Vino, Doamne, și rămâi la noi!
16 septembrie 2020
Share
Ne întâlnim cu Hristos pe Cruce. Sufletul ni-l luminează cu cereasca Lui lumină și-L aprinde cu căldura și iubirea Lui divină. Noi acum recunoaștem ale noastre fapte rele și rugăm a Lui îndurare să le ierte, să le spele.
Evenimentele care sunt legate de Hristos sunt duble. Dublă este nașterea: din veci din Tatăl ca Dumnezeu și la plinirea vremii din Fecioara ca om. Dublă este coborârea: prima smerită, iar a doua strălucitoare. Nu va veni ca să fie judecat din nou, ci ca să îi judece pe care L-au judecat.
Sfințește-ne, Doamne, cugetul, sufletul și trupul! Vino, Doamne, și rămâi cu noi!
Interesul pentru Hristos pare mare în sondaje, dar opțiunea pentru o dedicare reală este adesea minimă. Ucenicia nu este un hobby interesant, ci – mai degrabă – devotamentul de a-L urma, indiferent de consecințe. Aceasta este măsura dragostei. Hristos (Care nu era pescar) le spune apostolilor (pescari profesioniști) unde să pescuiască… Și ei Îl ascultă. Cel ce găsește înțelesul acestor cuvinte nu va cunoaște moartea! Iubirea nu este o iluzie. Mai degrabă lumea este o iluzie. Era imposibil ca omul să se salveze singur, învață sfântul Irineu. Omul va căuta totdeauna iubirea. Văzând că nu o găsește în patimi, se va îndrepta către Hristos. Iubirea Lui dăruiește omului stabilitate vitală. Ce este viața noastră? Răspunde sfântul Dorotei: Viața noastră sunt virtuțile (credința, nădejdea și dragostea). Și dacă vi se cere altceva, zice sfântul Ignatie, dacă vi se cere despărțirea de dragostea lui Hristos, atunci înfundați-vă urechile!
Credem în Dumnezeu și știm că Dumnezeu nu va înceta niciodată să creadă în noi. Să ne elibereze de contradicții și de dezamăgiri.
De ce a venit Hristos? Să ne invite în Cer. Ce să facem? Să nu uităm niciodată o iubire atât de mare ce ne-a fost arătată. De ce Se face Dumnezeu sărac? Ca noi să ne îmbogățim cu dumnezeirea Lui. De ce vrem să fim mângâiați de Dumnezeu? Ca să nu mai simțim nici o atingere a păcatului.
Ce risipește Hristos? Întunericul neștiinței noastre. Ce ne vestește Hristos? Bunătatea lui Dumnezeu. Când Îl vom găsi? Când Îl vom căuta din toată inima. Din ce pericol suntem salvați? De osânda morții veșnice.
Transformarea mediului a devenit scopul vieții umane. Viața pare reală doar în măsura în care se ocupă de lucruri. De fapt, mesajul este altul: Dacă sărbătoarea nu are loc în mine, la ce bun toate acestea?
Fugind de idolul Atașament, găsim liniștea în detașare. Este o promovare, unica desirabilă pentru suflet.
Dumnezeu este mereu Acasă, omenirea a ieșit la plimbare, dar se va întoarce. Tot ceea ce Dumnezeu vrea de la noi este o inimă pașnică.
A fi plin de lucruri înseamnă a fi gol de Dumnezeu. A fi gol de lucruri înseamnă a fi plin de Dumnezeu.
