LOADING

Type to search

De la ferma familiei Ewing la Biserica Sfânta Maria din Dallas

Pelerinaje

De la ferma familiei Ewing la Biserica Sfânta Maria din Dallas

Share
Biserica Sfânta Maria din Dallas

Dallas mă duce cu gândul la celebrul serial și familia Ewing, cu poveștile sale desprinse dintr‑o lume capitalistă a libertății americane, rulate la singura televiziune, ireal, într‑o perioadă plină de constrângeri în care, copil fiind, nu înțelegeam prea bine lucrurile! N‑aș fi crezut vreodată că voi ajunge în Dallas, în această metropolă uriașă, cu 80 de orașe, întinse pe 200 de kilometri și voi vedea nu doar locuri inedite, ci voi cunoaște oameni cu‑adevărat minunați!

 

Preliminarii

Ocazia de a participa la un eveniment internațional foarte important din Statele Unite m‑a bucurat, deoarece aveam să călătoresc într‑un loc pe care nu‑l mai vizitasem niciodată: Dallas, Texas! Nu doar faimosul serial, ci toate filmele cu cowboy la care se uitau românii, mai ales în „regimul de tristă amintire”, mă conectau cu trecutul, cu visul de libertate!

Primul lucru a fost să intru pe Google, să văd dacă există o biserică ortodoxă românească. Surpriza a fost neașteptată! Biserica Sfânta Maria din Dallas, singura biserică ortodoxă românească din întreaga metropolă! Știam că orice biserică strânge oamenii în jurul ei, ca o mamă iubitoare, așa că aveam acum certitudinea că voi întâlni și români, iar Maica Domnului mă va ajuta să împlinesc cu bine această lucrare de peste ocean!

După o escală la Londra, a urmat un zbor plăcut peste Atlantic! Mergeam printre nori și mă simțeam mai aproape de Dumnezeu și de Îngeri! Un sentiment minunat! După aproape zece ore de zbor, avionul a aterizat în siguranță pe Aeroportul Fort Worth din Dallas!

Toamnă americană

Aerul condiționat din aeroport, la ieșire, s‑a schimbat cu un aer foarte cald și umed, aproape irespirabil. Deși septembrie, temperatura era exagerat de mare și mă întrebam cum pot trăi astfel oamenii de‑aici!

Cu toate acestea, când pășești pe tărâm american, intri într‑o altă lume! Clădirile în armonie, oamenii, serviciile impecabile, zâmbetul celor din jur te fac să uiți de climă! Să nu vezi un fir de praf sau o hârtie pe jos, automobile curate, toate luxoase și noi, care nu mai au nevoie să fie spălate, mi se pare ceva ireal!

Evenimentul internațional la care particip îmi dă șansa să întâlnesc oameni veniți din toată lumea, într‑unul din cele mai luxoase și inedite locuri din Dallas: „Gaylord Texan Resort and Convention Center”! Grădini și cascade interioare îți relaxează auzul și văzul și îți dau o stare de bine, însoțite de schimbul de idei, legate de o descoperire epocală pe care o pune în valoare întâlnirea! Mă simt răsfățată și privilegiată și mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toate!

Programul extrem de încărcat și complexitatea sa mă fac să nu simt că zilele trec atât de repede! Îmi pare rău că evenimentul se apropie de sfârșit, dar sunt fericită că urmează a doua parte a experienței mele la Dallas!

În Dallas, ca acasă

Am mari emoții pentru că e duminică și voi merge la Sfânta Liturghie de la Biserica Sfânta Maria din Dallas, unde voi întâlni și comunitatea românească. Maria, fiica părintelui paroh, vine și mă ia cu mașina. Mă impresionează delicatețea sa, potrivită mai ales pentru cineva care va deveni medic! Ajungem într‑unul dintre cartierele texane bogate, unul liniștit, cu case impunătoare, care, deși făcute din lemn, sunt îmbrăcate în piatră sau cărămidă și dau impresia de cetate. Oprim în fața bisericii. De‑afară nu întrezărești frumusețea care te‑așteaptă în interior! O pictură luminoasă, cu totul inedită, împodobește întreaga biserică și îți umple sufletul de bucurie! Admir chipurile atât de frumoase ale Sfinților. Privesc cei doi stâlpi care susțin Altarul și mă emoționez să văd pe Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu și pe Sfântul Ștefan cel Mare! Îmi dau seama că în biserică se adună împreună istoria, credința și cultura unui popor, care îi țin uniți pe cei care, plecați departe de țară, vor să mai simtă românește. Slujba Sfintei Liturghii este înălțătoare și credincioșii sunt pătrunși de Harul Duhului Sfânt și de Hristos, mai ales la momentul Sfintei Împărtășanii. Predica părintelui paroh oferă celor prezenți hrana duhovnicească pentru încă o săptămână. Sunt plăcut surprinsă de mulțimea de copii care stau să primească și ei, cuminți, Sfânta Împărtășanie!

La final, părintele mă prezintă ca artist venit din România și îmi dă șansa de a rosti, în cinstea Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii, poemul eminescian Rugăciune. Cu bucurie și cu mare surprindere, în fundalul bisericii îl văd pe părintele Arsenie Boca pictat în mărime naturală! Simt că m‑a ajutat să ajung aici, să știu că Sfinții sunt pretutindeni, oricât de departe te‑ai afla! Sunt copleșită! În cinstea Eroilor Neamului, la Centenar, prezint Colecția Omagială „Urme de Lumină”, cu texte scrise sub îndrumarea părintelui Arsenie Boca de ucenica sa, monahia Teodosia. De asemenea, Jurnalul de călătorie, ediție princeps, în trei volume, al lui Eduard Golescu pune în valoare România unită la Centenar!

Oamenii rămân împreună și după Sfânta Liturghie

Agapă româno‑americană

Ce minunat că oamenii rămân împreună și după Sfânta Liturghie, unde participă la o masă duhovnicească, într‑o sală de evenimente situată lângă biserică. Am onoarea de a fi invitată de părintele paroh, împreună cu doamna preoteasă și familia. Preparatele românești sunt delicioase și îmi dau seama că ele întăresc legătura cu țara. Vreau să ofer și eu un cadou românilor și sunt fericită să rostesc poeme creștine, care aduc un strop de spirit românesc în sufletul lor. Sunt prezenți și membrii trupelor de dansuri populare, copii și tineri, ce repetă intens pentru Festivalul de tradiții românești din Dallas! În zile de noiembrie, devenit o tradiție, festivalul adună zeci de mii de americani la manifestările artistice unde organizator este chiar Biserica Sfânta Maria din Dallas! Biserica unește și ține trează Cultura, Credința și Spiritualitatea unui popor, le face cunoscute în lume! Oamenii de‑aici, simpli sau intelectuali, au plecat din țară cu multă vreme în urmă pentru o viață mai bună, pentru viitorul copiilor lor, pentru respect și libertate! Și dacă dorul de România îi cheamă, ei vin aici, la biserică să își aline suferința sau să se bucure împreună!

Bucuroși de oaspeți?

Ospitalitatea românească o resimt în toată plinătatea acasă la familia părintelui paroh Gabriel Liviu Popa, împreună cu doamna preoteasă. Intru în casa parohială, atât de caldă și prietenoasă, văd icoanele pictate și câteva afișe. Pictorița Titiana Popa, cu o carieră internațională impresionantă! Misterul se dezvăluie! Instruită la Școala de Pictură bisericească a Patriarhiei Române, doamna preoteasă pictase întreaga biserică! Au venit aici cu nouă ani în urmă, părăsind California, găsind biserica de‑abia construită, fără pictură. Titiana a realizat că urmează o muncă perseverentă, cu răbdare, sacrificii și jertfă, care a meritat, fiind dăruită Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului. Sobrietatea părintelui se dezvăluie când aflu că provine dintr‑o familie ce trecuse prin chinul închisorii comuniste și lasă să se întrezărească blândețea și dragostea de duhovnic.

Vorbim despre cultură și istorie, iar părintele mă surprinde cu vaste cunoștințe. Eu îi povestesc episoade din cariera mea, din filmele mele cu americanii. Îl întreb dacă există cu‑adevărat acea fermă, Southfork Ranch, unde s‑a filmat serialul „Dallas” și sunt uimită să aud nu numai că există, dar că a devenit un punct turistic internațional! Filmul fusese tradus în peste 50 de limbi străine. Emoțiile mă cuprind și vreau să văd acel loc, despre care crezusem că este doar studioul de filmare de la Hollywood.

Titiana, cu care m‑am împrietenit ușor, fiind olteancă de‑a mea, mă conduce acolo. Ferma, situată la o oră de mers cu mașina, este la fel ca în film! Impresionantă, pe câteva hectare, a fost cumpărată cu 2,4 milioane de dolari ca loc pentru evenimente. Aflu că toate scenele de exterior ale serialului s‑au filmat aici, iar restul la Hollywood. Vila de la fermă, mobilată la interior ca în film, amintește de stilul de viață al texanilor bogați, la care visează oamenii de rând. Imprim în suflet și pe aparat imagini, ca un arc peste timp, care să îmi amintească mereu să am grijă ce gândesc, pentru că se împlinește! Dumnezeu îmi dă acum răspunsuri la întrebări ale copilăriei mele.

La întoarcere, grație bunăvoinței Titianei, admir clădirile uriașe din centrul Dallasului, realizate din sticlă, cu forme atât de neobișnuite. Este o dovadă în plus că au fost ridicate de mâna omenească, doar cu ajutorul lui Dumnezeu!

Înapoi, mai bogată…

Momentul întoarcerii în țară se apropie. Mulțumesc părintelui pentru ospitalitate, iar Titiana se oferă să mă conducă la aeroport, nu înainte de a trece prin zona împădurită, aflată chiar în mijlocul orașului, și de a revedea casele milionarilor texani. E zi de luni, prin împrejurimi nu se zărește nimeni, locurile par pustii, extrem de liniștite și discrete. Mărturisesc că admir totul, fără gândul de a dori să locuiesc aici și de a‑mi părăsi țara. Sunt legată profund de ceva sacru și sfânt, pe care îl respiră pământul meu românesc!

Traversez din nou Atlanticul, iar zborul este lin și armonios. Secvențe de amintiri îmi bucură mintea și sufletul! Urmează escala la Londra. Apoi, fericită, ajung cu bine pe pământ românesc! Mă simt binecuvântată și îi mulțumesc Maicii Domnului pentru darul minunat pe care l‑am primit!

Manuela GOLESCU

 

Lumea Credinței nr. 11 (184), noiembrie 2018

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *