LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

O lume tristă și îngrozită

Share
  • Lumea este tot mai tristă, deși Bucuria a venit în lume. Lumea este tot mai îngrozită, deși împărăția fricii a fost zdrobită. Trebuie să ne opunem acestei invazii a răului, zise părintele la conferința preoțească de primăvară.
  • Egoismul unora cauzează nefericirea altora…
  • Da, este o scufundare în mlaștina lipsei de speranță. O lume fără înviere este o lume fără orizont, fără sens, fără scop, dar și fără mijloace. O lume tot mai învinsă, deși Biruitorul transmite alt mesaj.
  • O lume obsedată de prăbușire, o lume tot mai posomorâtă, plină de autoiluzionare și ipocrizie.
  • De regulă, cine vrea să aibă tot aurul, se trezește că nu are deloc.
  • Suntem prea nepăsători, prea ușuratici, ca niște haimanale. Prea multă nesăbuință, prea multă disperare, câtă vreme, după Golgota, nu mai e cazul.

1503836_1685433895068933_9057690313418351962_nngfnm

  • Ce s-ar alege de noi dacă nu am fi iubiți de Dumnezeu?! Cine iubește pe Dumnezeu este cel mai mare om, geniu desăvârșit. Cine iubește nu mai vede lumea ca fiind tragică. Doar iubirea ne eliberează de absurd, de nihilism.
  • Vreau să stau de vorbă cu El, să avem un limbaj comun.
  • Dacă vrei asta sincer, învață de la sfântul Sava. Azi este prăznuirea lui. Lumea îl cunoaște drept Sava Gotul sau Sava de la Buzău (Mousaios). Este întărit în vremea prigoanei de un bărbat mare și luminos, un înger. Devine martir la 38 de ani, fără să ezite. Vrea doar să nu Îl piardă pe Hristos.
  • Germanii au o vorbă: Tânăr azi, mâine cenușă… Heute roth, morgen todt. Gândul acesta ne poate trezi. Cine vrea să scape de un coșmar, trebuie mai întâi să se trezească.
  • Taina morții a fost descifrată. Ni s-a încredințat cel mai mare secret. Dar misiunea este de a a-l spune la cât mai mulți, ca toți să nu mai fie triști. Secretul învierii nu trebuie șoptit la ureche, ci spus plin de bucurie, entuziasm, convingere. Doar este secretul veșniciei. Știrea care preface tristețea în bucurie.
  • Lumea pare să fi uitat acest adevăr. Prea multă îndoială, prea multă grabă, prea puțină liniște.
  • Accesul la Templu (Altar) ne este obstrucționat de Zidul Tristeții (Nefericirii). Poarta pe care va intra Mesia la Parusie este zidită (otomanii făcură asta). Dar acum este alt templu (inima) și alt zid (depresia). Acest gard tot Mesia îl distruge, dacă e invitat. Nu sparge ziduri de tristețe fără acordul nostru. Noi vizăm Noul Ierusalim, cel veșnic. Pe acela îl luăm cu asalt. Dumnezeu construiește poduri, nu ziduri. Punți care leagă cerul ne pământ.
  • Banchetul lumii ne acaparează toate gândurile și nu ne mai interesează Ospățul de Nuntă. Lumea ca un banchet vrea să ne distragă atenția de la declarațiile de dragoste ale Mirelui.
  • Unii oameni sunt greu de înțeles, pentru că iau totul în glumă, transferă orice spre derizoriu și nu par acaparați de vreo esență.
  • Câtă vreme avem o boală de care nu vrem să scăpăm, nu putem fi fericiți. Lumea este tristă și îngrozită de perspectiva bolii, dar nu vrea să scape de ea. Lumea este fariseică, declarând boala nocivă, dar neluptând împotriva ei.
  • Boala asta e păcatul aducător de moarte. Dar noi avem un Doctor. Acesta Se opereză și pacientul (cel ce are paciență, răbdare) se vindecă. Noi vrem să ne bucurăm de vindecarea primită, nu să ne autocompătimim precoce.
  • Învierea ne propune bucuria vindecării, nu haosul durerii. Noi nu ne hrănim boala, ci ne tratăm, dar vindecarea vine prin har. Toți bolnavii ar putea fi vindecați, dacă ar dori.
  • Omul industrial este disperat, din cauză că nu vrea să se hrănească din iubirea divină. Nu știe nici cum.
  • O clipă ne așteaptă Domnul, atâta pare în fața veșniciei o viață de om. Nu ne pregătim pentru moarte, ne pregătim pentru Ziua de Naștere. Vom vedea ce este dincolo de ceea ce unii numeau final.
  • Păcătuiește cel care persistă în disperare și vrea să dispere, să rămână în disperare, îi place să își facă numărul, nu vrea să se scape de disperare. Prea disperați să facem bani, prea disperați să satisfacem orice capriciu.
  • Maladia lui Lazăr din Betania nu a fost spre moarte. Lazăr nu era disperat. A scăpat doar pentru că Îl cunoștea pe Doctor, credea în puterea Lui, deși nimeni nu îi ceruse vreo mărturisire publică. Doctorul știe totul, inclusiv gândurile maladivilor. Bolile noastre nu sunt spre moarte doar dacă suntem prieteni cu Doctorul, Îl iubim. Nu merge cu pile și cu șpagă.
  • Moartea nu este mortală, învierea domnește.
  • Lumea este îngrozită de moarte doar pentru că nu crede în înviere. Această îngrozire este nefericire, nenorocire, pierzanie. Cauza este lipsa credinței în înviere. Disperarea este cea mai dureroasă infirmitate.
  • Oamenii disperă când pierd iubirea, dar Dumnezeul iubirii noastre nu ne vrea pierduți. Scăpăm de disperare regăsind iubirea, lăsându-ne găsiți de El.
  • Disperatul disperă după ceva. De obicei, se înșeală. Acel ceva nu merită atâta preocupare. Suntem triști, îngroziți și speriați doar când ne dorim lucruri inutile. Ne amăgim că vrem liniște, dar nu facem altceva decât să căutăm tumultul. Postul înseamnă o liniștire, o echilibrare, o reașezare, o devirusare, o bucurie, un curaj, o speranță.

 

Marius MATEI

 

 

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *