O viață schimbată din temelii

Cred că sursa înțelepciunii este experiența, iar sursa experienței este smerenia. De fapt, pentru omul care crede că smerenia este de nesuportat, viața este de netrăit. Este o respingere a oricărei cruci, o comoditate hedonistă.

Cea mai mare minune a fost încreștinarea omului vulgar. Fiecare a primit o șansă de reabilitare. Michiduță promisese totul, dar furase totul. Nu era nevoie să distrugă Cartea, ci doar să îi convingă pe cât mai mulți să nu o mai citească. Vulgaritățile fac viața de netrăit. Grosolăniile sunt o lipsă acută de smerenie.     Dacă nu sunt înconjurat de sfinți, nu pot dormi liniștit. Surâd, recitind o pagină din Coelho:

• Nimic nu este complet greșit, până și un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi.

Cred că o experiență duhovnicească naște smerenia, iar smerenia naște înțelepciune. Cea mai clară dovadă a înțelepciunii este discernămânul, păstrarea echilibrului, cumpătarea în toate, neexagerarea. Nu degeaba mă sfătuia bunicul:

• Nu te lăuda și nu te plânge!

De la un punct încolo, nu mai este cale de întoarcere. Cred că Kafka a scris asta. Nu trebuie să îmi fie rușine să mă descopăr într-o biserică, zicând o rugăciune. Cred că Apollinaire a scris asta. Cea mai trainică prietenie este între persoanele care iubesc aceeași Carte. Citind-o, nu ai cum să nu te îndrăgostești de Autor. Devotamentul față de Autor, este scump, mă poate costa chiar viața.

Am mai mare nevoie de speranță, decât de pâine. Nu este o prioritate să agonisesc bunuri, de care oricum voi fi despuiat. Dacă am închis ușa casei, nu înseamnă că afară nu se mai întâmplă nimic. Dar eu nu mai sunt complice la ceea ce se întâmplă. Autorul a pus zeci de mii de străjeri care să păzească pe iubitorii Cărții.

Unii pun întrebări, deși răspunsul a fost dat de mii de ani. Smerenia ne transformă în îngeri, așa cum mândria ne demonizează. Singurul răspuns este smerenia. Lupta cu mândria este experiența noastră crucială. Dacă vreau doar relaxare, nu mă vindec. Dacă pierd prea mult vremea cum să scap de sărăcie, nu mai scap de boală. Dacă vreau să explic totul magic, nu mai pot explica nimic.

Este o vreme a învățării și o vreme a înțelegerii. Dar nu voi găsi niciodată adevărul într-o carte proastă. Viața mea trebuie schimbată din temelii. Părintele duhovnic mă îndrumă:

• Cuvintele Cărții să aibă pentru tine o forță mult mai mare decât oricare alte cuvinte. Dumnezeu S-a smerit, a coborât pe pământ, că să spună cu claritate tuturor adevărul întreg despre schimbarea radicală a mentalității. Dacă nu ar fi fost Dumnezeu, L-am fi uitat.
• Fără smerenie și înviere, ar fi fost un sărac răstignit, ca milioane alții, zic.
• Da, numai că oamenii au ales de două mii de ani să imite smerenia Lui, nu pe a altuia, completează părintele. În inima ta să fie loc doar pentru smerenie! Este singura învățătură uimitoare și atrăgătoare, în același timp.

Marius MATEI