JO Nicula

Adevăratele Jocuri Olimpice sunt acelea care au ca miză laurii veşniciei, nu un rotund de plev aurit, aducător de invidii şi mândrii. Spiritul de câştigător poate fi împrumutat de la celebrul judokan grec apropiat de Athos sau de la multitudinea de atleţi ai lui Hristos, prezenţi la Londra. Aţi urmărit, cu siguranţă, turneul olimpic de fotbal (2012, n.r.) şi aţi observat că s-a jucat şi la Cardiff, Manchester sau Glasgow. La fel şi noi, nu deţinem monopolul cu Nicula. Icoanele plângătoare ale Transilvaniei ne cheamă şi la Floreşti, Rohia sau Râmeţ. Ce îi mână pe miile de pelerini spre Măicuţa milei? Ieri, celebrul actor V.M. era foarte indignat, într-o discuţie privată, de „prostimea care îşi strică sănătatea şi blochează circulaţia Gherlei”. În contra-partidă însă, observ în cortegiul Învierii o grămadă de doctoranzi şi de manageri de top, cot la cot cu tâna cu batic. În faţa icoanei se întâlnesc oamenii dragi lui Dumnezeu, care aleg Nicula, în detrimentul concertului Iron Maiden (acum doi ani) sau Lady Gaga (acum). Nu este suficient să te spovedeşti doar înainte de Cununie (şi I.T.P.-ul se face la doi ani!).

Imnul oficial al olimpiadei credinţei este „Mireasă cu totul fără de prihană!” Arbitrul doleanţelor noastre ne-egoiste este Maica bunăvoinţei Tatălui. La pauza publicitară, zicem: „Binecuvântată eşti tu între femei”. Campioni la tir: ţintim Adevărul. Avem galerie: „Strigă, Davide, ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat în Cartea Psalmilor?”. Ne bucurăm: pe Maica lui Dumnezeu a mutat-o la cer Mesia înviat! Se bucură şi maicile şi fecioarele şi miresele lui Hristos! Se vede clar, fără reluare: mormântul Fecioarei se face scară către cer. De ce staţi?! Ridicaţi porţile voastre şi primiţi pe Maica Luminii! Mulţumim, iubită Mamă, pentru taţii vindecaţi de patima beţiei: vom pomeni numele tău în tot neamul şi neamul.

Marius Matei