LOADING

Type to search

Totul este al Lui, nimic al nostru

Ortodoxie si traire

Totul este al Lui, nimic al nostru

Share

Viața lui Iisus nu este doar un best-seller sau un Oscar. Viața lui Iisus este o explozie de iubire în inima fiecăruia. Viața lui Iisus este neîncetată rugăciune (ce alungă amărăciunea): Hristos a înviat din morți! Viața lui Iisus este o operație de scos puroiul din noi. Este anti-tetanosul salvator (veninul este o promoție păgână). Viața lui Iisus în noi este sărbătoare (prăznuim omorârea morții). Este curajul celor doi prunci uciși alături de martirul Vlasie (vindecătorul bolilor de gât). Este freamătul credinței vii, mărturisite de un Vsevolod în Pskov-ul rusesc, de o stareță (Gobnait) în Irlanda, de un sârb din Kratovo,  Gheorghe, ars de viu în Sofia (secol XVI), de o împărăteasă nevitregă (Teodora) sau de un ucenic al sfântului Serghie de Radonej (Dmitri de Vologda). Viața lui Iisus este simplitate, sinceritate, pocăință, altruism. Zice un scriitor rus că dacă Iisus și-ar face apariția chiar acum, I s-ar cere un autograf și nimic mai mult. Așa să fie?!

Nimic din ceea ce este al meu nu îmi aparține. Tot ce dețin, am primit în dar. Exist, dar viața nu o am de la mine. Toate sunt ale Tale (Deuteronom 10, 14)! Proprietățile nu sunt ale noastre, decât – cel mult – ca un joc Turism, care se termină la sfârșitul zilei. Investițiile adevărate nu aduc profit acum, ci după moarte. Omul se teme că pierde ceva (loc de muncă, locuință, sănătate) care nu este al lui! Omul se bazează pe obiecte, în loc să își pună nădejdea în dragostea lui Dumnezeu. Turnul Babel nu îi conferă omului siguranță. De pedeapsă nu scapi ascunzându-te, ci cerându-ți iertare. Investind în altfel de planuri. Cu cât bogăția este mai mare, cu atât mai mare va fi pierderea ei. Cu cât am mai mult, cu atât pierd mai mult. Plusul meu este minusul altuia, nu am voie să uit asta. Omul trebuie să se desprindă de toate ale lumii, să nu fie atașat de ele. Posedarea aduce doar nefericire. Nu așa trist vrea Domnul să trăiască omul. Omul nu trebuie să fie trist că este sărac material. Poate că Domnul nu i-a dăruit bogăție numai pentru că omul nu ar fi știut să o gestioneze și și-ar fi periclitat (chiar neintenționat) mântuirea.

Evanghelia este harta unei comori nemuritoare. Aici omul poate găsi toate indiciile pentru a se îmbogăți în har. Aici învață cum să urmeze steaua magilor, nu cum să câștige aurul lor. Se deprinde cu trăirea minunată a vieții, scăpând de pretențiile perfecționismului prost înțeles. Problemele nu ne vor copleși, decât dacă le vom lăsa. Aceste sarcini sunt preluate deja pe Cruce. Nu noi facem partea cea mai grea! Dar nu sunt problemele mele, sunt ale noastre (eu împreună cu Domnul). Eu nu am ce să îi ofer Lui, care să nu fie deja al Lui, așa că îi dau neputințele mele! Nu le putem oferi copiilor noștri veșnicia, dar le putem trasa o cale către aceasta. Putem să îi învățăm cum să se ferească de orice faptă rușinoasă1. Cum să Îl cunoască pe Dumnezeu și să petreacă o veșnicie împreună cu El. Creștinismul își propune drept scop explicit să îngăduie omului să-și asigure mântuirea2.

Nu trebuie să fim obsedați de bani, ei nu sunt ai noștri. Banii sunt murdărie deshidratată și fără miros, care a fost făcută să strălucească3. Numai că un ignorant nu are un concept despre ignoranța lui, la fel precum un orb de naștere nu își poate face nici cea mai neînsemnată reprezentare despre întuneric, fiindcă nu are nici o reprezentare despre lumină4. Cel ce ignoră capcana banilor, crede că totul nu numai că îi aparține, dar și i se cuvine. Cel ce își închipuie că posedă totul, nu are nimic. Deși pierde totul în această viață, omul nu este învins5. Nu își pierde nădejdea, bine știind că va fi cercetat cu atenție dacă are vreo asemănare cu Hristos (bunătate, blândețe, răbdare, dragoste, iertare), așa cum fiul are cu tatăl său (zice sfântul Simeon Noul Teolog). Nu există un semn mai clar care să arate că devenim ca El, decât faptul că ne iubim dușmanii6, că nu râvnim la nimic din ceea ce este al lor.

Viața veșnică este necesară, întreaga omenire are nevoie de ea. Dar ea nu este a noastră, ci ea devine a noastră, în măsura în care o primim cadou. Toate darurile de la ultima zi de naștere au devenit ale noastre (temporar). Darul din ziua nașterii pentru veșnicie nu se va lua de la noi, nu este doar cu împrumut. Noi ne pregătim acum pentru această Zi, aderând la ceata celor care mai înainte de noi s-au îndrăgostit deja de Hristos. Acum suntem uimiți, dar nu vom rămâne gură-cască, ci vom începe să experimentăm bucuria duhovnicească, un mic avans al marelui cadou. Spunem Dumnezeu este atotputernic, exprimând două concepte: absolutul și atotputernicia7. Această zicere este o binecuvântare a infinitului. Dacă poate toate, nu este imposibil să ne ierte. Fiind iubire desăvârșită, cu siguranță dăruiește bucuria.

 

pr. Marius Matei

 

Note:

  1. Teodor Șandor, Harul lui Dumnezeu să fie cu noi, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014, p. 75.
  2. Michel Henry, Eu sunt Adevărul, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 219.
  3. Marshall McLuhan, Să înțelegem media, Editura Curtea veche, București, 2011, p. 183.
  4. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, Editura IRI, București, 1998, p. 446.
  5. James Bernstein, Uimit de Hristos, Editura Ecclesiast, Sibiu, 2010, p. 274.
  6. Ibidem, 266.
  7. Immanuel Kant, opcit., p. 459.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *