LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Naşterea Domnului în colindul românesc

Share

colidatori

Marea iubire a lui Dumnezeu faţă de om, s-a materializat în venirea pe pământ şi întruparea Fiului Său din Preacurata Fecioară Maria,arătându-se în toată splendoarea şi desăvârşirea ei, prin vieţuirea Acestuia pe pământ,culminând cu patimile Sale înfricoşate şi moartea Sa pe Cruce.

Iubirea lui Dumnezeu faţă de om este veşnică, dar s-a arătat faţă de acesta în mai multe etape într.un mod gradat.Prin creaţie , pe om  zidindu-l într-un chip mai aparte, dăruindu-i duh din Duhul lui, viaţă din Viaţa Lui,lumină din Lumina Lui, iubire,putere şi frumuseţe din Iubirea, Puterea şi Frumuseţea Lui;prin Pronia(purtarea degrijă) Sa de-a lungul istorie faţă de om chiar dacă acesta se răzvrăti-se şi se lepăda-se de El neascultându-L.Prin cercetarea şi mângâierea făcută prin prooroci, poporului Său Israel, care devenise neascultător  şi cerbicos(încăpăţinat).Iar în sfârşit prin întruparea Fiului Său, Care ne aduce bucuria mântuirii patimile şi moartea Sa, şi ne descoperă ultima taină,cea a învierii noastre şi a vieţii veşnice fericite,prin înviere şi înălţarea Sa,de-a dreapta Tatălui.

Arătarea desăvăşită a iubirii lui Dumnezeu în întruparea Fiului Său   este numită de către  Sfânta Scriptură şi de Sfânta Biserică ,,Taina cea din veac ascunsă”.

Taină ascunsă în sensul că Dumnezeu în Atotputernicia şi Atotştiinţa Sa, ştia parcursul omului şi a lumii în istorie după actului creaţiei,cu toate implicaţiile sale.Deci  înaintea acestui act,  El a avut în minte reînnoirea omului şi a lumii prin întruparea Fiului Său,dar faptul nu l-a făcut cunoscut fiinţelor cereşti apropiate, adică îngerilor,ci doar parţial oamenilor(proorocilor adică )de-a lungul unui timp îndelungat.

Această taină a întrupării Logosului, Fiul şi Cuvântul cel Veşnic al lui Dumnezeu, coparticipant împreună cu Tatăl şi cu Duhul la actul creator, este un fapt şi un eveniment istoric consemnat cu acurateţe şi precizie în Sfintele Evanghelii.El este descris în detalii admirabil, într-un mod literar şi artistic,iar mai apoi cântat în preafrumoasa imnografie a Bisericii,de către sfinţii melozi.Dar pentru noi, poporul român, există o a treia cale de cunoaştere şi preaslăvire a minunatei Taine,anume creaţia genului popular numit colind.

Colindul este tot atât de bogat în conţinut, precum textul imnografic sau scripturistic,reuşind să surprindă adevărurile teologice fundamentale,îmbrăcate într-o formă artistică uneori de invidiat.Acest fapt a fost observat atât de teologi cât şi de etnografi şi folclorişti.Cu anii în urmă mitropolitul nostru de la Cluj,Bartolomeu Valeriu Anania, a scris o frumoasă Pastorală de Crăciun, în care desluşea multiple şi bogate înţelesuri teologice în colindul românesc.Aceasta a fost încă de atunci un model şi imbold de a cerceta bogăţia de înţelesuri teologice şi duhovniceşti în colindele româneşti, care trebuie să recunoaşte că sunt o bogăţie şi un tezaur imens, încă necunoscut şi neexploatat îndeajuns.

Un adevăr dogmatic fundamental în orice eveniment istoric din viaţa Dumnezeului-Om, Iisus Hristos,este actualitatea sau actualizarea.Adică paradoxul prin care Dumnezeu este atotprezent,în mai multe locuri în acelaşi timp.Evenimentele vieţii Sale,acum Naşterea, au fost un fapt istoric localizat în timp şi spaţiu, dar sunt de fieacare dată trăite ca ,,astăzi”.Colindul nu face excepţie. Alcătuirea imnografică numită condac,spre exemplu,enunţă: ,,Fecioara astăzi, pe Cel  mai presus de fiinţă naşte” iar  colindul românesc mărturiseşte : ,,Astăzi s-a născut Hristos, Mesia  chip luminos”.Din Sfânta Scriptură ştim că naşterea Domnului, a fost cu sute de ani înainte vestită de prooroci şi că ea a fost împlinirea acestor profeţii.Un cunoscut colind din Munţii Apuseni, mărturiseşte în cânt, acest fapt :,, Doamne a Tale cuvinte care le-ai s-au scris mai –nainte  s-au plinit precum şi scrie ,Moise l-a cartea întâie… O, minune !”.

Potrivit proorocului Miheia,naşterea minunată,urma să aibă loc în Betleemul Iudei,iar colindul acest fapt î-l mărturiseşte cântând : ,,O ce veste minunată,la Betleiem se arată, Astăzi s-a născut Cel făr de nceput ,cum au spus proorocii” iar într-o altă variantă : ,,Cerul strălucea îngerul venea ,pe-o rază curată”. Cerul  pentru om era închis şi întunecat, de la păcatul primilor oamenii şi a urmaşilor lor, iar acum stăluceşte în lumină .Îngerul Tatălui este Hristos(Îngerul sfatului celui mare,amintit de proroocul Isaia) iar raza cea curată prin care El vine în lume este Fecioara Maria,cea preacurată şi fără de păcat.Creştinul român ştie că înainte de a fi fost Naşterea sfântă, din Peştera Betleemului(casa pâinii)a fost Buna-Vestire din Nazaretul Galilei.Colindul n-a uitat acest fapt:..,,Colo sus (Nazaretul este în nordul Ţării Sfinte) în vremea aceia , în frumoasa Galileia , o fecioară locuia, ce Maria se chema…Nazaret era oraşul un ea -şi avea sălaşul..Si cum sta şi se ruga o lumină strălucea.. îngerul(arhanghelul Gavriil )intra-se la sfânta Feciară în casă ..” aducându-i vestea cea bună a întrupării…

Împreună cu sfântul Iosif ea merge la Betleem ,,să se încrie”, adică să fie luaţi în evidenţă, potrivit recensământului decretat ce cezarul Augustus.Colindul şi a aceasta aminteşte:,,…August poruncea..ca în a sa împărăţie ,la locul său de născare, să se în scrie fiecare ” adică să fie luat în evidenţă în locul de baştină..Acolo datorită aglomeraţiei evenimentului,nu au găsit loc de găzduire.Sfânta Fecioară Maria era însărcinată, urmează să nască, nu avea unde şi de aceia e tristă.Mai multe colinde din Maramureş descriu această stare:,,Preumblă-se Maria cu Iosif care-o-nsoţea,..în seara de Crăciun,..Tot umblă din casă-n casă ..ca pe Fiul său să-L nască..Dar nimenea nu se-ndură, să-i primească la căldură..”sau un alt cunoscut colind ,,Deschide uşa creştine” în care colindătorii sunt naratorii evenimentului:,,..şi la Viflaim(Betleem) am fost, unde s-a născut Hristos.Şi văzut şi pe-a Sa mamă, pe care Maria o cheamă..Cum umbla din casă-n casă, ca pe Fiul său să-L nască.Umblă-n sus şi umblă-n jos ca să-L nască pe Hristos;umblă-n jos şi umblă-n su ca să-l nască pe Iisus..,Mai târziu găsi apoi un staul(peştera naturală eta folosită  în orient ca staul sau ca grajd) frumos de oi…Şi acolo pe fân jos s-a născut Domnul Hristos”. Primii martori fericiţi ai minunii Naşterii  au fost îngerii, iar dintre oamneni păstorii,care veghe-au noaptea lângă turmele lor.,,Cete de îngeri coboară staulul de-l înconjoară ..Păstorii cu flori în mână, împletesc mândră cu cunună,  pe cună-i scris frumos astăzi s-a născut Hristos”. Comportamentul celor din Betleem,care n-a primit,,în casele sale pline, pe Fecioara Maria,să nască pe Mesia..” este deplâns cu o uşoară şi dulce mustrare de un alt colind din Maramureş,din care am citat mai sus :,,Viflaime,Viflaime cum de na-i primit în tine ? ..Pe Fecioara Maria să nască pe Mesia !.. Peştera sărăcăcioasă a fost a Domnului casă..La venirea Sa în lume, din vina ta Viflaime ”…Noaptea Naşterii Domnului este o noapte sfântă, de adâncă pace în care câine nu latră, fiarele îmblânzite nu atacă,iar natura şi ea se comportă cu blândeţe neobişnuită faţă de dumnezeiescul Prunc:,,Neaua ninge nu-L atinge, vântul bate nu-l răzbate, ploaia caldă de mi-L scaldă ”.Marea bucurie este vestită de colindători de toate vrâstele.Copiii strigă întru-n colind din Ţara Lăpuşului:,,Sculaţi, sculaţi boieri mari(în sens de oameni gereroşi şi plini de demnitate),sculaţi voi români plugari…Hristos s-a născut !.Că vă vin colindători noaptea pe la cântători…Şi nu v-aduc nici un rău, ci v-aduc pe Dumnezeu, Să vă mântuie de rău..Dumnezeu adevărat soare-n raze luminat.Noi vă zicem să trăiţi, întru mulţi ani fericiţi ! Aşadar copii î-L aduc pe Dumnezeu Care la rându-i aduce mântuire şi fericire oamnenilor.Actualizarea momentului sfânt al naşterii din Peşteră,este urmată în colind şi de o apropiere în spaţiu.Într-un colind din Moldova este descrisă siutaţia Maicii sfinte care naşte singură, fără cel mai mic ajutor,iar peştera este apropiată la marginea satului,unde femeile creştine î-i sar în ajutor.,,La Betleem colo-n jos, cerul arde luminos,Preacurata, naşte astăzi pe Hristos.Naşte-n ieslea boilor,pe- împăratul tuturor,Preacurata, stă şi plânge încetişor..N-are scutec de-nfăşat, nici hăinuţă de-mbrăcat, pentru pruncul de-împăra…Nu mai plânge Maica mea scutecele noi ţi-om da, Pruncul sfânt de-i înfăşa”.Naşterea Domnului este un prilej de mare bucurie pe care î-l anunţă şi-l actualizează mereu Biserica, atât prin sărbătorile sale cât şi în Tainele sale .Spune un colind :,,Răsună blând spre seară, al clopotelor cânt.Căci vine vine iară Hristos pe-acest pământ.El vine în leagăn verde de îngeraşi purtat, să spele lumea aceasta de rău şi de păcat.”Adică vine în Taina Sfintei Împărtăşanii prin Duhul Sfânt(leagăn verde) înconjurat de îngerii care participă cu uimire la înfricoşătoarea Taină petrecută în timpul Sfintei Liturghii, prin care se curăţeşte de păcate şi mântuieşte lumea..Iar altul îndeamnă pe toţi creştini să laude, să cânte şi să se bucure de Taină,adică de Naştere…,,Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos..Lăudaţi şi cântaţi..şi vă bucuraţi !”.Alături de păstori şi îngeri a fost şi o a treia categorie de martori, magii. Aceştia, mari înţelepţi şi bogaţi ai orientului,poate împăraţi în ţările lor, filosofi şi astrologi, au fost călăuziţi de o stea.

Două frumoase colinde vestesc drumul lor călăuzit de minunatra stea.Primul cântat îndeobşte de copii :,,Steaua sus răsare ca o taină mare,steaua străluceşte şi lumii vesteşte.Că astăzi curata, preanevinovata,Fecioara Maria, naşte pe Mesia.Magii cu zăriră(steaua)şi porniră, mergând după rază,pe Hristos să-L vază”.Iar al doilea foarte cunoscut,în Muntenia pe muzica lui Anton Pan,dar cântat şi în Ardeal:..,,Trei crai de la răsărit,spre stea au călătorit. Şi-au ,mers după cum citim,până la Ierusalim”.Acolo potrivit sfintelor Evanghelii,steaua s-a ascuns,iar ei au ajuns la regele Irod,care s-a tulburat mult de minunata veste…Apoi steaua s-a arătat iar ,iar ei au ajuns la Betleem şi I s-au închinat Pruncului-Dumnezeu, bucurându-se şi oferindu-I daruri:aur,tămâie şi şi smirnă.

În multe colinde se arată binecuvântarea şi harul lui Dumnezeu care vine peste creştini şi peste căminele lo în această perioadă sfântă.În altele se descoperă dogmele şi se evocă tainele Bisericii.Într-un colind din zona de interferenţă a judeţului Cluj cu Ţara Lăpuşului(loc. Strâmbu –Boiereni)există un colind aprope necunoscut în alte părţi.El este o sinteză dogmatică a Tainei întrupării,care arată apoi rolul şi efectul ei profund.

,,De la răsărit răsare o stea cu lumină mare.Trei crai au văzut şi au cunoscut că-împărat Nou(care înnoişte toate ) S-a născut.” Ei au fost călăziţi de stea ,,steaua i-a condus la Viflaim sus, unde S-a născut Iisus”..,,Jos în Peşteră-au aflat, Pruncul în iesle culcat.. Lui s-au închinat, mărire i-au cântat şi daruri sfinte i-au dat.Ingerii cântau pe sus, mărire întru cei de sus.Îngerii în cer sfânt, crai pe pământ, toţi î-L preamăreau zicând: Eşti Păstorul nostru mare ,turmă ca a Ta nimeni n-are.Fie preamărit al Tău nume sfânt ,sus în cer jos pe pământ”.Peştera uneşte cerul cu pământul şi îngerii cu oamenii.Evanghelia ne spune că îngerii au venit din cer cântând:,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,între oameni bună voire !”(luca 2,14).Această slăvire a lui Dumnezeu de către îngeri, trebuie să fie complectată de către noi oamenii, carora ne-a adus Pruncul ne-a adus pacea.

Hristos este Împăratul cerurilor dar şi al oamenilor, El uneşte nu numai oamenii (care cred) într-o singură împărăţie unică şi veşnică, ci şi pe oameni cu îngeri.De aceia ,,turmă”,împărăţie ca El nimeni nu are şi nu poate avea, ca membrii ei să fie şi îngeri şi oamnei în acelaşi timp.De aceia Lui se cuvine slavă şi laudă în vecii veciilor,atât din partea îngerilor sus în cer cât şi din partea oamnelor jos pe pământ,şi în final din glasurile unite ale îngerilor cu are oamenilor.

Noi lăudăm şi slăvim cu bucurie Naşterea Domnului şi dorim această bucurie tuturor.

Deşi ea se sărbătoreşte mai multe zile, noi o sărbătorim ca pe o singură zi.Şi anul liturgic bisericesc î-l sărbătorim ca pe o zingură zi.Aici pe pământ repetăm mereu cu bucurie ,,această zi” pentru că viaţa veşnică pe care o trăim,încă parţial, prin aceste sărbători,este o singură şi veşnică zi,timpul acolo nu se mai măsoară.Aici lumina veşniciei pe care ne-o aduce Naşterea Domnului Hristos, se trăieşte cu bucurie şi ci trudă, cu suferinţă uneori.Iar acolo rămâne doar esenţa ,bucuria şi veselia.De aceia sărbătoare Naşterii Domnului să ne facă mai buni.Mai buni, mai curaţi, mai sănătoşi şi mai miloşi, mai darnici mai generoşi.Aşa cântă si colindul străvechi:,,Acum te las fii sănătos, şi vesel de Crăciun. Dar nu uita  când eşti voios, române(cerştine) să fii bun”.

 

 

Arhim. ANDREI Coroian, Deva

Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up