LOADING

Type to search

Novodevici-mânăstirea din Câmpia Fecioarelor

Pelerinaje

Novodevici-mânăstirea din Câmpia Fecioarelor

Share

Ca să ajungi la Noua Mănăstire a Fecioarelor – cea mai vestită lavră a Moscovei, trebuie să cobori la „Sportivnaia“ – staţia de metrou de lângă stadionul Lujniki. O dată ieşit la suprafaţă, orientarea devine foarte uşoară, având în faţă uriaşa clopotniţă a mănăstirii, „ rivala“ turnului lui Ivan cel Mare din Piaţa Roşie. Cele două turnuri – al Vechii Mănăstiri de fecioare din Kremlin şi al Noii Mănăstiri de fecioare – au marcat în trecutul Moscovei pravoslavnice importante vetre de rugăciune şi de jertfă …

Armonica unchiului Vanea
Mi-a fost drag de bătrânelul de la scara rulantă a metroului moscovit din prima clipă. Armonica lui te vrăjea pur şi simplu. Cânta, surprinzător, melodii româneşti. După ce l-am cunoscut mai bine, aveam să-i spun în glumă că, auzindu-i armonica, mai că mă apuca dorul să agăţ opinca valahă în vârful Kremlinului. La câţi ani a stat în Basarabia, de unde şi-a adus şi nevastă, unchiul Vanea mă „taxează“ hâtru, cu o vorbă cunoscută: „Două mere într-o basma, şi-am plecat la Moscova“. „Nenea Vanea, la muzică, vă răzbim, domnule…!“. Bătrânul cu armonica amestecă vorbele româneşti cu cele ruseşti, repetând adesea: „Tak, nu’ aşa!“.Vrea neapărat să mă conducă la cimitirul Novodevici, de lângă mănăstire, ca să văd mormintele marilor compozitori, scriitori şi artişti ruşi.
Alături de bătrânelul cu armonica în spate, străbat agale cimitirul de la un capăt la celălalt. Prokofiev, Şostakovici, Eisenstein, Gogol, Cehov, Maiakovski, Tolstoi, dar şi Hruşciov sau Nadejda Aliluieva-Stalin. Nenea Vanea mă priveşte iscoditor, de parcă ar vrea să-mi spună: „Ei, vezi!“. Crucile sunt destul de rare în cimitir. Mai mult nave spaţiale, mănuşi de box, instrumente muzicale – după profesia avută în viaţă de cel răposat. Rusul improvizează un discurs ad‑hoc de la o înmormântare fără preot din perioada sovietică. „A fost un tovarăş de nădejde. Nu a rămas în urmă cu nimic. Până în ultima clipă s-a interesat de presă. A cerut să i se deschidă televizorul.. Apoi a vrut să afle scorul la meciul… Ţinea cu Spartak…“ Fără să vrei, un ochi îţi râde, iar altul plânge.. La poarta mănăstirii, aveam să-mi iau însă rămas bun de la omul cu armonica.

Câmpia Fecioarelor
Mai întâi a fost Câmpia Fecioarelor… Povestea acesteia poate începe cu faimoasa icoană a Maicii Domnului Hodighitria, pictată în vremea vieţii pământeşti a Născătoarei de Dumnezeu, ce a avut parte de binecuvântarea şi harul acesteia. Ajunsă în Bizanţ, icoana va fi adusă ca zestre de nuntă în părţile Rusiei, în anul 1046, de către Ana, fiica împăratului bizantin Constantin Monomahul, căsătorită cu cneazul Vsevolod Iaroslavici. Preaslăvită cu mari minuni în cetatea Smolensk, unde a rămas vreme îndelungată, icoana va fi cunoscută mai ales cu numele de „Hodighitria din Smolensk“. Printr-o altă căsătorie, de data aceasta a prinţesei Sofia cu cneazul Dmitri (1398-1425), Moscova se va îmbogăţi cu vestita icoană. Pentru o scurtă perioadă însă, întrucât locuitorii Smolenskului vor cere ca icoana să le fie returnată. În frunte cu Episcopul Mihail, în anul 1456, aceasta va reveni la Smolensk.
A fost însoţită atunci de obştea de fecioare a mă­năstirii Bunei-Vestiri din Krem­lin, unde fusese păstrată, până la marginea Moscovei. Multe la­crimi au vărsat la despărţire că­lugăriţele pentru odorul bi­necuvântat de Maica Domnului, ce le veghease mănăstirea aproape şase decenii. S-au simţit în acele clipe nevrednice şi părăsite de Dumnezeu. Scrierile vechi spun că, în fiecare an, la data despărţirii de icoană, fecioarele veneau în procesiune la locul în care petrecuseră cu mare jale vestita icoană. Din acele vremuri, datorită slujbelor ţinute în acest câmp, în amintirea icoanei, locul a început să fie numit de către moscoviţi Câmpia Fecioarelor.

Noua Mănăstire de fecioare
În ţarina jalei şi a atâtor rugi, nu avea cum să nu răsară o mănăstire… În anul 1524, marele cneaz Vasilie al III-lea al Moscovei, victorios asupra polonezilor, redobândind Smolenskul, va ridica o mare lavră pe Câmpul Fecioarelor, în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Smolensk. Va fi adusă aici o copie a faimoasei icoane, iar mănăstirea va purta numele de Novodevici – Noua Mănăstire de fecioare.
Înconjurată de ziduri groase şi de 12 turnuri, mănăstirea, ce face parte astăzi din patrimoniul UNESCO, a cunoscut de‑a lungul vremurilor pătimiri inimaginabile. Multe dintre acestea au devenit subiecte literare pentru operele lui Tolstoi, Puşkin şi ale altor mari scriitori ruşi. Boris Godunov, de pildă, a fost proclamat ţar în catedrala mănăstirii. În Război şi Pace, Petru cel Mare ar fi urmat să fie împuşcat chiar sub zidurile acestei lavre. La Novodevici se retrage ţarina Eudoxia Lopuhina, după ce este repudiată de Petru cel Mare. Tot aici a fost închisă, timp de 15 ani, din pricina unui complot împotriva ţarului Petru, sora vitregă a acestuia. Nu le-a fost deloc uşor fecioarelor să asiste zil­nic la spânzurarea pe rând a sutelor de complotişti – unul la câteva zile, în faţa ferestrei sorei vitrege a ţarului. La sfârşitul campaniei lui Napoleon în Rusia, geniştii francezi vor încerca să arunce mănăstirea în aer. Ea va fi salvată de la dispariţie de casiera lavrei, care va dezamorsa la timp explozibilul.

Muzeul Emancipării Femeii
Deşi mănăstirea a fost înzestrată de toţi ţarii Rusiei cu sate şi moşii, aceasta nu se va bucura nici o clipă de tihnă; rugăciunile fecioarelor stârnind talpa iadului asupra acestui loc. În romanul Anna Karenina întâlnim multe episoade dramatice din istoria lavrei. Cea mai blândă tortură pentru vieţuitoare era poate doar larma patinatorilor moscoviţi, iarna, sub zidurile mănăstirii, acesta fiind locul preferat de toţi cei dornici de distracţie din capitala rusă. Chiar şi Tolstoi venea să patineze aici. Revoluţia satanică bolşevică avea să stingă pentru multă vreme rugăciunea şi slujbele la Novode­vici. Închisă în anul1922, mănăstirea va fi transformată în Muzeul Emancipării Femeii, iar incinta ei în apartamente. În 1943, Stalin va face câteva concesii Bisericii Ortodoxe. Redeschisă pentru puţină vreme, mănăstirea va ajunge, prin anii ’80, reşedinţă a Episcopului de Krutiţki şi Kolomna. Abia în anul 1994 se va forma însă aici o nouă obşte. S-au păstrat toate cele şapte bise­rici. Cele mai importante sunt: cea în cinstea „Icoanei Maicii Domnului din Smolensk“, a Adormirii Maicii Domnului şi a Schimbării la Faţă. La Novodevici, în afară de vechea copie a icoanei făcătoarei de minuni Hodighitria din Smolensk (originalul s-a pierdut), se mai află o copie a icoanei Iviriţa, de peste 350 de ani, precum şi moaştele mai multor sfinţi. Amintim pe cele ale Sfintei Preacuvioase Elena, prima egumenă a Noii Mănăstiri a Fecioarelor. Rugăciunile sfintei, se spune, sunt foarte ajutătoare împotriva celui viclean. Dovadă – iadul de pe Lujniki. Legat de stadion, voi încheia cu o frază a unchiului Vanea, rusul cu armonica: „În acest loc, omenirea a progresat cu 2 milimetri la săritura în lungime…“

Gheorghiţă CIOCIOI

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *