LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Un rai plin de sclavi eliberați

Share

Prea repede am uitat de povara istorică a sclaviei. Ne limităm la câteva clișee cinematografice, departe de drama de neimaginat a milioane de sclavi nevinovați. Un creștin vede mântuirea ca o eliberare din sclavia dracilor. De reținut:

  1. Sclavul muncește pentru stăpânul îndrăcit fără remunerație (recompensă).
  2. Sclavul nu dispune de dreptul asupra propriei persoane (nu este liber).
  3. Sclavul trebuie să execute toate ordinele stăpânului împielițat încă de la capturare (trecerea de la libertate la sclavie).
  4. În Egipt, sclavii erau capturați ca prizonieri învinși ai unui război (cine pierde războiul, pierde libertatea).
  5. Mulți muncitori liberi mureau de foame, deoarece nu mai era nevoie de serviciile lor (totul era executat de sclavi).
  6. Creștinismul este singura forță din istorie care a luptat pentru ameliorarea condițiilor sclavilor și pentru eliberarea lor (numai că mesajul creștin nu a fost îmbrățișat cu entuziasm sute de ani de către cezarii de conjunctură).
  7. Încă de la 1400, în Europa creștină a început eliberarea sclavilor, nu în totalitate, dar în proporție mult mai mare decât în țările arabe.

Vestea proastă pentru sclavi a fost descoperirea Americii. Europenii au renunțat la ideile înaintașilor de a aboli sclavia. În 1500 erau puțini sclavi europeni. Dar atenția se va muta 300 de ani pe Africa. Sclavii africani erau duși pentru a lucra pe noile plantații ale colonialiștilor. Cuceritorii creștini se scuzau că ei traficau sclavi capturați de alții. Peste 98% dintre sclavii africani erau vânduți de proprietari africani proprietarilor de plantații. Deci, colonialiștii nu răpeau, ci cumpărau marfă răpită de alții. În foarte rare cazuri, stăpânii creștini cumpărau sclavi doar pentru a îi elibera. Apoi, se poate imputa stăpânilor de sclavi violența excesivă, lipsa de orice formă de compasiune față de confrații lor. Dacă s-ar fi încreștinat cu adevărat, Europa ar fi putut rezolva această dramă.

0000000

Comerțul cu sclavi era în 1600 cea mai profitabilă afacere. Partea cea mai proastă este că sclavii nu erau considerați oameni, ci animale! Milioane de sclavi sinceri și nevinovați au umplut raiul sfinților, cu siguranță! Au găsit eliberarea prin moarte, ca întâlnire cu Hristos. Milioane de Golgote și milioane de învieri, dar cine mai are azi vreme de suferința altora?! Să nu uităm:

  1. Insula Goree (lângă colonia franceză Dakar, capitala actualului Senegal) era locul de îmbarcare al sclavilor.
  2. Misiunile creștine din Caraibe, Guatemala, Paraguay, Nigeria sau Lesotho au salvat sute de mii de vieți, chiar cu riscul vieții misionarilor.
  3. Traficul arab saharian se efectua prin Zanzibar.
  4. Cel mai mult au luptat pentru libertate tribul Sara din Ciad.
  5. Sclavii se puteau căsători doar cu acordul stăpânilor.
  6. Sclavia a fost abolită extrem de târziu, prea târziu. Abia după 1800 Biserica a condamnat tara (comerțul cu sclavi).
  7. Azi, există încă 30 de milioane de sclavi în Mauritania, Sudan și Haiti.

Au existat și creștini care s-au luptat pentru eliberarea sclavilor. În 1200, bunăoară, Raimund Nonnatus (nenăscut, deoarece a fost născut prin bizara pe atunci cezariană) a reușit eliberarea a sute de sclavi catalani din zona Barcelonei, răscumpărați din mâinile piraților turci. Raimund eliberează mulți sclavi și la Valencia, Alger și Tunis. Pentru a elibera alte sute de sclavi din Nordul Africii, a devenit el însuși sclav, drept gaj pentru suma de răscumpărare pe încă nu o avea. Stăpânul lui i-a perforat buzele și i-a pus un lacăt, pentru a nu mai predica pe Hristos! Dar Raimund predica prin semne. Nu este de mirare că foarte mulți arabi s-au încreștinat.

Calendarul nostru este plin de sfinți care au luptat pentru eliberarea sclavilor (robilor). Citind viețile sfinților, găsim multe eliberări miraculoase din captivitate, datorită intervenției sfinților Dimitrie, Ioan Rusul, Efrem cel Nou. În viețile multor sfinți (Martinian, Eustație) găsim detalii despre duritatea infernală a condițiilor de sclavie. Noi toți suntem sclavi (robi) eliberați de Hristos! Mulți sfinți sunt foști sclavi, eliberați prin minuni divine. Ne amintim, bunăoară, de Patrick. Încă la anul 500, sfântul Gherman lupta pentru eliberarea sclavilor de orice neam din Galia. Toți sfinții vorbesc la unison despre sclavia patimilor! Din punctul acesta de vedere, trebuie să renunțăm la mentalitatea de sclavi, câtă vreme am fost răscumpărați!

Frumusețea Raiului este indescriptibilă. Mulţi se gândesc la iad cu spaimă şi groază: lipsirea de la slava Raiului este mult mai amară decât iadul.
Putem vorbi despre un loc în care nu există lacrimi, moarte, frică, noapte; dar acestea sunt doar beneficiile cerului. Frumusețea cerului este să-L vedem pe Dumnezeu.
Nu ne putem amesteca cu splendorile pe care le vedem. Dar toate frunzele Noului Testament foșnesc cu zvonul că nu va fi întotdeauna așa. Într-o zi, dacă vrea Dumnezeu, vom intra.
Ce Îi vom spune Domnului când Îl vom întâlni: Doamne miluiește!
Nu mergem acum în Rai, pentru că trebuie să îi ajutăm și pe alții să ajungă acolo.
Iartă-ne, iată-ne, Doamne!
 
Să nu avem pumnul ridicat, încleștat amenințător în sus, ci palma deschisă, întinsă în jos, gata să ridice pe cei care au căzut. Poarta este îngustă, dar este deschisă. Putem intra, dar fără nimic din ceea ce am acumulat. Acolo totul e minunat! Armonie, muzică, fâlfâit de aripi îngerești, culoare, miros. Acolo nu mai este îmbătrânire. Acolo nu mai este cicatrice. Singurul cu răni este Cel Înviat, ca să nu uităm cum de a fost posibil să ajungem acolo. Să fim pregătiți la orice oră să ne îmbarcăm spre Rai! Nu există splendoare mai mare, nu există pace, liniște și fericire mai mari decât cele de acolo. Încercările de acum nu sunt degeaba. Răsplata va fi enormă.
Ne luptăm cu păcatele noastre, nu cu ale altora. Ne străduim să rezolvăm necazurile altora, nu doar pe ale noastre. Nu invers.
Pictura bisericii încearcă să surprindă atmosfera Raiului, crâmpeie din ambianța desăvârșirii. Oricât de reușită ar fi pictura, pe viu va fi de un miliard de ori mai frumos acolo. La fel, muzica. La fel, mirosul. Să nu ne întristăm pentru cei care au plecat, ci să ne rugăm să fi ajuns unde și-au dorit.
Cei care vor să obțină o dezlegare trebuie să știe cum să pună problema. Dumnezeu ne învață care este abordarea corectă. Pentru noi, fiecare minune este convingătoare. Mai ales că nu au fost trei minuni accidentale, ci milioane de astfel de mărturii. Cu mii de oameni implicați, chiar nu puteau toți să se înșele.
Unii vorbesc despre comuniunea omului cu Natura, de parcă Natura ar fi o zeitate persană. Dumnezeu ne vorbește despre comuniunea noastră cu El și ne arată calea și metodele. Nu este suficient să fim naturaliști, trebuie să fim mărturisitori ai minunilor divine (C.S. Lewis, Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Ed. Humanitas, București, 2021, p. 12).
Dumnezeu știe toate gândurile noastre și poate fi întâlnit de noi abia atunci când toate gândurile noastre sunt îndreptate doar spre El. Dacă avem exagerat de multe proiecte și frământări, vom neglija esențialul. Vă invit să citim azi capitolul 11 din Înțelepciunea lui Isus Sirah!

Nu avem nici un contract cu moartea. Nu avem nici o clauză în care să fim asigurați că vom trăi șapte decenii. Pentru mai multe detalii, putem citi capitolul 14 din aceeași carte biblică.
Profetul Osea vorbește despre faptul că noi putem recâștiga dragostea divină, pe care am pierdut-o prin idolatrie și desfrânare. Nu e totul pierdut. Din cei mai mari păcătoși, Dumnezeu are puterea de a ne face sfinți. Dar să avem conștiința păcătoșeniei și dorința de îndreptare. Să nu ne credem sfinți, nu e cazul. Să nu ne socotim neprihăniți prin comparație cu alții. Să ne dorim recâștigarea iubirii Lui. Să nu fim indiferenți la cuvintele Lui.
Profetul Maleahi declară fățiș dragostea divină pentru omenire și răspunsul rece al acesteia. Credința/fidelitatea noastră este un răspuns la dragostea oarbă, singura care vindecă o durere surdă.
Profetul Isaia ne încredințează ca prin jertfa Fiului lui Dumnezeu suntem vindecați și moștenitori ai veșniciei. Să nu fim triști, ci bucuroși, mulțumitori și recunoscători Păstorului blând care devine Miel junghiat în locul nostru.

 

Dan Marcovici

Tags:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *