LOADING

Type to search

Cum as putea trece nepasator pe langa suferinta unui “viitor sfant”?

Pelerinaje

Cum as putea trece nepasator pe langa suferinta unui “viitor sfant”?

Share

Ati fost astazi la vot, ati incheiat o perioada in care, fiecare a fost in situatia de a comenta rautacios vreun candidat, sau vreun sustinator al altui candidat, fie el si prieten candva. Dar, dupa ce am dat “Cezarului, ceea ce este al Cezarului”, e timpul sa dam “lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. Maine incepe Postul Sfintilor Petru si Pavel, un timp in care fiecare poate pune inceput bun in viata sa duhovniceasca.
 
Cei carora va este adresat acest mesaj, sunteti crestini practicanti si va tineti departe de pacate mari.
Postim, ne rugam, mergem la biserica, la spovedanie trecem rapid in revista cele 10 porunci si mai ca ne vedem asemenea sfintilor. Pr. Arsenie Papacioc, in ultimii ani din viata, singurul sfat pe care il adresa grupurilor de pelerini (printre care va numarati si unii dintre dvs) care veneau sa ceara un cuvant de invatatura era acesta: “ Stiti totul! Nu va spun decat atat: nu va mai vorbiti de rau unul pe altul!. Sub nici un motiv, chiar daca e adevarat! Stii ceva bun despre o persoana, spune mai departe; stii ceva rau, tine pentru tine!”. Am rezumat, parafrazand, cuvintele parintelui si cred ca e bine sa ne amintim ca trebuie sa fim cu totii mai atenti la ceea ce vorbim. Cuvatul are puterea sa zideasca sau sa distruga. Acum, la inceput de post, am adunat cateva cuvinte de invatatura de la Sfintii Parinti, pe care le atasez si care nadajduiesc sa va fie de folos!
 
M-am intors de curand din Grecia, unde ne-am inchinat si la moastele Sf. Nectarie din Eghina – cunoscut tuturor. Viata fiecarui sfant are un mesaj puternic de transpus in viata fiecaruia dintre noi, nu e doar o insiruire de evenimente. Sf. Nectarie a fost si rugator, si postitor, si milostiv, si inainte vazator, si invatat, si bun predicator, dar dintre toate virtutile sale, pentru fiecare crestin care-i citeste viata, Sf. Nectarie este sfantul care a suferit si a rabdat clevetirile, defaimarea, invidia si nedreptatea colegilor sai, a celor cu care “in Casa lui Dumnezeu a umblat in acelasi gand” (ca sa folosesc cuvintele Psalmului 54). Colegii sai preoti, l-au indepartat din scaunul mitropolitan din Africa, vorbindu-l de rau Patriarhului – care, fara sa cerceteze a crezut clevetirile lor – aceeasi colegi l-au urmarit si la Atena, unde au uneltit in continuare ca sa nu primeasca nici un post, l-au urmarit apoi si in insula Evia, unde optinuse un umil post de predicator, caci oamenii erau indemnati sa paraseasca biserica atunci cand incepea sa predice. Ca sa fie siguri ca l-au zdrobit definitiv! Care dintre dvs nu se regaseste oare in acest scenariu intr-un moment trecut sau prezent? Cati nu aveti de patimit din partea colegilor, a “prietenilor”! Cati dintre dvs, pe criterii politice, nu veti trece poate prin astfel de situatii, in lunile urmatoare!
Amintindu-mi viata Sf. Nectarie, ma ingrozesc la gandul ca as putea trece nepasator pe langa suferinta unui “viitor sfant”, a unui om placut lui Dumnezeu! Cati dintre contemporanii Sfntului, i-au vazut sfintenia? Poate nici unul; iar cei care i-au intins o mana de ajutor – atunci cand oamenii Bisericii il prigoneau si nu avea unde locui, nu avea ce manca – au fost crestini simpli, oameni care n-au cautat la dreptatea lumeasca – caci dupa judecata lumeasca si bisericeasca de atunci, Sf. Nectarie era decazut din toate drepturile de mitropolit. Doamne, ce mare cinste, sa fii de ajutor unui sfant! Si ce mare osanda, sa lovesti cu reau vorbire si cu nepasarea un sfant!
 
Multi dintre dvs v-ati inchinat cu mare evlavie la moastele Sfantului, ati facut zeci de metanii, v-ati atins toate cruciulitele, metaniile de racla sfantului si va declarati sinceri iubitori ai Sf. Nectarie! Cati insa va cenzurati cuvintele, atunci cand vorbiti de rau pe cineva si sariti in apararea unui om hulit, huiduit de toti, gandindu-va ca prin aceasta ati fi mai placuti Sfantului Nectarie! Poate ca e bine sa fim constienti de marele rau pe care il facem cu clevetirea, carcoteala, defaimarea, calomnia, judecata celui pe care il numim crestineste “aproapele” si sa realizam ca fiecare vorba rea, este “piatra” pe care o aruncam impotriva “pacatosului”, noi insine considerandu-ne astfel fara de pacat! Cunoasteti cu totii, episodul biblic cu femeia pacatoasa si Mantuitorul Hristos, la care fac referire. Cunoasteti si istoria martitiului Sf. Stefan, omorat cu pietre la Ierusalim. V-ati intrebat poate, cum de era admis in lumea iudaica acest obicei al uciderii cu pietre, cand “sa nu ucizi” este una dintre poruncile Decalogului: pentru ca nici unul nu se considera vinovat de ucidere. Fiecare spunea: “nu eu l-am omorat, piatra mea a lovit pe langa, sau doar la picior, ori ..da, i-a lovit capul, dar nu eu am dat, m-a impins altul din spate, piatra me anu i-a provocat moartea”. Cate scuze, ca sa justifici o ucidere si sa-ti amortesti constiinta! Astazi, nu mai lovim cu pietre, dar lovim cu cuvinte, care pot face tot atata rau! Ne consideram oare vinovati, atunci cand auzim ca un cunoscut, un coleg, dupa o perioada de stres, de defaimare etc. a facut o cadere psihica, sau – groaznic – si-a pus capat zilelor? Ne intrebam atunci, daca n-am dat si noi cu o “piatra” care sa il aduca in aceasta stare? Sau, ne indreptatim precum evreii odinioara si spunem ca “piatra” pe care am aruncat-o noi, nu putea sa-i dea lovitura fatala? Omul poate fi atat de puternic, dar poate fi si atat de firav!
 
Paziti-va, dragilor de pacatul vorbirii de rau asa cum ne indeamna Sfintii Parinti si parintii sprirituali contemporani cu noi!
 
Va imbratisez, va doresc post cu folos si imi cer iertare daca v-am gresit cu ceva,
 
Clara

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *