Ortodoxia în Africa

In 6 iulie 2011 am fost la ASCOR Bucureşti unde a fost invitat un părinte misionar din Africa şi ne-a spus câteva cuvinte despre misiunea de acolo cât şi unele sfaturi despre ce se întâmplă aici. Voi încerca să spun şi eu ce am auzit acolo în măsura putinţei memoriei mele.

Vreau să spun în primul rând că acest părinte era un om foarte normal şi foarte vesel. Tot timpul când vorbea parcă era un copil zglobiu şi care tot timpul zâmbea. Era un om înduhovnicit după părerea mea ( deoarece nu cred că poţi rezista să stai în Africa şi să faci misiune fără ca harul lui Hristos să te schimbe ).

Ne spunea că în Africa venirea acestora la Ortodoxie este foarte uşoară. Mult mai uşor vin africanii la Ortodoxie decât europenii raţionalişti şi asta din cauză că ei au o gândire foarte simplă. Acolo în Africa se retrăieşte creştinismul din primele secole. Să nu creadă cineva că acolo sunt biserici şi slujbe ca la noi. Acolo sunt foarte multe “bisericuţe” ce constă într-o căsuţă de paie cum au ei şi ce poate avea o icoană sau o Sf. Cruce primită sau poate chiar una făcută de ei din nişte paie. Iar acolo africanii cântă muzica conform culturii lor la Hristos. La ei vin preoţii destul de rar să mai facă Sf. Liturghie ( au vreo 500 de astfel de biserici şi sunt vreo 40 de preoţi disponibili ).

Mai spunea părintele despre cei din Africa că sunt oameni normali. Adică ei te salută când te văd pe stradă şi se bucură când te văd. Europenii din Franţa ( e dat exemplu Franţa pentru că a avut şi acolo ceva misiune dar se poate aplica asta la toate popoarele dezvoltate din Apus ) sunt foarte reci, le e frică de alţii oameni deoarece tot timpul se gândesc la prostii ( dacă un bărbat te îmbrăţişează te gândeşti că e homosexual şi tot felul de prostii de acest gen ce ne-a umplut şi pe noi românii ). Africanii nu gândesc astfel deoarece ei sunt foarte simpli. Ei sunt ca nişte copii şi de asta ei nici nu pot sta undeva vreo 30 de minute să nu facă nimic cum facem noi când stăm de exemplu la ceva conferinţă. Ei tot timpul trebuie să facă ceva şi atenţia nu pot să şi-o menţină mai mult de 15-30 minute. Sunt pur şi simplu ca nişte copii.

În Africa diavolul lucrează pe faţă. Acolo lupta între Duhul Sfânt şi diavol este dată la vedere. Africanii au mare frică de vracii de acolo ce lucrează cu puterea demonilor. Ne spunea şi două întâmplări. Odată boteza nişte africani în apă şi la un moment dat când a venit un băştinaş să se boteze a îngheţat apa. Care era problema? Acel african avea un totem şi de asta îngheţase acea apă ( sfinţită ). Omul acela mai era legat de un drac. Sau a mai fost un caz în care un preot a venit într-un sat african să facă Sf. Liturghie. Băştinaşii îl rugau în genunchi să se întoarcă înapoi căci vraciul de acolo i-a omorât şi pe protestantul şi pe catolicul ce a mai venit acolo prin vrăjile sale. Preotul totuşi a spus că va face Sf. Liturghie că avea ascultare de la episcop. La Sf. Liturghie începe la un moment dat o furtună cu fulgere şi cam de la ieşirea cu Sf. Daruri unii africani ( ne-ortodocşi ) au plecat de la slujbă. După slujbă întreabă preotul pe africani ce s-a întâmplat. De când începuse Sf. Liturghie acel vraci chemase demonii să-l omoare pe preot dar din cauza Sf. Slujbe aceştia nu avea nici o putere. Atunci se hotărâse acel vraci ca el însuşi să-l înjunghie când iaşea cu Sf. Daruri. Dar cum mergea spre preot un fulger l-a trăsnit şi l-a omorât pe loc.

O altă problemă îndelung dezbătută de acest părinte a fost relaţia ucenic – duhovnic. Sfinţia sa spunea că în România există o anumită idolatrizare a duhovnicului. Tot timpul vorbim că duhovnicul mi-a spus asta şi fac cum a spus el şi tot felul de lucruri. Omul nu mai e liber ci ajunge ca un fel de rob al duhovnicului. Şi asta e o problemă mare deoarece el nu mai ştie să devină responsabil de faptele lui. Spunea părintele că în Africa cei convertiţi Îl trăiesc experimental pe Hristos aşa încât în momentul în care duhovnicul o ia pe arătură africanii nu-l bagă în seamă. Ne spunea părintele că e foarte important să avem un discernământ şi să nu ascultăm orbeşte de duhovnic. Vorbea de faptul că votul ascultării este al călugărilor, nu al creştinilor de mir. Duhovnicul nu trebuie să se interpună între mine şi Hristos ci doar să mă îndrume spre Hristos. Duhovnicul nici n-are trebui să spună ce să facem cu viaţa noastră. Noi trebuie să învăţăm să avem discernământ şi să fim responsabili de faptele noastre. Şi a dat şi un exemplu concret: dacă duhovnicul pe care-l avem e ecumenist şi spune că harul e oriunde îl ascultăm? Nu, ci trebuie să fim cu discernământ. Şi propovăduirea lui Hristos nu trebuie să o facem cu voia duhovnicului pentru că asta e o chemare ce ne-a dat-o Hristos. Să nu confundăm călugăria ( cu voturile ce le presupune ) cu viaţa de familie.

O altă problemă abordată de acest părinte a fost problema dogmelor. Sfinţia sa spunea că e foarte important să ne ştim dogmele. Dacă ne pierdem dogmele ne pierdem Ortodoxia. Mai zicea părintele că din păcate, din cauza acestui curent ecumenism, unii preoţi ţin predici adogmatice ceea ce e o problemă. Trebuie să fim foarte hotărâţi în privinţa dogmelor şi să nu lăsăm absolut nimic din dogme. Şi în discuţiile cu alţii să fim hotărâţi: ÎN AFARA ORTODOXIEI NU ESTE MÂNTUIRE!!!

Mai vorbea părintele acesta, citind dintr-o carte cu răspunsuri la întrebări ale Sf. Mucenic Daniil Sîsoev, de faptul că în Rusia de exemplu mireni şi preoţi se duc la întruniri sectare şi în moschei musulmane ca să facă misiune. Hristos nu a chemat doar pe apostoli sau pe ierarhi sau pe preoţi să propovăduiască creştinismul ci pe toţi creştinii. Aici eu aş mai adăuga faptul că cei care nu au darul propovăduirii ( cum vorbeşte Sf. Ap. Pavel despre darurile Sf. Duh ) e de preferat să facă o propovăduire prin faptă şi nu prin cuvânt dar cei care au acest dar atunci să şi-l folosească. Mai zicea de faptul că e o prostie ideea că dacă un patriarh sau un preot spune ceva iar mireanul altceva sigur mireanul greşeşte. La africani nimeni nu te bagă în seamă că eşti preot sau ierarh. Ei au o trăire a lui Hristos şi dacă spui tu ceva împotriva a ceea ce trăiesc ei te cam ignoră.

În privinţa misiunii sociale vorbea acest părinte ( care aparţinea de greci pentru că din ortodocşi doar grecii fac misiune în africa ) că de exemplu în Grecia la fiecare 2-3 sate şi în fiecare oraş se face o masă caldă gratuită dată de Biserică. Aşa ar trebui să fie şi la noi. Şi acolo ar putea spune că se întâmplă asta din cauză că sunt unii mai bogaţi ce ajută Biserica. Nu e aşa. Acolo fiecare om de rând când cumpără de exemplu roşii nu scumpără 2 kg ci 3 kg şi un kg îl dă la Biserică pentru acea masă caldă.

A fost o experienţă frumoasă întâlnirea acestui părinte ce a ţinut peste 3 ore deşi probabil ar fi ţinut mult mai mult dacă nu era ora târzie.

Sursa: Blogul lui SAURIAN