Constantinopol Panachrantos. Mănăstirea Celei Preacurate
Share
„Mii de creştini cântau psalmi în timp ce lucrau…La fiecare rând de zidire se presăra un nou rând de moaşte”- iată o icoană vie, zugrăvită de un cronicar bizantin, din vremea înălţării vestitei Sfintei Sofia de la Constantinopol. Creştinii drept – măritori nu bănuiau pe atunci că prigoana ereticilor o va întrece în cruzime pe cea păgână, născând noi şi noi sfinţi martiri…
La mănăstirea Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, moaştele Sf. Ştefan cel Tânăr au stat veacuri de-a rândul drept mărturie.
O soră nu ridică niciodată piatra asupra fratelui
Legat în lanţuri şi bătut cu pietre de eretici, ieromonahul Ştefan părea, pe străzile Constantinopolului, asemenea unei trestii în bătaia vântului. Abia ieşise din închisoarea Pretorion. Slujise acolo ca într-o mănăstire, sărutând rănile sutelor de părinţi; unii cu ochii scoşi, alţii cu urechile ori mâinile tăiate şi cu bărbile rase – la porunca lui Constantin Copronim (741-775) –împăratul luptător împotriva sfintelor icoane. Sângele îi şiroia pe trupul firav, însă el îi privea iertător pe toţi cei care aruncau ploaia de pietre asupră-i. Forul Bovis, unde era schingiuit, se afla la doar câţiva paşi de mănăstirea Monokioniu, în care vieţuia sora sa. Cineva, deodată, ca să-i facă pe plac împăratului, a cerut ca el să fie dus în faţa mănăstirii. Mii de glasuri eretice strigau în cor: „Să iasă sora lui afară şi să arunce cu pietre în Ştefan! Să o vedem crăpându-i capul lui cu pietre”.Au spart porţile, căutând-o peste tot, fără să o afle. Sora lui fugise, anunţată mai dinainte de o călugăriţă. Zdrobindu-i-se capul, îşi dă astfel duhul său, trupul lui gol fiind târât de cai prin cetate.
Comoara de la Panachrantos
Moaştele Sf. Ştefan cel Tânăr, timp de secole, vor fi comoara nepreţuită a mănăstirii Celei Preacurate, ce se afla în apropierea vestitei biserici a Sf. Apostoli, nu departe de locul martiriului său. De aici plecau întăriţi în credinţă toţi pelerinii ce veneau să se închine. Puterea ce izvora din moaştele lui sfinte vindeca pe cei îndrăciţi şi întorcea pe eretici la dreapta credinţă .Astfel că faima acestei mănăstiri se răspândise pretutindeni…
Lângă biserica închinată Celei Preacurate, ridicată în vremea lui Leon cel Înţelept de către conducătorul flotei bizantine, Constantin Lips, şi sfinţită în anul 907, împărăteasa Teodora, soţia lui Mihail VIII Paleologul (1261-1282), va construi o alta, închinată Sf. Ioan Botezătorul. Aici, în preajma moaştelor Sf. Ştefan cel Tânăr, sub lespezi frumos împodobite, îşi vor afla odihna peste 30 de împăraţi şi împărătese bizantine cu familiile lor. Amintim pe Teodora, Andronic al 2-lea şi pe Sf. Eudoxia. De hramul principal al mănăstirii – Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) – locaşul se umplea de strălucire. Împăratul cu familia sa luau parte în acea zi la Sf. Liturghie.
Tot în acest locaş se mai aflau şi moaştele Sf. Irina – o sfântă necunoscută, a cărei raclă deschisă, din marmură, a fost descoperită în timpul săpăturilor efectuate în 1929, de către renumitul cercetător Theodor Makridis. După Tipicul mănăstirii, întocmit de Teodora, s-au pu‑tut identifica mai multe morminte. A fost descoperită de asemenea o icoană a Sf. Eudoxia, lucrată în mozaic, aflată astăzi la Muzeul de antichităţi din Istanbul. Se ştie, tot din Tipic, că la Panachrantos vieţuiau 50 de monahii, dintre care 30 slujeau permanent în biserică, de 7 ori pe zi, iar 20 se aflau la diferite ascultări.
Feneri Isa Camii
Numele actual al mănăstirii – Feneri Isa Camii – se datorează lui Iusuf Feneri, generalul sufist care a transformat Panachrantos în moschee, la puţină vreme de la căderea Constantinopolului sub turci. În anul 1622, cele două biserici ale mănăstirii sunt cuprinse de un puternic incendiu, suferind apoi multiple transformări. După un alt mare incendiu, de data aceasta în 1917, mănăstirea va rămâne în ruine pentru mai mulţi ani. În acest răstimp se desfăşoară fructuoasele săpături arheologice amintite mai sus. Ea va fi restaurată, începând cu 1960; în exterior, de către Institutul Bizantin din Boston, iar în interior de către restauratori turci. Despre faima ei de odinioară au scris mulţi cronicari. Amintim doar pe Nichifor Gregoras şi George Sphrantzes. Privind la mulţimea închinătorilor ce soseau necontenit la Panachrantos, un pelerin rus anonim din sec 15 îşi însemnează: „Moaştele acestui sfânt (Ştefan) se vede că întăresc foarte mult în credinţă pe creştini”.
Situat în apropierea pieţei Aksaray (Forum Bovis), din centrul Istanbulului, locaşul închinat odinioară Maicii Preacurate n-ar trebui dat uitării…