această familie.

  Și să vedeţi (m-a zguduit şi, în acelaşi timp, m-a uns la suflet) modul cum  a lucrat Maica Domnului   asupra lor:

   « Interviu » realizat de Pr. Siluan, pictorul mănăstirii, Ierodiacon  pe atunci.

  A întrebat-o (pe bătrână):

-Ce boli aţi avut ?

-În ultimii patru ani am fost bolnavă, că am stat două luni la pat.

Am avut cancer în sânge şi operaţie mare la burtă, făcută la Sibiu. Şi am stat două luni pe pat şi toată lumea a zis că mor. Şi pe ultima sută de metri, cine mi-a apărut în vis? Maica Domnului! Fecioara Maria! Şi mi-a zis :

 »N-ai murit!!! « Sfântul Gheorghe n-a lăsat să se apropie moartea de tine. »

 Dar blând. Eu nu pot să imit vocea Ei .

Eu i-am văzut poalele rochiei, veşmântului  ei vişiniu, ţesut cu aur.

Iar la Sf. Gheorghe i-am văzut numai brâul şi avea o suliţă în mână.

Din ziua aceia am început să mă simt mai bine. Am mers la Spitalul Militar din Sibiu şi am stat două săptămâni, căci aveam cancer în sânge, până mi-au scăzut trombocitele.

Apoi, am făcut tratament. Şi încet, încet, m-am ridicat.

Şi ce credeţi?

  În 4 iulie anul trecut( adică 2010) am visat cu bărbatul meu, că mergeam amândoi pe un drum .

La un moment dat, a apărut o gaură, iar el a luat-o înaintea mea.

Şi am zis: ce fel de vis să fie acesta ??

Ne-am dus la doctor şi am aflat că are şi el cancer la vezică. Tratament, tot prin spitale a stat.

  Anul trecut (în 2010) s-a transmis slujba  de la Nicula la televizor.

  Eu, noaptea, m-am culcat. Cât oi fi dormit, nu ştiu, un ceas, două-trei.

  La un moment dat, am simţit, aşa, un aer ceresc în casă, cum n-am mai respirat niciodată.

  Când mă întorc, cine crezi că era?? Icoana asta, de la Nicula, şi doctorul care-l tratează pe soţ!

  În 7 septembrie 2010, am făcut cum am făcut cu banii, că niciodată nu am mai fost la Nicula şi am zis: « Mă duc la Nicula ! »

    Şi am grăit cu părintele care era la spovedit şi mi-a zis : » Lasă, că te ajută Dumnezeu şi scapi! »

  Dar doctorii au zis că nu mai scapă bărbatul meu, că l-au operat pe 16 februarie şi i-au anulat vezica. I-au cusut două legături la rinichi şi i-au pus pungi. Dar a scăpat, săracul!

-Şi cum e ? Tot cu furtunele??

-Cu furtunele, că vezica i-au scos-o.

-Şi acesta, unde a fost la spital ?

-La Blaj, la doctorul Balint.

 Şi în anul 2011, după ce ea povesteşte cum a fost la doctor, ea spune:

-Am venit aici, la Nicula, acum, după ce Maica Domnului m-a scăpat şi pe mine şi pe soţul meu de cancer, să aduc un lănţişor de aur şi o cruciuliţă de 45 de grame şi o pereche de cercei, am zis că le topesc şi dau, să se facă din ele sfinte vase pentru biserica nouă.

  Eu sunt din Valea Lungă, judeţul Alba, 12 km de Alba Iulia. »

Iată, această femeie m-a impresionat, când i-am auzit, săracii, amândoi foşti bolnavi de cancer, doi bătrânei. Şi cât de promptă a fost intervenţia Maicii Domnului!!

  Şi, aşa cum v-am spus, că şi noi trebuie să învăţăm lucrul acesta, ca să fim şi recunoscători, când Dumnezeu ne ajută, ne mângâie şi ne împlineşte rugăciunile, să fim şi noi recunoscători către Dumnezeu, către Maica Domnului.

  Iată, prezenţa Maicii Domnului este vie pentru noi. Ea, chiar dacă a adormit, lumea nu a părăsit, ci s-a mutat la Viaţă şi de acolo, ne dă şi nouă Viaţă şi se îngrijeşte de noi.

  Iar noi,trebuie să-L iubim pe Fiul Ei,s-o iubim pe Ea şi să urmăm Ei Şi Fiului Ei.

  Şi cu iubire şi cu mulţumire, să-i cântăm Ei .

  Şi v-aş îndemna, la sfârşit, să prăznuiţi cum se cuvine această zi, cu multă bucurie, aşa cum vedeţi, aţi venit cu toţii şi ne-am împărtăşit foarte mulţi.

Să fie o zi sfântă, o zi de mare bucurie sufletească, mulţumire, o zi de mare trăire duhovnicescă, prin care să o cinstim pe Maica Domnului, ca Ea să-şi facă simţită prezenţa în sufletul nostru şi noi să ne facem simţită prezenţa în sufletul Ei.

Această legătură să crească, să fie o zi de întărire pentru restul anului bisericesc! Amin !

  Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Amin!

Arhimandrit Andrei Coroian (2014)