Lavra cea mare de la Vatoped
Share
În primul meu pelerinaj la Muntele Athos am mers la Mănăstirea Vatoped cu aceeaşi bucurie cu care am mers în toate celelalte. Nu întrezăream atunci că ea va deveni cea mai apropiată sufletului meu. Iar dacă cineva m-ar întreba acum „De ce?“, aş spune că motivul sunt cei ce vieţuiesc acolo în deplină rânduială şi mai ales cu multă dragoste.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia mănăstirilor athonite, după Marea Lavră, a fost construită, aşa cum ne spune tradiţia, de însuşi Sf. Împărat Constantin cel Mare (324-337). Distrusă apoi de Iulian Apostatul, ea ar fi fost rectitorită de Teodosie cel Mare (379-395) în semn de mulţumire către Maica Domnului pentru salvarea minunată a fiului său, Arcadie. Legenda ne spune că acesta călătorea cu o corabie care a naufragiat în apropierea fostei Mănăstiri Vatoped, iar Maica Domnului a fost cea care l-a salvat în mod minunat aducându-l la ţărm, lângă o tufă de mărăcini. De aici şi numele mănăsirii – vato (tufă) şi paedion (copil). Mănăstirea este închinată Bunei Vestiri – 25 martie.
În veacul al 10-lea, mănăstirea a fost distrusă de piraţi şi reclădită apoi de Atanasie, Nicolae şi Antonie, trei oameni înstăriţi, veniţi din Adrianopole cu intenţia de a se călugări şi a ridica o mănăstire cu averea lor. Sf. Atanasie Athonitul a fost cel care i-a îndreptat către ruinele Mănăstirii Vatoped.
Mulţi sfinţi şi oameni mari ai vremii lor şi-au legat numele de această mănăstire. Dintre aceştia suntem datori a pomeni măcar pe Sfinţii Grigore Palama şi Maxim Grecul. Se cade să mai spunem că prinţul Serbiei, Simeon Nemanja, şi fiul său, Sava, s-au călugărit aici; la fel şi împăratul bizantin Ioan al 4-lea Cantacuzino, tuns ca monah cu numele de Ioasaf.
Imensa arhivă a Mănăstirii Vatoped păstrează hrisoave de la împăraţii bizantini şi patriarhii Constantinopolului, de la prinţii Serbiei şi ţarii Rusiei şi nu mai puţin de 14000 de documente care mărturisesc despre purtarea de grijă a vrednicilor de pomenire voievozi ai Ţărilor Române. Biblioteca mănăstirii numără cca 40000 de cărţi tipărite şi 2000 de codice manuscrise. Între acestea se păsrează unele de o valoare inestimabilă pentru cultura şi istoria universală, din care menţionăm numai cea mai veche copie a Geografiei lui Ptolemeu (sec. 13) şi o copie din secolul 9 a Psalmilor lui David, purtând pe prima pagină semnătura împăratului Constantin Monomahul.
Mănăstirea Vatoped adăposteşte şi câteva din cele mai de preţ odoare ale sfintei noastre ortodoxii. Aici se păstrează Brâul Maicii Domnului, o parte din Sf. Cruce a Mântuitorului şi o parte din trestia cu care I s-a dat buretele cu oţet, o cruce a Sfântului Constantin cel Mare, sfinte moaşte cum ar fi capul Sfântului Ioan Gură de Aur şi cel al Sfântului Grigorie de Nazianz, acesta din urmă ferecat la 1709 de Maria Doamna, soţia lui Şerban Cantacuzino.
Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului care se păstrează la Vatoped, 7 la număr, sunt: Vimatarissa (Altăriţa), Paramythia (Mângâietoarea), Pantanassa (Vindecătoarea de cancer), Elaiovrytissa (Iz vorâtoarea de untdelemn), Antiphonitria (Împotrivă-glăsuitoarea), Esphagmeni (Cea Înjunghiată) şi Pyrovolitheisa (Cea Împuşcată). Istoria mănăstirii se împleteşte cu istoria acestor icoane minunate, prin care Maica Domnului ne-a dat semne ale dragostei sale, ferind mănăstirea de atacurile piraţilor, înmulţind untdelemnul în cămările acesteia şi vindecând de boli sau pedepsind îndrăzneala unor vieţuitori din mănăstire, a Împărătesei Placidia sau a turcilor. Vom reuşi, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să publicăm istoria fiecărei icoane în numerele viitoare.
Ajutoarele româneşti
Alături de Ierusalim, Sinai şi Meteore, de Patriarhiile de Constantinopol, Alexandria şi Antiohia, Mănăstirea Vatoped şi restul mănăstirilor din Athos s-au bucurat de sprijinul şi ocrotirea voievozilor din Ţările Române. Astfel Sfântul şi Marele Voievod Ştefan al Moldovei a ridicat la Vatoped arsanaua (portul) pentru corăbii. Pisania acesteia (basorelief în marmură albă), aşezată acolo la 1496, îl înfăţişează pe domnitorul ctitor închinând-o Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Pisania poate fi văzută şi astăzi, în latura dinspre mare a clădirii. Neagoe Basarab a zidit o biserică cu hramul „Sfântului Brâu al Maicii Domnului“, o pivniţă mare, vinăria, hambarele, bucătăria şi cămări pentru pâine. Tot el a reconstruit turnul Prea Sfintei Fecioare şi a acoperit biserica cea mare cu plumb. În Viaţa Sfântului Nifon ni se mai spune că Neagoe Basarab a dăruit Mănăstirii Vatoped un măr de aur cu pietre preţioase, pentru icoana Maicii Domnului Vimatarissa, care însă nu s-a mai păstrat până în zilele noastre. Alexandru Lăpuşneanul, Ieremia Movilă şi Vasile Lupu au ajutat şi ei cu mari danii şi moşii. Este precizat că Sfânta şi Marea Mănăstire Vatoped a avut nu mai puţin de 24 de metocuri (mănăstiri închinate) în ţările române, cele mai de seamă fiind Golia (Iaşi), Slatina (din jud. Suceava) şi Precista (Galaţi).
Vorbeam la începutul acestui text despre deplina rânduială şi dragostea care domneşte în Mănăstirea Vatoped. Deşi această mănăstire este între cele greceşti de la Sfântul Munte, am cunoscut aici părinţi din toate colţurile lumii: din Statele Unite, din Australia, din Anglia, din Franţa, din Brazilia. Şi cea mai mare bucurie este că aici şi-au găsit liniştea şi foarte mulţi părinţi români. Să nu uităm că tot de Mănăstirea Vatoped ţine şi schitul românesc Colciu, având o mică obşte condusă de părintele nonagenar Dionisie, un mare om duhovnicesc al vremurilor noastre.
Deşi zilnic vin la Vatoped zeci de scrisori din ţară ale celor care îi roagă pe părinţi să fie pomeniţi la slujbe, sau cer ca să li se trimită o cordeluţă atinsă de Brâul Maicii Domnului, mai publicăm o dată adresa Mănăstirii Vatoped, pentru aceia care nu o au încă:
I.M.M. ΒΑΤΟΠΑΙ∆ΙΟΥ 63086 Karyes, GRECIA.