La Sf. Serafim de Virita : Locul in care romanii sunt iubiti!
Share
La 2.500 km distanta de Romania catre nord, in apropiere de St Petersburg, intr-un tinut deluros cu clima blanda, cu paduri dese de conifere inalte se afla oraselul Virita, acolo unde intotdeauna romanii vor fi bine primiti! De cate ori ajungem acolo cu grupul de romani, Parintele Oleg apare ca din senin, grabit, cu patrafirul si cartea sub brat, pentru a sluji pentru noi o scurta rugaciune la mormantul Sf Serafim de Virita, aflat in capela din imediata vecinatate a bisericii!
Si de fiecare data ne roaga sa cautam urma Parintelui Lin, preot militar sosit cu batalionul de romani in anii 1941 – 1942, alaturi de trupele de ocupatie naziste care au cucerit orasul in perioada blocadei Leningradului. Despre acest parinte roman Lin, pe care il simte ca pe un frate de suflet, ar vrea sa afle cate ceva…
Situat la doar 60 km de Leningrad / St Petersburg, oraselul Virita nu doar ca nu a suferit distrugeri majore in timp ce fosta capital a Imperiului tarist a fost asediata timp de 872 de zile in perioada cruntei blocade, cand peste un milion de locuitori au murit de foame, dar aici s-a si produs o adevarata minune: in timpul celei mai groaznice prigoane a statului ateu bolsevic asupra bisericii ca institutie, Biserica din Virita cu hramul Maica Domnului din Kazan s-a redeschis, la presiunile credinciosilor soldati ortodocsi din batalionul roman de ocupatie! Ridicata prin cheta publica in anul 1913 si inchisa, ca si covarsitoarea majoritate a lacasurilor de cult din Rusia in anul 1938, dupa doar 3 ani aceasta se redeschide si va ramane astfel pana in ziua de azi, pentru ca romanii “fascisti” aveau nevoie de Sfanta Liturghie! La inceput locuitorii i-au privit cu suspiciune pe soldatii romani care mergeau la biserica, pentru ca mai apoi sa se obisnuiasca cu ei, cu atat mai mult cu cat ajutorul lor a depasit orice imaginatie: acesta a fost singura biserica care liturghisea in larga regiune a frontului si de partea cealalta a lui, in blocatul si infometatul Leningrad!
In 1933 pana si bataile de clopot erau interzise in Sankt Petersburg si daca inainte de revolutia din octombrie in capitala existau 790 de biserici in care slujeau 1700 de preoti si 16 manastiri cu 1629 de monahi, in iunie 1941 toate manastirile fusesera inchise si la o populatie de 4 milioane de locuitori ramasesera doar 8 biserici! Iar in toata Rusia existau doar 100 de biserici deschise si extrem de putini preoti, majoritatea covarsitoare a acestora aflandu-se in inchisori sau in exil. Sa reusesti sa deschizi o biserica in timp de razboi si in asemenea conditii, iar acea biserica sa si ramana deschisa in continuare, nu poate fi decat o lucrare a Domnului, pentru rugaciunile Sfantului Serafim de Virita!
Marturisesc ca eu nu auzisem niciodata de acest sfant, pana la primul pelerinaj pe care l-am oraganizat in Rusia, in luna mai 2006. Atunci, in curtea insorita si plina de flori a Lavrei Alexandru Nevski din Sankt Petersburg – una dintre cele doar doua lavre pe care le are Rusia, cealalta fiind langa Moscova, Lavra Sfintei Treimi a Sfantului Serghie de Radonej – o basarabeanca foarte bucuroasa ca aude vorbindu-se romaneste mi-a spus: mergeti neaparat la Noul Serafim, mare facatori de minuni, nu plecati fara sa mergeti sa va inchinati lui, este pe drumul spre Chisinau! Mi-am notat pe o hartie numele si locul si am uitat instantaneu de asta, gandindu-ma ca oricum avem programul incarcat! Dupa vreo trei ani gasind din intamplare biletelul am realizat chemarea Sfantului Serafim de Virita, facuta noua exact in curtea lavrei a carui ultim mare duhovnic a fost, din 1926 pana in 1930, la inchiderea lavrei si mutarea sa la Virita!
Mai apoi, la cel de-al doilea pelerinaj in Rusia, in septembrie 2006, Danion Vasile aflat in grup ne spune: cum, voi n-ati auzit de Sf Serafim de Virita? Pai cartea despre el a fost best-seller la Editura Egumenita! Si ne-a determinat sa completam programul unei zile pline, cand, dupa vizitarea Insulei Kronstadt, la care am ajuns cu un bac rusesc masiv si ruginit care scartia din toate balamalele, apoi dupa vizitarea manastirii din apopierea St Petersburg in care a slujit multi ani Sf Ignatie Briancianinov, seara pe la ora 21 am pornit-o catre Virita cu autocarul, fara sa ne gandim ca putem da peste o biserica ferecata! Dar nici n-a fost asa, pentru ca persoana cu cheile bisericii se tot pregatea sa plece acasa si inca nu incuiase, pe la ora 22 cand autocarul nostru, neanuntat, s-a optit la poarta bisericii. Am intrat curiosi, s-au aprins pentru noi luminile in biserica de lemn masiv si intunecat plina de icoane de toate dimensiunile si am simtiti ca inauntru incarcatura duhovniceasca era extraordinara, intr-un mod inexplicabil pentru mentalul nostru, care nu prea stia ce cautam acolo. Danion ne-a povestit cateva repere din viata sfantului, dar acestea nu au fost atat de convingatoare cat propriile noastre perceptii, ca ne aflam intr-un loc cu adevarat binecuvantat, cu har peste har!
Prezenta duhovniceasca a Sfantului Serafim de Virita este si astazi coplesitoare si simti ca in biserica de lemn netencuita parca aerul vibreaza altfel. Darul discernamantului ( cunoasterea sigura a vointei Domnului in toata vremea, in tot locul si in tot lucrul) si de aici darul proorocirii ( de exemplu, viitorului Patriarh Alexei i-a spus ca va pastori Biserica Rusa timp de 25 de ani, pe cand acesta – arhiepiscop fiind – se pregatea sa plece din tara din pricina prigoanei), darul discernerii duhurilor, darul tamaduirii (“pentru Domnul nu exista boli incurabile”), darul de a se afla in alt spatiu fizic la mare distanta, salvand miraculos persoane pentru care se ruga, darul de a mangaia inima oamenilor chinuiti de razboi, de autoritati bolsevice, de foamete sau de propriile lor patimi, toate aceste daruri ale Duhului Sfant le-a avut Sf Serafim de Virita in cel mai inalt grad. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, un calugar din muntii Libanului a afirmat chiar ca a avut o viziune in care Maica Domnului i-a spus ca Rusia atee a fost salvata de mania lui Dumnezeu doar pentru nevointele unor mari rugatori, cel dintai nominalizat dintre acestia fiind ieroschimonahul Serafim de Virita, cel care, batran si bolnav fiind, s-a rugat cu ardoare, timp de 1000 de zile pe o piatra pentru soarta patriei sale – ca si oarecand Sfantul Serafim de Sarov, ocrotitorul sau ceresc.
Atunci, in ciudata dar plina de har noapte de septembrie a anului 2006 n-am inteles cu mintea mare lucru; abia la urmatoarea venire, in mai 2007, aveam sa aflam de la Parintele paroh Oleg legatura dintre acesta biserica si noi romanii. Iar de atunci, Parintele Oleg se bucura de cate ori il viziteaza grupurile de romani – tot mai multe – si mereu ne intreaba: n-ati aflat nimic de Parintele Lin?
Asa ca facem acum un apel: daca stie cineva ceva despre batalionul de romani de la Virita, ajuns acolo cu trupele germane de ocupatie intre anii 1941 – 1942, va rugam sa ne spuneti, pentru ca altfel va trebui sa cercetam arhivele ca sa putem duce un raspuns asteptat cu drag intr-o micuta localitate din nordul Rusiei!
Icoana Maicii Domnului EU SUNT CU VOI SI NIMENI IMPORTIVA VOASTRA, la care Sf Serafim de Virita s-a rugat 1000 de zile pe piatra, pt soarta Rusiei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial:
Despre icoana :
http://www.lumeacredintei.com/sct_4/art_1395/leusino_taina_lavrei_din_adncuri.htm
Daca Rusia si-a trait Apocalipsa in secolul XX, Dumnezeu a lasat poporului pravoslavnic exact in aceasta perioada cativa oameni ai Sai, personalitati harismatice care l-au sprijinit si intarit in credinta si au ajutat Biserica sa ramana vie in cea mai cumplita perioada de prigoana din istoria sa, dupa primele veacuri crestine: in nord Sf Serafim de Virita ( trecut la Domnul in 1949), Sf Matrona la Moscova ( 1952), Sf Lavrentie al Cernigovului in Rusia Mica (1950), Sf Luca Arhiepiscopul Crimeii in sud-est (1961)… Calatorind in spatiul slav nu ai cum sa nu fi profund miscat de atasamentul pe care poporul il are pentru acesti sfinti pe care ii simt foarte aproape lor, foarte vii, si prin mijlocirile carora in mod evident li se rezolva probleme vitale sau ale vietii de zi cu zi.
Maria Chirculescu,
Miriam Turism
