TEOLOGIA BUNICII și a PÂINII PENTRU PĂSĂRELE

Așa începe ortodoxia la oameni, cu copilăria, cu bunica, cu pâinea uscată la păsărele.

De regulă, nu-ți spune bunica ,,NU ARUNCA PÂINEA USCATĂ! Mie mi-a zis. Ci poate zice mai des decât să n-o aruncăm: HAI, S-O DĂM LA PĂSĂRELE!,,

Și parcă o văd pe bunica mea, cum se duce la fereastra cu rame de lemn și pune pâinea uscată, pe pervazul exterior, ca să vină păsărelele să mănânce… Speranța venirii păsărelelor…

Iată câteva aspecte ale Teologiei pâinii uscate în genere și a destinației ei,,pentru păsărele,, în special, de analizat: bunica, copilăria, fereastra, păinea uscată, păsărica lui Ion Creangă-vrăbiuța.

Cine e Copilăria? Etapa vieții noastre de educație a primilor 7 ani și a încă 11 ani apoi. Dăci Copilăria = viață și educație. Adică, Viață, Copilărie, Educație!

Cine e Bunica? Fără comparație, mama mamei, înaintașa noastră mai veche, dascălul nostru intim și cel dintâi, al meu în special, întru conduită, gust la îmbrăcăminte, reguli de igienă, ascultare, jocul tabinet, orar de somn, statul pe oliță și spusul nevoilor, învățat cititul-rugăciuni-cântece pe de rost și învățare multe fără de întrebarea,,DE CE:::?,, Deci Bunica= Pântecul pântecului mamei, Dascăl, Educație, Igienă, Rugăciune.Adică este familia noastră cea dinainte a familiei noastre de pe urmă și viața continuă cu nepoții. Antropologie creștină și laică.

Cine e Pâinea uscată? Un rest de produs alimentar zilnic, care uscându-se și umezit cu apa zilnică, este bun de hrană la păsărele. Dar păinea este si în Ruga Domnească. Deci Pâinea= hrana noastra si a vietatilor…Apa=hrana noastra si a vietatilor garantat. Atenție mare: Și fărâmiturile sunt foarte importante ca hrană-faptă, pe pervaz sau pe gazon sau la baza pomilor sau pe acoperișul dughenelor!!!

Cine e Uscăciunea păinii? O formă de evoluție a materiei pâinii, o etapă, prin care este mai neplăcută la folosință, folosită cu ceai, compot, supă, ciorbă, sosuri sau…pe geam, unii la gunoi, altii la păsărele.

Cine este Fereastra? O spărtură în zid, relația noastra cu exteriorul casei, cu aerul curat, cu cerul, soarele, luna, pasarelele, plantele, gâzele, muzica lor. Deci Fereastra= Spațiu și Relație cu natura lui Dumnezeu.

Cine e Păsărica-Vrăbiuța? O ființă din lumea zburătoarelor, mică, cenușie, dar frumos alcătuită, vivace, ce nu are stabilitate nici ca hrană, ca viață, ca frunzar, ci stă pe rămurele. Specie foarte des întâlnită peste tot în România. Cine e Vrăbiuța ce ciugulește pâinea? Semnul divin de Pomenire a ta de la niște suflete date de Dumnezeu, ca și ție, de la care nu ai decât avantajul nematerial, vizual și auditiv de încântare. Și anantajul de ÎNCURAJARE de a nu te plânge niciodată că NU POȚI în viață, atâta timp cât aceste suflete POT VIA, NUMAI LÂNGĂ DUMNEZEU. Ele nu au cimitire, nu au palate, nu au hrană garantată. Au părinți, poate nici bunici și pe DUMNEZEU. Vrăbiuța hrănită este TANGENȚA CU DUMNEZEUL CERURILOR ȘI AL PĂMÂNTURILOR.

Cine e Aruncarea sau Punerea pe pervaz a bucăților, fărâmiturilor de pâine uscată? E Educația cu datul, milostenia, pomana. E POMANA FĂRĂ DE RECOMPENSĂ! E Fapta Bună!

Cine este Speranța venirii și săturării păsărelelor? Este nădejdea Facerii de Bine. Este Bucuria Faptei Bune. Este Educația MILOSTENIEI. Este întâlnirea dintre sufletul tău, fapta ta și pomenirea ta de catre acele fiinte, după ce au mâncat, acele mici ființe necăjite și speriate mereu,, flămânde ca vai de ele,, scrie Ion Creangă în poezia ABECEDARULUI său,,Păsărica-n timpul iernii,,. Bunica te învață rugăciunea,,Îngerașul meu,,(Eu sunt mic, Tu fă-mă mare/Eu sunt slab, Tu fă-mă tare), îți citește poezia lui Elena Farago,,Cățelușul șchiop,,(Dar îl las aşa, să vadă/Răul, că un biet căţel/Are inima mai bună/ Decât a avut-o el.)

și ,,Gândăcelul,, (De ce m-ai prins în pumnul tău,/Copil frumos, tu nu ştii oare/Că-s mic şi eu şi că mă doare/De ce mă strângi aşa de rău?). Este DIALOGUL NONVERBAL CU DUMNEZEU.

Bunica nu-ți spune atunci (în 1963-1979, în cazul meu), de ce să faci această pomană, de ce să dai la păsărele, de ce când ai ajuns chiar o matahală de om și când vezi pe jos covrigi sau patiserie aruncata, sa te apleci, fara nicio jenă, și să iei panificația respectivă, să cauti un loc al păsărelelor și să o arunci acolo motivat foarte. Vei vedea după mult timp, ca dragostea ta pentru Bunica, respectul ce i-l porți, educația ce ți-a dat-o, chiar din poezii, au la bază o Înaltă Teologie neinstituționalizată, pe care o aplici din reflex și apoi pleci bucuros după această faptă foarte banală. Poate afli între timp și de cum se bucură Hristos, dacă ajuți pe mai micii tăi, și cum te admiră: ,,Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică…,, (Matei 25: 45, 46)

Îți cade o pâine pe jos. Ce faci cu ea? O duci acasă și o dai prin foc dezinfectând-o sau imediat o dai la păsărele? Unii nemernici o pun pe o bancă sau la coșul de gunoi. DE CE? Pentru ca ori nu au Educatia Pâinii Pentru Păsărele (PPP), de acasă ori nu cunosc Igiena Alimentelor pentru Alții, nu pentru EI ori sunt neortodocși. O să-mi zică acești nemernici că dacă au pus pâinea murdară pe bancă, au făcut pomană. Pentru cine? Pentru Ei au refuzat-o. Cum să faci pomană o pâine murdară, nemernicilor? Iar aruncată la coș, nu faci așa cu Trupul Domnului Iisus. Pâinea e Trupul lui Iisus, iar fața mesei este Fața Lui considerată, d-aia nu se pune fundul pe masă, băăăă!!!

Din 2002, de când politica a introdus pomana electorală cu cornul și laptele în școli (la Pandemie, unde sunt cornul, laptele, masa caldă extralăudată), am văzut cum elevii needucați cu păsărelele, aruncau în alți colegi de clasă cu cornuri proapspete, înfoliate în plastic sau le loveau cu piciorul în stil de rugby, în loc să le mănânce… Ca profesor de gastronomie, mă ustura sufletul vazând situația. Luam cornurile din clase, de pe jos sau de la ghivece, le fărâmițam în văzul lor și le puneam pe pervazul exterior al ferestrelor, spunându-le motivul. Erau foarte mirați. Ei oglindeau educația părinților sau a lipsei de bunici…Nu știu dacă au rămas cu acest gest, după ce am plecat din acea școală 88-bucurești, în 2003.

După toate cele exprimate, totuși cine e Bunica cu fărâmiturile?

E Înalta Teologie a Copilăriei. E începutul MILOSTENIEI TALE și a ORTODOXIEI FIECĂRUIA.

Profesor Dan Marian Țăpligă/ 30 martie 2020

sursa foto: pixabay.com