LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Sambata Rusaliilor – Mosii de Vara

Share

Biserica Ortodoxa a consacrat pentru pomenirea generala a mortilor o zi liturgica pe saptamana, si anume sambata. Insa, doua dintre sambetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, in toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a mortilor: Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (a Infricosatoarei Judecati – Mosii de iarna) si Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (Sambata Rusaliilor – Mosii de vara).

Ambele zile poarta in popor si denumirea de Mosii (cea dintai : Mosii de iarna, cealalta Mosii de vara), pentru ca in ele facem pomenire pentru parintii, mosii si stramosii nostri cei adormiti.

Dacă Duhul Sfânt, este comoara darurilor celor bune pe care credinciosii le primesc de la Dumnezeu(viata, sănătatea, puterea de munca, sfintenia si virtutea),avem nădejde că şi „bunii noştri”se împărtăşesc în această zi din lucrările Duhului:slujbele bisericeşti şi faptele milei creştine.„Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim şi facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste şi Care, pentru că este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra înstrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, Îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi.“ (pr.prof. Alexander Schmemann în cartea „Postul cel Mare“).
Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au părasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare făra incidente, oamenii săvarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si făceau pomeni fastuoase, practici ce se păstrează pană astazi.
Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curăţate si impodobite din timp iar lumânarile ard intreaga perioadă in care se desfasoară slujbele de pomenire. Impăcarea sufletelor morţilor si intoarcerea lor fară incidente in morminte depinde de bogaţia ofrandelor (pomenilor) şi de respectarea rânduielilor. Prin actul consumării celor primite,ca fiind sfinţite se produce simultan o sacralizare a celor vii şi o (re)liniştire a celor morţi, o reordonare a relaţiilor dintre aceste două lumi. Pomenile sunt menite a-i face pe morţi să plece îmbunaţi la ale lor. Morţii spuneau bătrânii noştri, se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursului anului. Cine nu găseşte nimic ia ţărână în poală şi se întoarce mâhnit…
Viaţa modernă şi globalizarea s-a furişat pe nesimţite şi la aceste rânduieli bisericesti însă esenţa evenimentului rămâne aceeaşi: să ne amintim de unde ne tragem şi ai cui descendenţi suntem. De aceea scriem un pomelnic cu morţii din familia noastră şi-l dăm preotului să-l pomenescă. Se pare că e un grozav de bun mod de a ne face public şi arborele genealogic. Uneori nici noi nu-l cunoaştem foarte bine dar vine mama, bunica sau mătuşa care ne mai aminteşte pe cine să scriem în pomelnic şi atunci ne simţim împliniţi de binecuvântare.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *