Bucură-te, Sfinte Andrei!

Astăzi, sfântul apostol Andrei, cel întâi chemat, m-a ajutat să înţeleg importanţa rugăciunilor începătoare. Am priceput că, dacă nu chem la început Mângâietorul, să se sălăşluiască întru mine şi să mă curăţească de toată întinăciunea, duhul sfântului la care cad, citindu-i acatistul, s-ar putea ţine departe. Căci ce sunt, fără această rugăciune, decât un suflet necurăţit de atingerile cu lumea şi de toată răutatea?!

Chiar în primul icos din acatistul sfântului Andrei, cerem acest lucru: „Sufletul meu, cel tulburat de gânduri şi de cuvinte rele, curăţeşte-l cu dumnezeiescul tău dar, propovăduitorul lui Hristos, Andreie…”

Dintre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, înţelegerea Duhului Sfânt mi-a fost cea mai dificilă. Sfântul Andrei mi-a venit în ajutor, căci el a trăit pe pământ chiar în vremea când Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor în limbi de foc. Este firesc ca el să mă ajute în adresarea mea către Sfântul Duh.

Adesea, alegând să citesc un acatist, am sărit rugăciunile începătoare, fiindcă mi se părea că ţin de un ritual al copilăriei. Mă repezeam înfometată asupra acatistului, nerăbdătoare să gust cât mai repede frumuseţea lui poetică, să ating starea de concentrare a unei rugăciuni rare, în care mintea, unită cu inima, intră în relaţie cu un anumit sfânt, cu puterile lui speciale, cerându-i să le reverse şi asupra mea.

Mereu, sfinţii creştinează părţi necunoscute ale firii noastre, părţi rămase păgâne.

Sfinte Andreie, bunic al rugăciunii mele, călăuzeşte-mi mergerea prin această lume. Nu mă lăsa pradă înşelăciunii ei, vânează-mă zi de zi pentru Domnul! Ajută-mă să risipesc întunericul care mai există în mine. Îndulceşte mintea mea de glasul adevăratelor rugăciuni. Dă-mi smerenia ta şi înţelepciunea de a mă face tuturor toate (dar mai ales aproapelui meu), ca împreună să ne mântuim!

Fii alifia orbirii mele, în clipele de bănuială şi mânie, oprindu-mă cu imaginea crucii tale, din această alunecare a sufletului, prin care se pierde bucuria!

Sfinte Andrei, fă-mă să văd mrejele vieţii mele ce se cer părăsite, aşa cum tu ai lăsat mrejele pescăreşti, pentru a urma Lui Hristos!

Călăuzeşte-mă către împărăţia cea de veselie a Cerului, luminându-mă să lepăd priceperea într-ale acestei lumi, păstrând şi exersând doar cele plăcute Domnului!

Sfinte Andrei, luminează-mă întru adevăr, căci Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul. Da, pare greu de primit întru totul, de transpus în viaţa zilnică, dar el ne face liberi. Doar minciuna înlănţuie, cu spaima ei de a fi descoperită, cu neputinţa de a fi mărturisită, dintr-o prostească ruşine.

Căzând în rugăciune la sfântul Andrei,îl vom simţi rană de mult plâns demonilor ce ne dau târcoale, ca să ne prade bucuria şi pacea.

Bucură-te, sfinte Andreie, minunat prieten al sufletului nostru!

Elena Frandeş