Porumbeii uriaşi, cu cioc acvilin, cuibăriseră în balconul pustiu peste vară şi acum aveau pui cu caş la cioc, zdraveni însă cât un porumbel obişnuit. Parcă mi i-a trimis Domnul, în locul celor doi copii mari, care ne-au părăsit în iunie, fără nici un motiv. Deşi a stat închisă, ca toate celelalte, camera pruncuţului pare […]
Se poate rătăci în uscăciunea akediei zile sau săptămâni. Pustiul ei este înfricoşător şi nu-i nici o pagubă dacă n-ai călătorit prin el. Akedia nu este un peisaj suprarealist, nu este un subiect documentar, ci o ispită, ba chiar o boală. Înainte de contaminare, mă simţeam înzestrată cu o permanenţă dumnezeiască, sclipindu-şi abisul de sfinţenie […]
Este usor sa facem o rugaciune pentru copii? Ne trebuie oare iscusinta, pentru ca Domnul sa plece urechea la ea? Nu, nu, nu; ne vor spune cei multi, cei cu copiii buni. Dar când ai crescut un copil până la vremea când patimile s-au întărit atâta în el, că are putere să-ţi calce viaţa în […]
De câteva zile, de câţiva ani, mă gândesc la Sf.Ioan cel Nou de la Suceava ca la un prieten. Stiu că prin stăruinţa gândului asupra unui sfânt, te poţi umple de harurile lui, de liniştea lui, păstrată pe toată durata muceniciei. Se spune că Ioan din Trapezunt a simţit pe trupul său rănile lui Hristos. […]
Există multe asemănări şi totuşi enorme deosebiri, în abordarea unui pacient „cu probleme” de către un psihoterapeut sau de către un duhovnic, în taina spovedaniei. Primul se va strădui să-şi păstreze neutralitatea, duhovnicul va aduce un noian de iubire către sufletul rănit, care se deschide în faţa lui. Şi totuşi, ceva rămâne implacabil necesar, pentru […]
Nimic din ceea ce a trăit Domnul pe pământ şi ne-a dezvăluit şi nouă nu ne este inaccesibil şi de neurmat: bucuria, iertarea, iubirea, vindecările… Golgota. Învierea. Dar Înălţarea Sa?! Înţeleg de ce, mai mult decât matematica, la modă în adolescenţa mea, mi-a plăcut creaţia de personaje, exerciţiul literar. Spaţiul în care mi se cerea […]
Aproape nu este întâmplare, care să nu mă uimească, în viaţa acestui copil, predestinat sfinţeniei. Simplul fapt că, tatăl său preot obişnuia să citească Utrenia cu pruncul în braţe (căci doamna preoteasă urma să nască altul) mi se pare o imagine plină de graţie. Şi cavalerismul părintelui este răsplătit prin cuminţenia copilului, care nu doar […]
Poate învăţa cineva din trăirea propriilor dorinţe?! Doar când împlinirea lor cu nesaţ e răsplătită prin durere şi inima începe scrierea acelui dicţionar al corespondenţelor între fapta neplăcută lui Dumnezeu, făptuită cu frivolitatea ignoranţei, şi durerea pedepsei. Când inima ajunge să conţină destule asemenea file, ea nu mai poate rămâne de piatră la chemarea dumnezeiască. […]
Iubesc barca în care plutesc. Are comenzi simple şi nu mă stresează problema competiţiei. Pot auzi marea, pot contempla peisajul cerului, pot strânge idei, aşadar pot supravieţui, chiar cu acest model. De ce să părăsesc barca mea săracă, pentru un transatlantic glorios? Cel cu ispitele nu încetează să freamăte în jurul meu, sclipind oferte de […]