LOADING

Type to search

Buona sera, San Antonio!

Pelerinaje

Buona sera, San Antonio!

Share

                                                                                        Sibiu ora 1.30. Trezirea şi plecarea spre Padova. Împreună cu tatăl meu.

Încă un drum spre Sfântul Anton. De data aceasta, forţat de împrejurări sociale. Sunt trimis oficial spre a stabili posibilitatea îmbogăţirii propriei mele experienţe în domeniul Radio. La Padova există un institut social în acest domeniu. Aşa că, din nou la drum, iarăşi şi iarăşi spre Italia…

Drumul e lung. Ca de fiecare dată, însă, îmi acopăr nerăbdarea  cu gândul că îl voi întâlni pe Sfântul Anton, ca o consolare la faptul că tocmai acum, când este hram la biserica noastră, trebuie să fiu acolo. Dar, ce să faci? Aşa e în viaţă. Totul este să poţi să nu te laşi frustrat de vreo lipsă şi să completezi neajunsurile cu ceva la fel de frumos. Deci,  San Antonio mi-l va aduce mai aproape pe Sfântul Nectarie.

Ungaria. Austria. Şi o toamnă sublimă. Lăsăm în urmă peste o mie patru sute de kilometri, iar la ora 16 fix intrăm în Padova. Primul drum îl facem, unde oare, decât la Basilica San Antonio.

Ora 16.30. Pătrundem în catedrală. Atmosferă de mare pietate. Este slujba de seară şi sunt prezenţi sute de oameni. Totul este impresionant. Stingheriţi, ne strecurăm prin mulţime spre racla cu sfintele moaşte. Oamenii ne privesc blajini, cu toate că practic le disturbăm emoţia rugăciunii. Se vede însă că sunt obişnuiţi cu străinii care vin doar în vizită la Sfântul Anton.

Înaintăm discret. Am câteva clipe sentimentul că mă pierd între îngeri. Ca un val de mare care te acoperă instantaneu şi apoi îţi stârneşte bucuria. Îmi revin imediat. Mi-e bine… Mi-e greu… Mi-e dor de casă…

 La raclă e linişte. Doi sau trei pelerini. Lumea e concentrată mai mult pe slujbă. Mă apropii şi ating cu mâna sfântul mormânt. Apoi îl sărut cu sfială. Închid ochii şi îmi las fruntea pe lespedea de marmură verde. Am sentimentul că ating obrazul unui om. Mă gândesc la cei de acasă şi la faptul că practic sunt toţi împreună cu mine aici. Apoi, îi spun simplu sfântului:

 – Buona sera, San Antonio! Am venit! Sunt din nou lângă tine, fratele meu…

 

 

Plouă, plouă în tăcere,
Plouă într-o altă ţară,
Plouă, inima îmi cere,
Să aştept o altă vară.

Plouă peste sfinţi şi cruce,
Plouă crud prin cimitire,
Plouă, şi un dor se duce
Să-şi găsească altă fire.

Plouă, pe la voi nu plouă,
Plouă pe aici cu patimi,
Plouă, mâine va fi rouă,
Plouă şi trăiesc din lacrimi.

Plouă şi e vina voastră,
Plouă că uitaţi iubirea,
Plouă peste rana noastră,
Şi balsamul mi-e privirea.

Plouă, vai de cei din urmă,
Plouă că minţiţi strategic,
Plouă fără nicio urmă,
Şi am să vă pierd eteric.

Plouă, o să uit de toate,
Plouă, nori de amintire,
Plouă şi vă las o noapte,
Poate, ca un fel de ştire.

 

 

 

Catalin Dumitrean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *