LOADING

Type to search

Dor de Râmeţ

Pelerinaje

Dor de Râmeţ

Share

Deşi abia m-am întors de la Râmeţ, abia aştept să revin. E o sete după bisericuţa sfântului Ghelasie, un dor după Dumnezeu. Mi-am regăsit libertatea de acţiune în socialul agapic. Am părăsit cariera şi nu mai am sentimentul că mă ajung problemele din trecut. Încercaţi această descătuşare! Nu mai invidiem pe protejaţii şefilor. Mut Râmeţul în chilia inimii mele: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” (fără număr). Conştientizez realitatea iadului: nu sunt pregătit suficient pentru moarte. Ţin mintea în iad, vorba părintelui Siluan, sfântul de la Essex (Anglia), dar nu deznădăjduiesc. Cât de curând mă voi reîntâlni cu părintele Andrei Coroian de la Deva: voi sorbi fiecare centimentru cub din preajma sa. Starea de Râmeţ, starea de linişte, de bucurie, de pace, de curăţie a inimii, e singura care mă scapă de iad, atât aici, cât şi dincolo, în veşnicie.

E atât de bine la Râmeţ, în grădina Maicii Domnului! Aici nu te mai dai în spectacol, nu vrei să fii tu în prim-plan. Doar te rogi. Nu te mai ghiftuieşti de sarmale. Nu mai eşti atât de ocupat cu nimicuri, încât îi neglijezi mereu pe cei din jur. Părintele Ghelasie a cules roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (despre care le vorbeşte Pavel apostolul primilor creştini). Pelerinul insistă în rugăciunea inimii, se agaţă, nu renunţă, crede: primeşte vindecarea sufletului. La răsăritul soarelui, ne rugăm: Izbăveşte-ne de chinul veşnic!

Merg la Râmeţ să mă vindec de idolul căpătuielii. Vreau să scap de viţelul de aur ce mă depărtează de Tablele Legii. Căpătuiala înseamnă trufie, slavă deşartă: motivul principal pentru care Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile. Zgărcit-lacomul părăseşte izvorul apei celei vii. Apa pe care o bea ateul este tulbure (scrie părintele Ioan de Kronstadt, sfântul rus, în “Viaţa mea în Hristos”). La Râmeţ, redescopăr adevărul: în locul pomului vieţii (şansa ratată de Adam), Dumnezeu ne dăruieşte Pâinea vieţii, Împărtăşania (Antidotul împotriva morţii). Toată viaţa noastră va fi, de azi înainte, o pregătire pentru Liturghia îngerilor. M-am mândrit, iar Domnul m-a pedepsit: rugăciunea mea a devenit o banală bolboroseală. Prin mândrie şi prin lene Îl înşel pe Dumnezeu, mă înşel pe mine. La Râmeţ, mă umplu de viaţă. Părintele rus Ioan de Kronstadt îmi şopteşte: “Ţi se pare că te rogi, dar ai încetat de mult să o faci!”. Cred că Dumnezeu e bun şi milostiv şi că mă iubeşte ca un părinte. Aşadar, îmi doreşte tot binele. Viaţa mea alături de Dumnezeu constă în a-L avea pe Hristos mereu în inimă. Rugăciunea este singura care îmi luminează sufletul. Şi îmi deschide ochii: văd sînge mult la poalele Crucii, vărsat pentru vinovăţia mea.

Psalmii Râmeţului sunt spălarea de necurăţiile sufletului. Lepădaţi-vă de idolatria ticăloasă! De idolii banilor şi ai mândriei. Trăiţi în neagonisire şi caritate şi veţi dobândi pacea inimii! Semnul milostivirii este pacea de după rugăciune, liniştea inimii. Părintele Ilie Cleopa ne însufleţeşte: “Rugaţi-vă câteva ceasuri pe zi şi veţi avea mari bucurii!” Iar marele duhovnic grec Paisie ne îndeamnă clar: “Simplificaţi-vă viaţa!”. Nu îmi leg inima de nimic, în afară de Dumnezeu. Starea de Râmeţ naşte nădejdea: nu mai sunt nepăsător şi pasiv. Această speranţă e vie şi lucrătoare: e setea de a ne apropia de Dumnezeu. Fii tare! Crede din toată inima în Hristos! Să nu mai fi nerâvnitor! Când te rogi, încearcă să ajungi la inocenţa copiilor! Sufletul tău să fie simplu, neamestecat, adică nu pe jumătate bun şi pe jumătate rău. Rămâi în iubirea lui Hristos: ar putea oare cineva să îţi facă ceva, când Dumnezeu te iubeşte atât de mult?

Pe drumul de întoarcere, văd un afiş pe parbrizul unei maşini: “Răbdarea începe când nu mai ai răbdare!” Se va mântui doar cel ce va răbda până la sfârşit, ne asigură Mesia înviat, Care ne trimite ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Rămânem cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus! Model avem: părintele Ghelasie, sfântul Râmeţului. Care îl simte pe Dumnezeu ca pe o realitate vie. Care îl consideră pe Dumnezeu singura lui comoară. Care caută pacea. Care ştie că fără Hristos nu poate face nimic. Care îl urmează pe Hristos pe două culmi: şi pe Tabor şi pe Golgota. Care îşi lărgeşte neîncetat inima. Părinte sfinte, vino în casa mea! Sunt convins că mă vei vindeca! Rămân optimist: cred în puterea lui Dumnezeu de a învia morţii!

 

Marius MATEI

 

P.S. Dumnezeu nu a făcut Raiul ca să îl țină gol!

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *